114,184 matches
-
majorității. Ploaia este pusă pe aceeași treaptă cu fărădelegile, sărăcia și bolile. Alături de tot ce e urît sau negru, ea simbolizează răul. Dezgustul de ploaie ascunde o ură față de cei săraci și față de diferențe. În ghidurile de călătorie ni se indică lunile ploioase pentru a ne permite să le evităm. Toți vor soare și un decor frumos. " ș...ț Ploaia este un țap ispășitor. Ea este folosită pentru a masca delăsarea, greșelile și înșelătoriile oamenilor. Menirea acestei cărți este de a
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
a ceea ce a fost, cîndva, boemă, emoție, solidaritate. Opera lui este uriașă, este depozitarul fără cuvinte al celor care s-au exprimat cel mai bine prin cuvînt. Atunci cînd folosim un citat dintr-un scriitor, punem măcar ghilimele. Dacă nu indicăm și numele autorului, al cărții, eseului din care preluăm fragmentul. Este obligatoriu pentru a nu fi învinovățiți de plagiat, de furt intelectual. Ne întrebăm de ce faptul acesta normal se oprește brusc, în unele cazuri, atunci cînd este vorba de un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
de Sfânt (Bizoniu)? în plan etic s-ar spune că așa stau lucrurile, nu însă și în planul vieții concrete pentru că Bizoniu, "omul care nu făcuse rău nimănui", este ucis într-o împrejurare tulbure, niciodată lămurită. Sunt semne care îl indică pe Mârzea drept autor al crimei dar nu destule pentru a-i proba vinovăția. Alte indicii, dar tot puține, duc către Cecilia, discipola fanatică a lui Bizoniu care s-ar fi văzut trădată de maestrul ei care admisese să colaboreze
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
mă despart greu de vară, cum o fac tinerii? Fără îndoială regretul lor e și mai mare". Dacă ține a se circumscrie psihologic vîrstei a treia, autorul se "simplifică", poate excesiv, de dragul coerenței imaginii de sine, cînd încearcă a-i indica pe scriitorii cu care "se potrivește sufletește". Citind îmbelșugat, avînd a face cu cărți diverse, ne informează că selecția lor se face "tot mai des în funcție de ne-voi-le psihice" intrinseci. Sau mai explicit: "Cea care-mi dictează pe ce
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
Mureș, peste Tisa, pân^ la Tibru-n depărtare,/ Până unde tot respunde românescul dulce grai." De asemenea, se publică drama istorică în patru acte Berchea de G. Tăutu și balada Petru Rareșiu, de același. în Foaea de storiă română, așa cum îi indică și titlul, scrierile lui B. P. Hasdeu au un conținut exclusiv istoric, semnificațiile lor reflectând spiritul patriotic al vremii. Cel mai important este amplul studiu Negoțiul moldovan sub Alesandru Bunul. în Foița de istorie și literatură, B. P. Hasdeu a
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
ce-aș spune ar cădea în categoria poncifelor. De exemplu, dacă aș scrie că este doctorand în istorie la Ohio State University at Columbus și că ultimii trei ani și i-a petrecut în SUA, nu aș face decît să indic un reper biografic în virtutea unei rutini subînțelese privind schițarea portretului convențional al unui autor contemporan. Numai că, prin asemenea încadrări exterioare, nu poți surprinde nimic din stofa omului pe care îl ai în vedere. De aceea, îmi vine să spun
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
știrilor de la ora 5" și, de multe ori, chiar al emisiunilor principale de actualități) este impecabilă și chiar mă gândesc foarte serios câți ar fi fost capabili să observe matricea basmului îndărătul sofisticatei povești polițiste, dacă autorul nu ar fi indicat această grilă de lectură prin chiar titlul romanului. Altminteri, stilul ironic și autoironic în care personajul-narator (firește, Greuceanu însuși) relatează faptele (cu o lungă tradiție în literatura de gen, de la celebrul Philip Marlowe, al lui Chandler, până la simpaticii detectivi din
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
Elisabeta Lăsconi Există oare și un "complex Telemah" care să indice trauma absenței tatălui din viața unui fiu, în jurul căreia devine tot mai dens haloul misterului legat de dispariția lui sau tot mai strălucitoare aureola care-l învăluie dacă se întoarce biruitor, după ce-a săvârșit isprăvi și a străbătut alte
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
da cu jula), a juli, julitor și juleală sunt chiar mai frecvente decât formele originare. Dicționarele recente de argou - Nina Croitoru Bobârniche, ediția a II-a, 2003 și George Volceanov, ediția a II-a, 2006 - le înregistrează separat, fără a indica legătura cu seria zulă, zuli etc. Dicționarele on-line cuprind, deocamdată, doar seria nouă: "Vezi că Jardel dă cu jula, șase la portofele!" (dictionarurban.ro); " Am dat cu jula pe la buzunarele spaniolilor vara asta" (123urban.ro). Variantele originare n-au dispărut
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
exactă, limpede, perfect verificabilă, care ține - de una singură - locul oricărei judecăți de valoare. Aflăm, de aici, cum se folosește romanul, știm în ce dozaj și cu ce eventuale precauții trebuie administrat el, dar ne lipsește eticheta care să ne indice prețul. Lucrul se poate, desigur, explica prin vechea convenție a criticii de întâmpinare, mai mereu tatonantă când vine vorba de autori aflați la prima carte. Entuziasmele gratuite sunt - laolaltă cu malițiile sau nemulțumirile - temperate domolite, retrase în teacă. Traseul unui
