2,126 matches
-
și trăirismul slav, sintetizate în mod sui-generis în spiritualitatea noastră. Unele articole din perioada interbelică rămân de actualitate prin semnalul de alarmă pe carel trag asupra pericolului pe care-l reprezintă comunismul prin tendința de omogenizare și capitalismul care exaltă individualismul, ambele forme fiind potrivnice modelului social pe care-l oferă, după părintele Stăniloae, Sfânta Treime, unde particularitățile Persoanelor nu amenință nicidecum comuniunea desăvârșită a Ființei. Aceste câteva date succinte asupra vieții și personalității teologului în discuție arată, după opinia noastră
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
care stăruia cel mai mult asupra pocăinței și Întoarcerii la Domnul a fost profetul Ieremia, care vede milostivirea Lui asupra omului și poporului numai printr-o convertire de la păcat la calea Sa. El este dat ca cel cu care Începe individualismul; până la el individul nu conta. Poporul era cel cu care lucra Domnul direct: ,,De vrei să te Întorci, Israele, zice Domnul, Întoarce-te la Mine și, de vei depărta urâciunile de la fața Mea, nu vei mai rătăci” (Ier. 4,1
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
europene reprezintă capsule Închise, plutind Într-un context metropolitan din ce În ce mai larg. În ―Whatever happened to Urbanism, Koolhaas susține ca trăim Într-o lume fără urbanism, o lume a arhitecturii. Lumea contemporană pare să fie Într-adevăr mai degrabă guvernată de individualism față de spiritul colectiv, iar afirmația lui Koolhaas pare să fie În consens cu această realitate; desigur, În ipoteza În care obiectul architectural autosuficient se poate substitui urbanismului, ce conține cu adevărat dimensiunea publică. De asemenea, Koolhaas vorbește despre planificarea urbană
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
în alte scrieri, Guénon face din perspectivă metafizică o analiză necruțătoare a modernității : abandonarea raportării la principiile ultime, reducerea omului la componenta sa psihofizică, cu ignorarea dimensiunii lui contemplativ intelectuale, cantitativism în ce privește cunoașterea, societate fără structură calitativă, lăsată în voia individualismului. Or, el declară că singura soluție a omului occidental, a societății occidentale de a se redresa spiritual constă în abandonarea în bloc a mentalității moderne. Omul modern poate scăpa de barbaria care îl amenință din punct de vedere spiritual doar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să fie recunoscute ca avînd o realitate secundă, simbolică, exterioară, trecătoare, de depășit Dar subiectivitatea la care se referă el nu este subiectivitatea individului. Nu e subiectivitatea actorilor privați care înțeleg să folosească scena publică pentru a desfășura acolo jocul individualismelor ce se reglează reciproc. Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în orizontul metafizic al doctrinelor tradiționale, subiectivitatea umană echivalează cu omul lăuntric paulin, loc de actualizare a întregului real, de la polul lui sensibil la cel divin. Subiectivitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să recunoască universalul exprimat în alte chipuri sau configurații, oricît ar fi ele de stranii pentru mediul social și cultural autohton, pentru generalul care încadrează componenta individuală a ființei lui. Diversitatea de formule personale ale universalului constituie o situație opusă individualismului, atomizării. E o situație de tip angelic, în sensul că e diversitate desfășurată și înfășurată în respirația Unului. E acea pace pe care Christos o lasă ucenicilor săi, atît de diferiți, în Evanghelia după Ioan. Andrei Pleșu arată ce impresie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
religie, ei nu văd o catastrofă, ci prilejul unui salutar discernămînt. De cîteva decenii totuși, în Occident cel puțin, nu istoria și colectivitățile mari constituie forul cel mai important dinaintea căruia religia crede că e profitabil să-și arate utilitatea. Individualismul în materie de credință, fluiditatea și libera alegere a apartenențelor religioase dau acum religiei alt interlocutor privilegiat. în Occidentul liberal, individul a devenit după un model al pieței, care se impune și în materie religioasă consumatorul principal. Lui i se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism, protestantismul a eliberat conștiința individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură punte peste distanța dintre uman și divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii simbolice și, pînă la urmă, la o (și mai mare) autonomie a rațiunii față de credință. Reforma catolică a dus, de partea ei, la codificare dogmatică excesivă și la pietism baroc. Or, prin neutralitatea lor de principiu, științele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fi strategia dezirabilă în democrația americană actuală. Ea i-ar conduce pe actorii politici sau sociali, participanți la o înfruntare/dezbatere, către un punct de vedere mai amplu, împlinitor pentru fiecare, oferind în același timp o disciplină de depășire a individualismului fără negarea varietății. Considerînd că a gîndi diferențele ca reciproc îmbogățitoare mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un model inspirat de Herder și de Humboldt, dar invocă drept reper ultim o înțelegere teologică a vieții omenești : esența condiției umane
