1,961 matches
-
română. Cui Îi este, de pildă, foarte cunoscut numele lui Stanis³aw Przybyszewski (1868-1927), unul dintre cei mai excentrici scriitori polonezi, din al cărui spirit negator descind Witkiewicz și Gombrowicz? Cu primele sale eseuri filosofice redactate direct În germană, cu stilul inconfundabil de a trăi boema, el e considerat un geniu În mediile „Tinerei Germanii”, dar și ale „Tinerei Scandinavii”, pe care le cucerește la finele secolului. Gruparea pe care o inițiază la Cracovia, „Moderna”, după același model al insurgenței de generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
până aici. Să ne reamintim de Jean d’Ormesson și de studiul său. Eroarea nu stă Însă, credem, Într-o comparație poate pripită. Ci În - o repetăm - abordarea de fond a problemei. Recompus din toate trăsăturile care Îi fac specificul inconfundabil În secolul al XIX-lea, dandy-ul, dar și dandysmul Încetează să mai existe după moartea unor Montesquiou sau Beerbohm. Acesta este, cel puțin, punctul nostru de vedere. Toți cei decretați dandy din 1930 până În 2003, indiferent de ideologiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și «sans braguette», pourpoint violet cardinal, floare roșie enormă la butonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pasiunea, melancolia, revolta, Înflăcărarea, freamătul În fața naturii, sfâșierea Între extreme. Dar așa trăiește chiar el până În clipa morții. Nimic mai străin de firea unui dandy adevărat. Și atunci? Câteva detalii din felul de a fi al lui Byron poartă Însă inconfundabila amprentă a unui stil dandy. Întâi, admirația pentru mai vârstnicul cu zece ani Brummell. Sunt amândoi copleșiți de faimă. Stau de câteva ori față În față, vorbesc puțin, chiar Își trimit scurte epistole, fără să fie vreodată apropiați. La finele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dacă ar fi să le dăm crezare celor care l-au cunoscut, el face senzație cu o simplă ieșire În public. „Își alege cu grijă cravatele, manșetele de dantelă, mănușile, dedicațiile scrise cu cerneluri de culori diferite. Silueta lui e inconfundabilă: redingota umflată printr-un fel de corset se evazează ca o tunică militară ieșind de sub centironul strâns. Pantalonii sunt gri cu dungi galbene. Pe piept Îi flutură un jabou de dantelă. Mâinile Îi sunt acoperite de mănuși cu manșetă. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mine. Păstrase În moarte, ca și În boală, acea privire stranie a omului care trăiește În sfere fantastice și care urmărește pe pământ o viziune”2. Una dintre aceste viziuni este cu siguranță cea a bărbatului superior, inclus - și totuși inconfundabil - Într-o castă, un ordin, un cult, o religie, reunite de Baudelaire sub un singur nume: dandysmul. Rândurile sale despre orgoliul, blazarea, narcisismul, onoarea, demnitatea, eleganța, eroismul, spiritualitatea, stoicismul, frumusețea dandy-ului compun pagini de o splendoare neegalată nici până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe front, deși supus rigorilor cazone, Vaché nu ezită să-și etaleze dandysmul, schimbând uniformă după uniformă, când husar, când medic, Întotdeauna Însă cu o eleganță ușor efeminată. Cu trupul său Înalt și zvelt, cu părul roșcat, e o prezență inconfundabilă. Un episod excentric, provocator, Îl leagă definitiv de istoria suprarealismului. În ziua reprezentării piesei lui Apollinaire, Mamelele lui Tiresias, Vaché urcă pe scenă, Îmbrăcat În uniforma armatei britanice și, Înarmat cu un pistol, amenință publicul. Să fie vreo legătură Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
după o primă copilărie În Rusia, după o carieră militară eșuată la serviciul hidrografic din Washington. Studiile pariziene de pictură nu Îi aduc decât prețuirea lui Courbet. Refuzat de restul lumii artistice franceze, Whistler se stabilește la Londra. Stilul său inconfundabil, de o eleganță fără seamăn a veșmintelor și gesturilor, dar și arogant, Încărcat de sarcasm, ba chiar de brutalitate când trebuie să Își apere cariera, Îi atrage nu atât prieteni (Swinburne, Dante Gabriel Rossetti, Oscar Wilde), cât dușmani. O puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
