2,098 matches
-
joacă cu ea: o privește drept în ochi, face un pas spre ea ca și cum ar intenționa s-o invite, pentru ca apoi să se eschiveze. Adesea, Bab se declară sătulă de acest "joc stupid". Vrea ca această comedie, ca această manevră infernală să înceteze. Abia așteaptă, spune ea, "să se limpezească totul". Însă în același timp, tânăra descoperă, ca atâtea altele înaintea ei, că micile cruzimi condimentează dragostea. Admite că "rafinamentele de răutate" ale lui André al ei nu fac decât să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în fine, nu-i cazul să-ți fac un desen..". Solicitată urgent să le vină în ajutor celor două imprudente, Bab pune la cale un "consiliu de război", cele trei fete hotărând în unanimitate s-o "rupă cu acel duo infernal". În calitatea sa de membru neutru, Bab este învestită cu delicata misiune de mediator. Plină de curaj, ea pleacă să "le dea vestea cea bună" celor doi corupători, profitând de ocazie pentru a-i ocărî cum se cuvine. Când tinerii
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fețe Am dat cinci lei paznicului Să le arate rugul unde ard Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie Că de fapt ochii mei Au fost cumpărați de la vânzătoarea de chibrituri infernale. Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii. Îmi vine să strâng de gât promisiunea Că voi fi băiat cuminte. Hai Ku Pe creștetul lumii de fugă răsună Gleznă de marmora a nopții cu luna. Mai Înainte, nu pentru că s-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un tanar funcționar de bancă din București, căruia, din păcate, i-am uitat numele și care era mai slăbit ca mine și În plus era foarte scund, de-abia ajungând la partea de sus a vagonetului. Ritmul de lucru era infernal: brigadierul Ion Niță nu mai contenea cu: „Hai repede, mai repede cu Încărcarea! Ce, ați adormit? Uite cum vă așteaptă aia care au umplut de mult vagonetele!! Domnul comandant Ghinea așteaptă să spargem normă, iar noi nu facem nici macar jumătate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
zeflemiști cu pălăria pe ochi/ Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie”.... Pe un ton jucăuș, poetul le amintește domnișoarelor sosite În trăsura la pension că ochii săi care ard au fost cumpărați „de la vânzătoarea de chibrituri infernale”, precum și faptul că În preumblările sale nocturne el poartă sub braț „caietul de caligrafie al privighetorii”. Iașul acelor vremuri e privit printr-o lentilă sentimental-ironică: „Stradă Lăpușneanu seamănă cu /paharul după un chef cu poeți”, iar casele din „cartierul celest
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
specială la vârsta de 15 ani pentru vină că Dumnezeu l-a Înzestrat cu superbia și fascinația captivării. Victima unui asasinat politic cu autori cunoscuți. La pagina 33 din dosarul 84901, renumerotat, se vede În filigran mașinăria crimei În laboratoarele infernale, administrată În complexitatea ei de generalul maior Alexie Ștefan, șeful Direcției a 3-a DSS, o componentă extrem de periculoasă a poliției politice. - Acum, cănd dețin documente reale extrase (câte au mai rămas) din arhivele securității, am sub ochi față nevăzuta
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
viciu de concepere, au fost ajutați și sprijiniți profesional la comiterea genocidului, de avocata Aldea Maria, un duh pernicios și urât În calea atât de mult așteptatei reforme În Justiție. Au fost ajutați de primarul Iașului Constantin Simirad, acest mesager infernal picat cu ecuațiile rezolvate În peisajul nespurcat al poeziei și romantismului ingenuu. - Maninul Simirad m-a urmărit pas cu pas În ură lui carnasiera În scopul desăvârșirii „Operațiunii VENUS” act similar cu elanul bestial debușat de torționarul Eugen Țurcanu În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vânturi zboare,/ Rămân a mele versuri a Patriei odoare. El este încredințat că zilele îi sunt numărate și nu mai are scăpare : De-acum grăbita moarte oriunde mă așteaptă ; sunt un om fatal./ Respiri în a mea casă un aer infernal (IV 2). Dintre invitați, patricianul Barrus simulează intenția sinuciderii : Aș vrea să mor, o credeți ? Căci viața-mi pare seacă./ Puah ! Ghiftuit de toate, dezgustul mă îneacă (IV 4). Umbra morții stă de fapt pe fruntea lui Ovidiu, pe care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alba/ Lumină a lumii, te-a încărcat de daruri/ Să-ți dea și viața lui ! (I, p. 201). Sosiți într-un alai lugubru cu apariții desprinse parcă dintr-un Trionfo della Morte, orbul, ologul și paraliticul - trei momâi sinistre, spectre infernale (I, p. 196) - refuză să-și vândă viața lui Admetos, căci, oricât de nenorocită ar fi condiția lor, încă prețuiesc lumina dulce a soarelui (I, p. 198). Alkestis vine în întâmpinarea lui Admet, căutându-l peste tot cu o lumină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