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
ceară cineva să-l explicăm pentru ca aparenta familiaritate a acestei forme grafice să se risipească. Și indiferent că îl desemnăm prin litere (zero) sau printr-un simbol (clasicul "0"), nu putem spune ce înțeles are. Putem cel mult să-i indicăm locul în șirul numerelor naturale și mai putem să adăugăm că, de exemplu, orice număr înmulțit cu zero dă ca rezultat tot numărul zero. Dar dincolo de sensul operațional al simbolului zero, cuvîntul ca atare nu ne stîrnește nici o semnificație în
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
minim al agitației termice dincolo de care orice vibrație moleculară încetează. Toate sintagmele care conțin termenii "zero" sau "infinit" sunt concepte-limită, simple mărgele semantice menite a desemna capătul unui proces căruia omul nu-i poate atinge capătul. Rostul lor e să indice limita unui fenomen care nu are limită. Sau starea unei realități a cărei experiență nu o avem. De pildă, "universul e infinit" e o propoziție pe cît splendidă pe atît de lipsită de sens. Din punct de vedere uman, ea
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
cunt" care brizează atmosfera mélo. Talentul lui Joe Wright este de a juca melodrama printr-o serie de abateri care n-o parodiază, nu se sustrag complet, ci rafinează dincolo de manierism procedeul. Într-o primă instanță muzica dă tonul, ea indică, prin numeroasle contrapuncte, unde se află rupturile de nivel și unde regizorul trece într-o altă dimensiune, cea a autenticei drame, - filmul a mai primit un "Glob de aur" pentru cea mai bună dramă. Acest prim decupaj al unei tardive
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
o carte poștală. N-am îndrăznit să scriu tatei, l-am crezut mort de mult. Am adresat-o vărului meu din Aleea Rumeoară. La ghișeul biroului de primiri sunt vestit că am un pachet și întrebat de la cine e. Răspund indicând numele și adresa vărului. Nu corespunde! aud. Aici arată alt nume și altă adresă și mi le spune pe ale tatii. Trag un strigăt de bucurie și de uimire: e de la tata! Înnebunesc de-a binelea. Distribui tot ce am
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
în limbajul familiar-argotic, exprimarea simpatiei se poate realiza deopotrivă prin termeni la origine pozitivi sau negativi: "șmechere", dar și "fraiere". Or, ciocoflender pare mai apropiat de termenii a căror dominantă e condescendent-depreciativă. De altfel, unele reacții manifestate în spațiul internetului indică tocmai o asemenea lectură: " vi se pare că inspiră seriozitate ? Mie mi se pare că miroase a fraier ... Ťia uite și ciocoflenderu' ăstať , nu-i așa?" (johndoe.ro, 20.12.2007); "Mie îmi sună ca un flecar" (ciberplai.net, 17
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
om cu fler" (haiducel.blogspot.com); "Ciocoflender este acea persoană care spune Ťcioaceť... adică glume" (johndoe.ro, 7.01.2008). Forma deja înregistrată cea mai apropiată de varianta pusă acum în circulație e ciocofleandură (în DEX cu pluralul ciocoflendure); sensul indicat de dicționar este "ciocoi", iar explicația etimologică indică o contaminare între ciocoi și fleandură. Cuvîntul e înregistrat de I.-A. Candrea (Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1931) și de Dicționarul limbii române (DA, 1940), pentru că apăruse deja în teatrul lui Alecsandri
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
acea persoană care spune Ťcioaceť... adică glume" (johndoe.ro, 7.01.2008). Forma deja înregistrată cea mai apropiată de varianta pusă acum în circulație e ciocofleandură (în DEX cu pluralul ciocoflendure); sensul indicat de dicționar este "ciocoi", iar explicația etimologică indică o contaminare între ciocoi și fleandură. Cuvîntul e înregistrat de I.-A. Candrea (Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1931) și de Dicționarul limbii române (DA, 1940), pentru că apăruse deja în teatrul lui Alecsandri, în seria ciocofleandură, ciocoroifleandură, ciocorofleac - compuse glumețe, prin
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
în umbra lui Hitler și Mussolini? Cine adună mărturiile din sfera biografiei și a operei va evita , cred, să dea un răspuns afirmativ. Căci în analiză apar diferențieri, înregimentările liniare se dovedesc rigide clădite pe prejudecăți. O primă demarcare ne indică limpede că literatura, dar și traseul biografic sunt mai complexe decât afilierea la o direcție sau alta. Să pornim de la fapte. La Malraux, contururile angajării n-au fost inițial deloc clare. E cert că nu s-a înscris niciodată în
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Ignatio Silone, Orwell, unde e înfățișată căderea în ratare cu un patetism al tragediei. Astfel e intuită o traiectorie a secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat și faptul că ele nu-și propun să indice perpectiva viitorului, în ce privește ziua de mâine, totul e tulbure, vag, neprecis. Această deplasare în minus salvează operele de reprezentarea idilică a unei lumi mai bune cerută de canon.