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mediatorul antico medieval între uman și divin. Peisajul natural și cel social au încetat să fie, pentru noi, sursă de cunoaștere ori de experiență spirituală. Aceste două suporturi creditate de toate culturile tradiționale ne-au fost trase de sub picioare. Pe deasupra, individualismul tîrziu modern privește cu reticență orice subordonare a persoanei față de un colectiv, orice supunere în fața unei instituții, fie ea chiar religioasă. Reperele religioase comunitare odinioară prezente cu o familiaritate care putea deveni rutină s-au împuținat pînă la dispariție. în măsura în care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și în Al doilea tratat despre guvernare. De aceea, Hayek îl așează pe Locke în fruntea seriei de gânditori liberali (Bernard Mandeville, David Hume, Josiah Tucker, Adam Smith, Adam Ferguson, Edmund Burke) care au gândit problema libertății din perspectiva "adevăratului individualism". Prin urmare, sintagma "dreptate ca libertate" îl plasează pe Locke la originea a două paradigme liberale, una a contractului social (care duce la Rawls), cealaltă a domniei legii (care duce la Hayek). Teoria politică a lui Locke stă sub semnul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
om se naște cu un dublu drept: acela de a avea libertate absolută asupra propriei persoane și acela de a fi stăpân al posesiunilor sale. Aceste drepturi naturale care, potrivit lui Locke, definesc individul vor fi recunoscute ulterior drept criterii ale individualismului. Chiar dacă nu regăsim în limbajul filosofului englez termenul de "inalienabil", putem deduce că el le considera astfel, din moment ce nici un om "nu poate deveni printr-un pact sau prin propriul consimțământ sclavul nimănui și nici nu se poate supune puterii absolute
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
la celelalte lucruri pe care le oferă natura pentru ca ei să supraviețuiască"10. În paragraful imediat următor, susține că Dumnezeu "a dat oamenilor lumea în comun", afirmație care, la prima vedere, poate intriga, căci am putea crede că filosoful abandonează individualismul în favoarea normelor colective. Numai că această opinie ar fi absolut falsă, deoarece a spune că lumea aparține oamenilor în comun este același lucru cu a spune că ea aparține tuturor oamenilor în calitatea lor de indivizi. Dumnezeu, dăruind lumea în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
încercăm a răspunde la întrebarea dacă, dincolo de consecințele politice care țin de legitimarea diferitelor forme de guvernare, concepția asupra naturii umane antrenează o optică diferită asupra raportului dintre obligația politică și obligația morală. În lucrarea The Political Theory of Possessive Individualism, C. B. Macpherson a propus o interpretare originală a teoriilor lui Hobbes și Locke, raportând teoria contractului social și a stării naturale la conceptul de piață. În ciuda faptului că postulatele lui Hobbes despre natura umană nu sunt prea binevoitoare, iar
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a stării naturale la conceptul de piață. În ciuda faptului că postulatele lui Hobbes despre natura umană nu sunt prea binevoitoare, iar "concluziile sale politice sunt neliberale"100, Macpherson consideră că autorul Leviathan-ului este fondatorul uneia din cele două versiuni ale individualismului liberal, și anume al celei utilitariste sau benthamiene. Locke și puritanismul sunt la originea celeilalte versiuni, care caută să limiteze logica utilității prin considerente de natură subiectivă. Macpherson a văzut în amândouă doctrine afirmarea nevoilor, aspirațiilor și capacităților omului modern
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Leo Strauss, teoria contractului social nu este legată de problema drepturilor naturale decât începând cu Hobbes care, cel dintâi, a pus problema guvernării legitime în locul guvernării perfecte. Din acest motiv, Strauss vedea în Hobbes pe cel dintâi gânditor liberal, fondatorul individualismului. Conform tezei lui Macpherson, dacă Locke este cel dintâi gânditor liberal (precedat de Hobbes care a instituit o altă versiune a liberalismului), este în primul rând pentru că el a conceput materia politicii, puterea individului generatoare de putere civilă, din perspectiva
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de John Dunn (care argumentează că Locke este o "minte coerentă" orientată teologic). Textele de referință ale acestor autori sunt: Dunn, John, The Political Thought of John Locke, Cambridge University Press, Cambridge, 1969. Macpherson, C.B., The Political Theory of Possessive Individualism, Oxford University Press, Oxford, 1963. Strauss, Leo, Natural Right and History, The University of Chicago Press, Chicago, 1953. Yolton, John, Locke and the Way of Ideas, Oxford University Press, Oxford, 1956. Între anii '80 și '90 ai secolului trecut, o
