2,320 matches
-
accent pe executivele naționale. Nu este însă decât una dintre contradicțiile suscitate de guverne. Guvernele provoacă atracție și repulsie deopotrivă, pentru că sunt puternice, cel puțin aparent, și pentru că le conferă membrilor o aură de putere, de auctoritas, care fascinează și incită, dar care totodată îngrijorează și, în cel mai rău caz, înspăimântă pe aceia care sunt subiecți și spectatori ai vieții politice. Bibliografie suplimentară Deși scrierile privind executivele naționale sunt foarte numeroase, ele tind să se axeze în principal pe anumite
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
plecând de la convertirea Sf. Ap. Paul și a abandonării sale complete în mâinile lui Cristos, autorul ne invită să reflectăm cu sinceritate asupra încrederii și a demnității noastre de preoți, diecezani ori persoane consacrate. Autorul ne spune că lumea ne incită la mândrie și la subestimarea propriei noastre vocații; însă, preotul dornic de desăvârșire, se va regăsi în iubirea lui Cristos, pe Care îl reprezintă și de Care trebuie să fie de nedespărțit. În capitolul III, plecând de la motivațiile interioare ale
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
literar” unde a deținut poziții cheie până în 1992 ca și în calitate de colaborator la diverse cotidiene și periodice din țară. Înclinația sa către critica elevată, dublată de un rafinat simț al umorului îi fac apariția de o0 savoare intelectuală particulară ce incită, de regulă, auditoriul atunci când expune public. Această calitate se resimte și în talentul său umoristic plasându-l astfel în rândul epigramiștilor de elită din spațiul cultural vasluian unde conduce cenaclul de profil. Cu aceeași dăruire a umorului de calitate reușește
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
fi fost prădată, nu mai era nici o familie, unde cel puțin un membru să nu fi cunoscut teroarea și nemaipomenita mizerie a închisorilor sovieto-comuniste, nici una unde doliul să nu fi făcut ravagii. Foametea și primejdia de moarte din tot momentul incita pe fiecare român a supraviețui cu orice preț. Închisorile și cîmpurile de muncă forțată erau pline. Imensa întindere a stepei Bărăganului nu mai ajungea să adăpostească numărul mare al arestaților, smulși de la casele lor în plină noapte și aruncați în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cunoscut și m-am împrietenit cu alți domni din literatură: George Țîra, T.T. Coșovei, Doru Mareș, Bogdan Lefter etc. Din păcate, în seara aceea, Manolescu n-a putut rămîne. Am fost bine primit, ciclul de poeme citit știam că va incita și deruta. Lui Victor Atanasiu nu i-am plăcut. Nici el mie. Spre București am mers cu Ion Gheorghe. Venise pe 28 la Clubul de poezie, a hoinărit pe la mănăstiri cu Adrian (Alui Gheorghe n. red.), și sîmbătă ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nuanțele, limbajul, formele de exprimare textuală. Dacă am accepta evoluția poeziei, între poemele lui Pindar și ale lui Rilke ar fi diferențe ca de la roabă la rachetă. De scris, se scrie mult și bine. Facebook-ul e o invenție postmodernă care incită milioane de oameni la superficia lizare. E o minciună despre Prietenie și Singurătate. E de-ajuns ca omul să fie alfabetizat și se trezește scriind texte pe care le numește fulgerător poezii, asta chiar fără a ști definiția poeziei, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din viața Dumneavoastră? Sunteți un om împlinit? Încerc să-mi ordonez bine timpul zilnic, să nu mă împrăștii. N-aș putea spune însă că reușesc acest lucru în fiecare zi. La urmă urmei trebuie să lași loc și neprevăzutului care incită. Până la urmă e un sentiment de plinătate. După cum se vede, am ce face, doar să fiu sănătos. Nu poți face nimic la voia întâmplării, fără un program inițial, fără obiective, fără o construcție programatică. Cel puțin eu nu pot. Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1951, când Livinschi, Pușcașu, Mărtinuș, Stoian, Popa și Romanescu i-au lovit îndeosebi la încheieturile mâinilor și picioarelor și la cap. Maxim și-a pierdut repede cunoștința, întrucât, de obicei, liderii grupurilor erau anihilați din primele lovituri, ca să nu poată incita la rezistență. Deși au refuzat să se lovească unii pe alții, agresorii le-au condus mâinile pentru a se lovi, pe perechi: Maxim-Lupoaie, Obreja-Stoica, Neagu-Ismana. Maxim spune că și-a revenit abia pe 15 august 1951 din starea de leșin
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