piezișului”. Ei atacă „prin decalaj și transpoziție”. Percep linia generală a modei, o păstrează În datele ei de ansamblu, dar o subminează subtil la nivelul detaliilor (croi, textură, culoare, accesorii). Și, mai ales, prin inegalabila eleganță a stilului, prin modul inconfundabil de a purta și a se purta În acele veșminte. Atunci când Îi descrie minuțios toaletele (de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
braț, formidabil totuși ca alură și eleganță”, pe Rolling Stones „Îmbrăcați În mătase zmeurie, cu jobene roz, cămăși din lamé argintiu, solemne și mortuare, care-ar fi putut servi drept manechine pentru Schiapparelli”, pe David Bowie, tot un sclipici, cu inconfundabilele sale platform-boots, sau pe Alain Pacadis, Înveșmântat În toate modele, dar mereu cu aerul de „tânăr șic”. Să te cheme prințesa Murat și să-i primești În saloanele tale pe toți celebrii momentului, printre care figuri mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca oricare altul, deschis sentimentelor care agită haotic biata umanitate, lăsând-o pradă instinctelor și pulsiunilor naturale”1. Cât despre postùrile corpului dandy, despre acel repertoriu de gesturi care alcătuiesc ceea ce s-a numit un stil, ele sunt, Într-adevăr, inconfundabile. Un croi, un accesoriu, o coafură pot fi imitate. Niciodată Însă o alură, o manieră. Scrutatul printr-un lornion, deschiderea tabacherei, protocolul fumatului, privitul unui ceas de buzunar, scoaterea mănușilor, Înclinarea discretă a capului, În fine, ținuta, mersul, statul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-se într-un protest inutil. Încerca să-și dea seama ce fel de voce auzea - dacă era arabă sau israeliană -, când fu cuprinsă o senzație care o făcu să se cutremure. Respirația din urechea ei deveni umedă și avu senzația inconfundabilă că o limbă îi pătrundea înăuntru. Scoase primele țipete, dar mâna înmănușată se întoarse și îi astupă gura. Iar cealaltă mână, cea care o ținuse de coapsă, se descleștă și se mișcă în sus până când se opri între picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo planând deasupra apei de un albastru strălucitor și a malurilor înverzite ale lacului. Căută insula lui Guttman cu conturul ei inconfundabil. După o primă examinare, se neliniști: nici urmă de ea. Lucrul acesta trimitea la o idee sumbră. Dacă urmăritorii ei nu mai avuseseră nevoie de avatarul lui Liz odată ce îi condusese la insulă, atunci cu siguranță se puteau lipsi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o căciuliță de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască, aproape fără zgomot ușa se deschise. Comisarul o împinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
imediat ce ne confruntăm cu o problemă sau apare vreo amenințare. Nimeni nu mai vrea să trăiască astăzi ca un „țăran”, dar scoatem efigia Călușului strămoșesc imediat ce ne intră cineva străin în casă. Vrem să fim simply the best, altfel și inconfundabili, dar invocăm imediat neamul lui Eminescu sau Brîncuși cînd ne întreabă cineva cum ne cheamă. Adolescența, fie ea individuală sau culturală, este totdeauna o criză a imaginii. Prins între imaginea parentală și imaginația personală, nu mai vrei să fii ceea ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai mică încredere în instituțiile statului și cea mai pesimistă cu privire la viitorul său, sîntem printre societățile cele mai „nefericite” din lume etc. Fiecare dintre aceste „simptome” luate în parte nu este foarte elocvent, dar ansamblul lor oferă un „tablou clinic” inconfundabil : anomie (în termeni sociologici). În termeni politici, putem vorbi (după cum încercam să sugerez referitor la revolta de la Facultatea de Istorie de acum cîteva săptămîni) de o revoltă fără motiv, nu pentru că ar fi cumva nemotivată, ci pentru că singurul motiv, mut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
visam? Dar dacă atunci când visezi nu-ți dai neapărat seama că e un vis, în schimb, atunci când ești treaz, o știi precis. Nu era nevoie să mă ciupesc ca să fiu sigur că tot ce văd e adevărat. Există o consistență inconfundabilă a realității. Când te duci la lucru, dimineața, nu trebuie să-ți spună nimeni că nu dormi, și nici că ești viu. Eram într-o lume vie și trează. Îmi părea familiară. Știam c-o știu, dar nu știam de unde