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Editura Științifică, București, 1968. Harris, Ian, The Mind of John Locke: A Study of Political Theory in Its Intellectual Setting, Cambridge University Press, Cambridge, 1994. Harris, Tim, Restoration: Charles II and His Kingdom, 1660-1685, Penguin Books, Londra, 2006. Hayek, F. A., Individualism and Economic Order, The University of Chicago Press, Chicago, 1958. Hirschmann, Nancy J. și Kirstie Morna McClure (eds.), Feminist Interpretations of John Locke, Penn State University Press, University Park (PA), 2007. Hobbes, Thomas, "Behemoth, the History of the Causes of
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de Wolfgang von Leyden, Clarendon Press, Oxford, 2002. Lockyer, Roger, Tudor and Stuart Britan, 1485-1714, Routledge, Londra și New York, 2004, Hill, Christopher, The Century of Revolutions: 1603-1714, Routledge, Londra și New York, 2002. Macpherson, C. B., The Political Theory of Possessive Individualism: Hobbes to Locke, Oxford University Press, Oxford și New York, 1962. Maltzahn von, Nicholas, "The Whig Milton, 1667-1700", în Milton and Republicanism, D. Armitage, A. Himy și Q. Skinner (eds.), Cambridge University Press, Cambridge, 1995, pp. 229-253. Manent, Pierre, Istoria intelectuală
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al unei vieți fondate pe reguli", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, John Locke, Editura Nemira, București, 1999, p. 24. 9 Ashcraft, Revolutionary Politics and Locke, p. 164. 10 C. B. Macpherson, The Political Theory of Possessive Individualism: Hobbes to Locke, Oxford University Press, Oxford și New York, 1962, pp. 263-276. 1 Acest mod de a proceda nu este neobișnuit. În literatura de specialitate am întâlnit această metodă în special la Ian Harris, The Mind of John Locke: A
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
126. 71 Ibidem, § 120, p. 127. 72 Ibidem, § 121, pp. 127-128. 73 Ibidem, § 122, p. 128. 74 Ibidem, § 17, p. 62. 75 Ibidem, § 3, p. 52. 76 Ibidem, § 89, p. 105. 77 Ibidem. 78 Macpherson, The Political Theory of Possessive Individualism, p. 231. 79 Rawls, Lectures on the History of Political Philosophy, p. 139. 80 Locke, Al doilea tratat, § 87, p. 104. 81 Ibidem, § 96, p. 111. 82 Ibidem, § 212, p. 187. 83 Ibidem, § 214, p. 188. 84 Ibidem, § 95, p.
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Simmons, On the Edge of Anarchy, Princeton Unversity Press, Princeton, 1993, p. 70. 97 Locke, Al doilea tratat, § 138, p. 140. 98 Ibidem, § 140, p. 141. 99 Ibidem, § 222, p. 191. 100 C. B. Macpherson, The Political Theory of Possessive Individualism: Hobbes to Locke, Oxford University Press, Oxford și New York, 1962, p. 10. 101 Ibidem, p. 237. 102 Ibidem, p. 106. 103 "Acordul de a intra în societatea civilă nu creează nici un drept nou, ci pur și simplu transferă autorității civile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
potrivit căreia "puterea unui om" la Hobbes este sinonimul proprietății la Locke, incluzând toate mijloacele (inclusiv sau mai ales munca) de care dispune, pe care le posedă individul pentru a-și realiza scopurile. 110 Macpherson, The Political Theory of Possessive Individualism, p. 194. 111 Ibidem, p. 195. 112 Ibidem, p. 197. 113 Vezi Ibidem, p. 216. 114 Un aspect interesant al teorie proprietății a lui Locke privește aplicarea ei la problema dreptății ecologice. Discursul activiștilor pentru dreptate ecologică este adeseori antiliberal
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
celorlalți la ea". Daniela Sorea și Gabriela Rățulea, "Ecological Justice and the Matter of Fair Distribution", în Legal Practice and International Laws, C. Murzea și A. Repanovici (eds.), WSEAS Press, 2011, p. 298. 115 Macpherson, The Political Theory of Possessive Individualism, p. 254. 116 Ibidem, p. 235. 117 În acest sens este de remarcat faptul că F. A. Hayek ilustrează principiul regulii formale cu un pasaj din Al doilea tratat, unde Locke vorbește despre faptul că libertatea oamenilor aflați sub o cârmuire
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
aflați sub o cârmuire presupune existența unei "reguli stabile după care să trăiască, regulă comună tuturor membrilor societății" (a standing ruleto live by, common to everyone of that society). Vezi Locke, Al doilea tratat, § 22, p. 65. Cf. F. A. Hayek, Individualism and economic order, The University of Chicago Press, Chicago, 1958, p. 18. 118 În special critica feministă a insistat asupra excluderii femeilor de la exercitarea drepturilor politice. Vezi în acest sens Nancy J. Hirschmann și Kirstie Morna McClure (eds.), Feminist Interpretations
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]