serii,/ Cu agonia Soarelui (II, p. 209). La început, este încă plin de lumină lacul în care Admetos urmărea odinioară curgerea timpului. Atunci, el plângea când vedea cum trecea amiaza ca o umbră de alcyon, izbucnind în lacrimi de spaima infernalei nopți (II, p. 209). Creștetul munților răsfrânge încă razele soarelui, fruntea Pelionului fiind plină de lumina lui Helios (II, p. 210). Când se interesează de soarta reginei, membrii corului își păstrează speranța cât timp muntele e încă plin de soare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
platonism a lui Dan Botta, iubirea desăvârșită se împlinește în eternitate, adică în moartea văzută ca o trecere în lumea de dincolo a esențelor și arhetipurilor. În pofida reticențelor corului înspăimântat de ideea că ar putea primi drept stăpână un spectru infernal (III, p. 248), Admetos o imploră la început pe Persephoneea să îi înapoieze făptura iubită, chiar și sub formă de umbră : Dă-mi măcar tiparul/ Uman al ei, dă-mi trupul/ Ei drag, săpat în ceața/ Umbrelor (III, p. 249
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
figurii lui Oedip au drept prototip opera lui Sofocle Oedip rege. Tragedia lui Seneca Oedip (41-49 ?), piesele omonime ale lui Corneille (1659) și Voltaire (1718), dramele moderne scrise de Hofmannstahl (Oedip și sfinxul, 1905), Gide (Oedip, 1930) și Cocteau (Mașina infernală, 1934) se raportează, direct sau indirect, la momentele esențiale ale mitului înfățișat de Sofocle : paricidul și incestul comise involuntar de eroul care încerca zadarnic să-și evite soarta anunțată de oracol, precum și automutilarea, sancțiune a crimelor impusă chiar de cel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
simetric, tânărului rătăcit în drum spre Teba, să omoare un bătrân năzuind să ajungă la Kolonos. Prima reacție a lui Eumet, care nu și-a mai pătat vreodată mâinile cu sânge omenesc, este de a respinge oracolul funest drept umbră infernală, pricina rătăcirii și izvorul nenorocirilor (II 3). Presimțind că face obiectul divertismentului lor, tânărul îi întreabă pe zei : ce petrecere sălbatică aflați în jocul cu destinul ? (II 3). Mai apoi, el cedează și pornește în căutarea victimei revendicate (De unde să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că o asemenea prevedere a dat guvernelor posibilitatea de a acumula funcțiile Parlamentului, întrucât numeroase ordonanțe de urgență au intrat în vigoare în urma acordului tacit al Parlamentului, de multe ori incapababil să dezbată ordonanțele de urgență având în vedere ritmul infernal în care erau adoptate de către Guvern. Așadar, Constituția din 1991 rămâne una profund deficitară. Ea a determinat numeroase blocaje instituționale, având în vedere lipsa de precizie în ceea ce privește raporturile dintre Președinte și Primul-ministru, numirea miniștrilor și remanierea acestuia din urmă, natura
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Baudelaire și Rimbaud, în interesanta colecție P.P.P. (Portal de Proză Poetică, la Editura ieșeană "Vasiliana '98). Charles Baudelaire (1821-1867) a fost personajul complex al lumii pariziene, cel care a revoluționat lirica franceză și europeană, Arthur Rimbaud (1854-1891), al cărui scris "infernal" a declanșat uluitoarea explozie poetică, a fost acceptat admirativ de unii, contestat de alții. Doi monștri geniali, unul se închide în sine, suferă în tăcere, bea mult, prea mult, și devine până la urmă "strigătul unei disperări solitare", se încurcă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și de decrepitudine. După călătoria în lumea spiritelor, doamna Freeling încărunțește prematur o altă prezentare simbolică a spaimei de a îmbătrîni. Și, în cele din urmă, filmul speculează speranța în viața de apoi și teama că aceasta ar putea fi infernală teamă ce reprezintă una din sursele puterii oricărei religii fundamentaliste și prezentînd această viață ca fiind populată de monștri care îi chinuie pe cei ce nu sînt aleși și nu reușesc să dobîndească mîntuirea spirituală, recompensîndu-i pe cei care o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