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
pentru toată lumea. Acolo nu era nimic de corectat. Pâinea aceea clisoasă punea însă niște probleme care trebuiau rezolvate, în așa fel încât nimeni să nu se simtă nedreptățit. În acest scop se fabricau niște balanțe ingenioase. Ele nu puteau să indice greutatea feliei de pâine, dar puteau să arate că o felie era mai grea decât alta, și asta era esențialul. Balanța era ceva simplu, ca toate lucrurile geniale. O tijă din lemn, frumos fasonată dintr-o scândură de la pat. La mijlocul
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
luptei cu orice mijloace pentru un ideal care se vede confiscat de interese conjuncturale. Theo este soluția de compromis, calea de mijloc: nici un plaisirist, un visător umflat cu canabis, dar nici un anarhist cu agendă ideologică și mîna pe pistol. Theo indică ceea ce este firesc: redarea copilului mamei sale, semnificînd totodată și redarea maternității unei specii care-și consumă sîngeros energia vitală. Prinși între două tabere, Theo, Kee și copilul ei trec prin mijlocul soldaților care asediază o clădire plină ochi de
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
apocaliptic al textului transmit în mod repetat interpretarea ca ilicit a celui mai normal drept a unui autor: de a-și actualiza textul la o republicare. De atlfel, aflăm chiar din text că diferențele față de prima ediție au fost clar indicate de autorul învinuit. Nu se spune - și poate că nu se știe - că un autor responsabil, scrupulos cu cititorii săi chiar trebuie să-și modifice textul atunci cînd îl publică peste 10, 15, 20 de ani: actualizînd bibliografia, omițînd și
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
lucru care reiese este nu un plagiat, ci completa obtuzitate a acuzatorului. Soliditatea probelor puse în discuție este nulă, de vreme ce simpla comparație a paginilor reproduse în ziarul Ziua arată că, în ambele cazuri, Gabriel Liiceanu nu a făcut decât să indice sursa din care și-a extras ideile. Un alt lucru care ne sare în ochi este cecitatea mentală pe care o pune în joc ziaristul nostru craiovean. El invocă detalii livrești a căror relevanță nu o poate intui. Se vede
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
nu le-a citit cu atenție. Sau, în orice caz, nu le-a înțeles. Altfel și-ar fi dat seama că ele spun tocmai inversul lucrului pe care detractorul nostru a dorit să-l spună, și anume că Gabriel Liiceanu indică în ambele cazuri, în mod exemplar, sursa din care și-a extras ideile. Numai că, dacă în cazul lui Heidegger e vorba de o expresie ("omul este to deinotaton") căreia Gabriel Liiceanu îi indică în fraza imediat următoare originea (cartea
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
spună, și anume că Gabriel Liiceanu indică în ambele cazuri, în mod exemplar, sursa din care și-a extras ideile. Numai că, dacă în cazul lui Heidegger e vorba de o expresie ("omul este to deinotaton") căreia Gabriel Liiceanu îi indică în fraza imediat următoare originea (cartea Introducere în metafizică a lui Martin Heidegger), în cel de-al doilea caz e vorba de o suită de cuvinte grecești desprinse din notele pe care Gabriel Liiceanu le-a elaborat împreună cu Petru Creția
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]