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rămân numai vocile celor care au tăcut. În cele din urmă, poeții unei generații, selecționați pentru eternitate, încap într-un lift. Nu vă supărați pentru necumpătarea geniilor! Gloria antumă înseamnă stres. Cea postumă - indiferență. Fiecare geniu are un câmp heraldic inconfundabil. Geniile dilată limitele. Uneori le sparg chiar. Ca să devină geniu, talentului îi sunt necesari cam 50 de ani de copilărie. Durata poate fi cucerită luptând, ori îndurând. Nimerite în politică, geniile se caricaturizează aproape instantaneu. Geniile nu și-au dezvoltat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
libertate, intelectualii sunt mai productivi și mai eficienți, însă fericiți nu vor fi niciodată! Duc în spate o povară", scrie A.P.B., în deznodământul sămănătorist al romanului, care cu siguranță l-ar fi mulțumit pe Nicolae Iorga, poate și pe inconfundabila generație în blugi... Nu știu însă, dacă și pe nepoții Domniei Sale, din Germania și Noua Zeelandă... Tot este romancierul preocupat de problemele migrației, exilului, dezrădăcinării, înstrăinării în altă cultură, îndoctrinării, credulității, pierderii discernământului etc. Vor fi însă, încântați, nepoții nepoților, salvându
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ori, împreună cu soțiile, în șase, aveau loc ori la o ceașcă de cafea sau la o prăjitură, la una din cofetăriile mai discrete ale orașului, ori acasă la unul din cei trei. Împreună formau un sextet al cărui liant era, inconfundabilul talent al lui Doru Gârleanu. Era spre sfârșitul lui decembrie a anului de grație 1985. Ningea și stratul de zăpadă se așternuse destul de consistent și rapid. Pentru prima oară în ultimii douăzeci și trei de ani, când s-au întâlnit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a petrecerii, a fost după masa festivă, când toți invitații, fără excepție, ținându-se cât mai aproape unul de celălalt în jurul celor șase, precum membrii unui echipaj, în mijloc de ocean, pe o barcă în derivă, cântau conduși de vocea inconfundabilă a tânărului tătic. Participanții deveneau, rând pe rând, când ciobănași cu trei sute de oi când, țărăncuțe cu bujori în obrăjori și cu bundițe noi, țigani adevărați îndrăgostiți de pirande, când niște bieți pribegi cu cavalul în mâini ce-și deplâng
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bine decât în mod obișnuit. Evenimentul, care m-a bulversat în halul acesta, a avut loc dimineață. Cu trei-patru secunde înainte de semnalul acustic, am verificat prezența de la distanță. Toți elevii la locurile lor. Când să ies din cancelarie, aud vocea inconfundabilă a domnului director prin multiprogramatorul digital școlar (M.D.S.) ce-l port permanent în buzunar. M-a rugat politicos să-i permit ca să asiste la lecție împreună cu un inspector școlar trimis de Ministerul Învățământului. Activitatea propriu-zisă trebuia să se desfășoare în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sunt numai niște iluzii ieftine, căci întotdeauna există momente în viața omului, când manierele sunt schimbate pe îndeletniciri, iar gesturile elegante, pe porniri instinctuale.” Ne aflăm, cu certitudine, fără nici cel mai mic dubiu posibil, în fața unui creator unic și inconfundabil, poate chiar Istorisiri nesănătoase fericirii 201 genial (am afirmat-o, căci eu am curajul, responsabilitatea și, mai ales, intuiția necesară unui critic literar capabil să ia decizii la timp) plecat în căutarea complicatei lumi interioare a omului. Și, prin urmare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
singură în Little Cayman. M-am trezit în poartă, la Frații Grimm, cu un superb cal însoțit de un alai de arabi. Nu prea am putut negocia nimic, pentru că au lăsat calul în curte și, aplecându-se în stilul lor inconfundabil, s-au retras. Pe șeaua din piele roșie, într-o geantă din piele de jaguar, am găsit și explicația: "Îți trimit un cal arab, descendent al celei mai vechi și nobile rase, Equus Caballus Aryanus, perfecționate și ameliorate prin dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]