puterii poeților - este ignorată, exclusă și înlocuită cu relatarea ternă a unei perioade petrecute de autor într-un sanatoriu. Spațiul alb al spitalului, în miez de iarnă, nu are nimic idilic, ci e mai mult și mai ales un spațiu infernal în care omul, în loc să se lepede de boli, se leapădă de speranță. Notațiile din jurnal sunt reci, au o anumită cruzime, frazele cuminți, private de podoabe, împrumută ceva din simplitatea aspră a iernii. Cel ce consemnează nu vrea să facă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
că, murind, l-au doborât pe satana, că Biserica și milioane de sfinți și de suflete bune le-au continuat opera, că Duhul Sfânt își continuă lucrarea în istoria omenirii, care dă tot mai mult mărturie despre prăbușirea inițiativelor duhului infernal, e evident; iar dacă acest lucru slujește apologiei creștinismului în domeniul istoric, lasă, din păcate, neatinsă problema de cum și cât de mult noi, preoții și persoanele consacrate ale acestor timpuri, am dat mărturie Domnului nostru Isus Cristos privitor la: «și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sfinții Părinți ai Bisericii și de către Biserică, pe bună dreptate, co-răscumpărătoare. În slujirea noastră de mântuire și de reînnoire, nu există nici o clipă nelegată profund de această Mamă preaslăvită. Așa ne-a înfățișat-o dintru începuturi însuși Dumnezeu: Învingătoarea șarpelui infernal și a întregii sale progenituri. La fel a apărut și în toate imaginile Vechiului Testament; așa se arată și în spiritul nou pe care ea l-a plăsmuit înainte de vreme, fapt pentru care, odată cu ea, se poate spune că încep
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Academiei, unde am intrat, înconjurat de 25 de capuținiști care i au mâncat și urechile. Pentru cafegiu, Societatea capuținiștilor a fost o calamitate. Ședințele se țineau de mai multe ori pe zi în jurul unei mese mari rotunde, iar zgomotul era infernal. Unul câte unul, clienții au părăsit cafeneaua, așa că, în cele din urmă am rămas numai noi. într-o zi, cam pe la ceasurile 10 dimineața, apare în sfârșit un neamț ca de vreo 50 de ani, cu părul lung și cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în fundul curții din strada Polonă, la soacra mea, împreună cu toată familia, înșirați unul lîngă altul, toți cu picioarele în apa acumulată de ploi. Lîngă mine aveam pe Mihai, care era mic, avea numai șase ani și se speriase de zgomotul infernal al bombelor care explodau prin împrejurimi. Mă strîngea de mînă și mă implora să plecăm din București. De a doua zi, am plecat cu toții la Sinaia. În tot timpul verii lui 1944, bombele anglo-americane au continuat să cadă asupra Bucureștiului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în atelier, renoir așează o tîrfă printre cutii de conserve. 1982 Borca, 17 ian. 1982 Bună, dragul meu Cam după prea mult timp stăm din nou de vorbă! Drumurile noastre împrăștiate, vorbele noastre în preajma altor urechi,... deh! E un frig infernal afară, de aceea detest acest anotimp. Dar continuu să ascult ore în șir muzică (la București am prins cîteva discuri excepționale, cu Rubinstein și Herbert von Karajan la pupitru, les autres) și să uit prin cărți, prin scris! Și citesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Sartre "Le mur". Astea ar fi faptele generale ce mi s-au mai aciuat în memorie! Mai vorbește-mi și tu despre tine, zilele petrecute la București și ce mai faci! Mi-e dor de tine, dar pe frigul ăsta infernal nu știu cînd vom reuși să ne reîntîlnim! Poate vii tu pe aici! Știi că ești invitatul meu veșnic! Pe 28 ian., se pare, are loc premiera la T.T. (Teatrul Tineretului din Piatra Neamț n. red.) a "Muștelor", în regia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la o casă, să ne adăpostim. Dar, dându-ne seama în ce hal arătam, ne-am potolit. Mai ales că în acest cartier locuiau niște liceeni, pe care-i cunoșteam bine de la strânsura, de Sf. Maria Mică, din Costișa. Zgomotul infernal ne-a făcut și mai neajutorate. Numai puteam comunica între noi, deoarece nu ne puteam auzi. Ne-am lipit una de alta, ne-am privit îndelung și-am izbutit într-un râs nepotolit. Făceam haz de necaz. Am ajuns la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
timp de pregătiri. Mama a pus într-o valiză câteva schimburi. Din nou la drum! Totul a rămas intact în urma noastră. Goneam din nou nebunește, mânați de un destin nemilos, plin de spaime. Ajungem la Bălți. În gară, o aglomerație infernală. Singura garnitură trasă la peron era inaccesibilă. Oamenii se înghesuiau, se îmbrânceau. Nu mai era loc nici pe acoperișul vagoanelor. Și dintr-odată începe să urle sirena. Alarma aeriană! Oamenii sar din tren și aleargă cu disperare spre un loc
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]