solidaritate cu Piața Universității era mal‑ tratat. Fusese o scenă în Piața Unirii. Iliescu a scos zia‑ rul și s-a adresat mulțimii : „Apare aici, în acest oraș, o fițuică, pe numele ei Opinia studențească, care publică aceste calomnii și incită lumea la ură“. Denunțul acesta public se adăuga faptului că, în seara de dinainte, fusese o dis‑ cuție în contradictoriu în CPUN și el spusese : „Ați văzut că nu pot să fac bine țării pentru că nu sunt lăsat de unii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
spus minerii: noi muncim, nu gîndim. Dar el nu gîndește? Eu sînt prost, am fost de acord cu sculați voi oropsiți ai vieții, voi osîndiți la foame sus, cum era sloganu, versurile alea, cine le-a scris, al dracu, că incitau la nenorocire, voi osîndiți la moarte, și așa mai departe, rob cu rob să ne unim, să facem pe dracu, dușmanii poporului să-i zdrobim, pînă la unu să piară. El nu se gîndea ce era acolo? Numai ăla cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1900 și chiar și sub comuniști - e drept, În forme uneori confuze, vizibile mai ales din interiorul câmpului, zonei literare! -, elemente oportuniste; gloria literară, Înainte de al doilea război, ca și privilegiile de care se bucurau artiștii sub comuniști, i-au incitat pe nu puțini impostori să se „angajeze” În postura și În producția culturală. De aceea nu este de mirare că apar și azi, În noua libertate, cohorte de oportuniști, se pare, mai ales tineri, sub treizeci de ani, dar nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai că era necondiționat tolerantă față de pansexualitea ei copleșitoare, dar chiar o încuraja activ. Majoritatea băieților se pretau la o noapte de amor cu alt mascul, iar unii chiar se mândreau cu acest gen de eroism; fetele de la Camden erau incitate de așa ceva, iar băieții te considerau misterios și periculos, astfel încât ți se deschideau noi oportunități și îți sporea nivelul de atracție, făcându-te să te simți parte reală a contextului universal, că ai stofă adevărată de artist, ceea ce conta cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casa din Valley Vista - și, cu fața în pioneze, i-am prezentat o poveste care n-avea nici un sens decât pentru mine. Dar Miller părea să mă ia în serios. Continua să noteze, mai ales atunci când un anume detaliu îl incita, și nu părea să-l deranjeze nici cel mai bizar dintre amănunte. N-aveai cum să-i descifrezi expresia feței - tipul putea fi drogat. Întreagă povestire întortocheată, absurdă, lui îi apărea ca ceva obișnuit. Unde era surpriza? Unde era uimirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spiritual inițial la minimul vital. Neavând a da socoteală niciunui trecut personal, negăsind în el convingeri religioase profunde, nu voi avea de ars, odată ajuns acolo, nici tămâie nici drapele. Candoarea îi dă ignorantului o anumită libertate a cugetului. Ea incită mai mult la hoinăreală decât la rechizitoriu. Dacă te defulezi mai puțin ca gură-cască împins de curiozitate sau ca propovăduitor zelos, asta mă mai întreb și acum. Conform Evangheliilor, în scurta lui viață, atât în cea intimă cât și in
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și mai puțin respectabilă decât istoria, senzația că sfârșitul timpului e pe aproape "Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea" (Matei, XXIV, 34) -, poate până la următorul shabbat, poate până luna viitoare, nu incita, fără îndoială, mica trupă de nomazi care colindau ținutul cu bățul în mână, cu sacul în spate și cu burduful de piele pentru apă legat la cingătoare, să facă prea multe popasuri pentru a contempla floricele și biete ființe umane
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Într-un parlez-moi d'amour nu-i loc pentru bătaie de cap. Un maximum de frisoane pentru un minimum de ecuații: formula kleenex. Sau Margot. Un truc infailibil. Eu sunt, așadar, acela care trebuie să-mi schimb ochelarii. Evangheliile nu incită la o critică a stilului ci la o întâlnire interioară. E diferența dintre scrib și "omul cu autoritate". Primul are argumente, cel de-al doilea un fel de a fi. Platon e un nume, la Universitate, pentru zece mii de doctori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un duș, ești curat, poți urca la ceruri pentru a le întâlni pe cele patruzeci de hurii mirosind a aftershave. Acestor două rațiuni obiective, mediatică și igienică, sunt tentat să le adaug o a treia, de ordin psihologic: răsăritul soarelui incită la "hotărâri capitale" dar și, uneori, nefaste. Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă la ora siestei, iar la lăsarea serii îndoiala câștigă teren. Ca și umbra. Atunci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunt interesate în menținerea confuziei și a simulacrelor înșelătoare pentru opinia publică internațională. Israelienii, pentru că istoria merge înainte sub camuflaj. Palestinienii, pentru că nu-i poți spune adevărul unui popor aflat sub ocupație și care continuă să spere, fără a-l incita la autodistrugere; iar notabilii, aleșii și funcționarii obțin din ceea ce a devenit un mijloc cuminte de întreținere titluri, demnități și o rațiune de a fi. Europenii, pentru că au ales să-și cumpere, cu importantele ajutoare financiare și umanitare care-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
orbire? Cel care cântărește argumentele pentru și contra înainte de a acționa începe să aibă îndoieli, "iar victoria, spunea Lucie Aubrac, înclină de partea celor care nu s-au îndoit niciodată". Ce fel de leader ar fi acela care și-ar incita oamenii să se întrebe asupra temeiurilor hotărârilor lor? A studia o situație sub toate fațetele ei înseamnă a te priva de resursele energetice ale simplismului, care-s aceleași în toate timpurile și în toate taberele; Valéry a pus punctul pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
această proliferare a tehnicilor de ultimă oră aproape că m-ar face să regret timpul pe care l-am consacrat mediologiei, care e studiul mijloacelor de a traversa strada, secolele și specialitățile, în vreme ce cea mai mică deambulare prin acest labirint incită la o studiere sistematică a miilor de feluri de a obstrua trecerea. Am putea numi asta haide să fim pretențioși murologie. Și observând ceea ce se înalță pe Rio Grande, în jurul Gibralatarului, la Bagdad și, mâine, într-o sută de alte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Babel, dar încă n-am ajuns la Rusalii. Hristos a înviat, dar răul n-a fost curmat. Fiecare îl atacă pe celălalt de frică să nu fie atacat de el. Economia mântuirii trebuie să ne facă răbdători și să ne incite și mai mult înspre virtutea speranței. Remarcă anexă: cu energia credinței poți nu numai construi, ci și distruge. E o alegere politică. Or, politicile nu încetează a utiliza religiosul în propriile-i scopuri. Fără a mă convinge, acest mic curs
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
simțiri presupune delimitarea mai mult sau mai puțin manifestă de cei care au o alta, această trivialitate ne face să zâmbim, dar pereții despărțitori generați mai peste tot de acest zid inițial ne fac să ne strâmbăm de neplăcere. Religiile incită la dezvoltarea spiritului gregar, trăiască cercetășia! Dar cum să te aduni cu unii fără să te separi de alții, vade retro Satanas! Epocile de intensă religiozitate primele secole ale erei noastre creștine sau secolul Reformei au fost și cele ale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un război cu turcii. În această situație, Ștefan cel Mare putea conta pe un ajutor din partea lui Vlasie Magyar și Ioan Pongracz, conducătorii Transilvaniei. După ce se încheie un armistițiu polono-maghiar, Matei, deși îi mustră pe unii secui, pentru că i-a incitat pe unii împotriva coroanei regale, ca să-i ierte, le cere să meargă cu ceilalți secui și să-l ajute pe Ștefan cel Mare, dacă va fi atacat de turci. Încercarea lui Ștefan cel Mare de a realiza un front comun
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nouă. Nu mi-am pierdut însă timpul, din primul an de facultate am început să frecventez cenaclurile literare, să observ, să vizitez redacțiile. Mergeam peste tot, dar primele amintiri foarte plăcute le am de la Cenaclul "Amfiteatru". Apoi m-am dus, incitat de poetul Roman Istrati, care îmi era coleg, dar cu un an mai mare, la "Cenaclul lui Manolescu", unde am și citit. Acest "Cenaclu al lui Manolescu" care avea loc la Universitate a devenit apoi "Cenaclul de luni" și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu domnul Gheorghe Malii, în data de 5 iunie 2013, fost angajat al Uzinei Mecanice Nicolina în perioada 1972-2006. În prezent lucrează la Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări, ca electrician de întreținere și reparații. Interviul a fost luat în incita școlii. Transcriere: Nicolai Dolghi Ionel Apetrei: - Sunt Apetrei Ionel și fac un interviu despre Nicolina de altădată. Să-ncepem cu copilăria dumneavoastră. Ce amintiri păstrați locului nașterii ? Dar familei ? Gheorghe Malii: - Fiecare... copil are niște amintiri... foarte... bune din copilărie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]