3,018 matches
-
lumină, varsă prefumuri, răsfață privirea, Îmbie ca două grădini bogate... Dulce și provocator, totodată, sînul este În mod sigur un element important În simbolistica erotică a lui Bolintineanu. Valoarea lui depășește sfera anatomiei. Este, În mod sigur, un semn al inocenței (Încă un semn), mai ales atunci cînd primește lîngă el atributul verguralului. SÎnul vergural este, În același timp, o promisiune a farmecului desfătării. Ca și focul, el anunță posibilitatea unei bucurii misterioase. În vecinătatea lui se află doar acea „cămară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de răsfăț și, sub puterea ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii onorabile. Ea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Miorița): „Ci să-i spui că-s vinovată, Că de mult l-am fost uitat... Să nu sufere-ntristat Ci pe loc să fiu uitată...” O figură nouă apare În erotica lui Bolintineanu: figura sacrificiului. Ea este un derivat al inocenței. E inocența care, Într-o situație limită, alege ca soluție moartea. Moartea voluntară este ultima probă de dragoste romantică. Pentru a face trecerea suportabilă pentru cei vii, femeia Îndrăgostită (căci subiectul erotic este la Bolintineanu aproape În exclusivitate de gen
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-i spui că-s vinovată, Că de mult l-am fost uitat... Să nu sufere-ntristat Ci pe loc să fiu uitată...” O figură nouă apare În erotica lui Bolintineanu: figura sacrificiului. Ea este un derivat al inocenței. E inocența care, Într-o situație limită, alege ca soluție moartea. Moartea voluntară este ultima probă de dragoste romantică. Pentru a face trecerea suportabilă pentru cei vii, femeia Îndrăgostită (căci subiectul erotic este la Bolintineanu aproape În exclusivitate de gen feminin) inventează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Paulhan În Les fleurs de Tarbes ou la terreur dans les lettres - primeau din toate părțile proverbe, clișee și sentimente comune. Ei primeau abundența și o răspîndeau În jurul lor”... Ar mai trebui adăugat: o răspîndeau cu fervoare și, adesea, cu inocență. De altfel, Paulhan remarcă mai departe faptul că, dacă clișeul este inevitabil În literatură, scriitorul poate cel puțin să fie inocent, căci nu scriitorul este acela care fabrică și impune clișeul; el Îl lasă numai să treacă fără dificultate. În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Văcărești la Bolintineanu și, În genere, la romantici. Cei dintîi cîntă femeia coaptă, ibovnica are o anumită experiență, farmecul ei este studiat. Cunoaște instrumentele seducției și școala tăcerii. Heliade aduce În poezie psihologia puberală. Fata din Sburătorul se adresează cu inocență mamei. Tot Heliade strică tradiția dînd cuvîntul femeii. Obiectul erotic slăvit Începe să vorbească despre sine și se vede, deodată, că suferința lui este profundă și aduce cu sine acea sinceritate a emoției nevinovate ce lipsește din alte poeme erotice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uscat și deplasarea spre nord. Discursul moral și patriotic. Peisajul lui Bolintineanu, gustul „vălmășagului”. Elementele fantasticului. Balada Domnul de rouă. Masa: locul și timpul meditației. Stînca și spațiul singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea de vizită a inocenței. Loialitatea ochiului. Amorul magic. Figura «raptuluiă Femeia la vîrsta canonică. Figura mistificației și a sacrificiului. Teroarea retoricii. IX. Vasile Alecsandri. Liniștea, confortul și timpul rău. O recluziune productivă. Soba, focul ceaiul și blana groasă: obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare. Un jurnal de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu amicul pe stradă, să se dedea unei intimități în doi. Însă abia ieșiți pe trotuar, după doi-trei pași, Gaittany își planta prietenul și, scuzîndu-se infinit, lua o trăsură, spre a-și urma peregrinațiile lui mondene. Gestul său ieșea din inocență, căci nu-și închipuia că cineva poate să stea mai mult la o vizită. După plecarea lui, se întindeau la Saferian discuții aprinse și interminabile, întrerupte uneori de o masă la care erau reținuți, prin improvizație, trecîndu-se până peste miezul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici măcar nu se interesa, și de fapt nici n-ar fi înțeles, persista deci în ținuta lui condescendentă, ca un învățător informîndu-se de soarta școlarilor săi. În vorbirea sa calmă și bonomă intra o nuanță de comizerație neintenționată, explicabilă prin inocența și prin temperamentul simplist euforic, evident în fața rumenă și mustățile întoarse galic peste buze. - Măi Ioanide, ce mai faci tu, ce mai învîrtești? Așa îl întîmpinase Oprescu pe Ioanide, care apărea ca un vagabond trăind din expediente. - Bine, bine, căută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi fost spre țările slave din răsărit sau spre Constantinopol, o mică șansă se desena la orizont. Esențialul era de a vântura propagandistic problema armeană sub auspiciile oricui. Fapt ce trebuie remarcat de la început, spre a înțelege spiritul de inocență al lui Manigomian și al consângenilor săi, este că, acceptând o asistență discretă din partea unei mari puteri străine agresoare, acești oameni credeau că nu săvârșesc un act de conspirație, din moment ce patria lor nu era aci și nu se amestecau câtuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Hangerliu, și Tudorel, și toată lumea, ca să scape de o obsesie. . - Când îi execută? Întrebă Suflețel pe Gulimănescu, venitși el în vizită. . - Mi se pare că i-a împușcat, zise acesta, după un zvon prematur. - În fine! răsuflă Suflețel cu inocență. Dar nu ieși din sanatoriu decât când crezu că orice pericol este înlăturat. Avea ferma intenție să fugă în străinătate pentru câtăva vreme și întîrzia facerea formalităților pentru pașaport numai fiindcă i se părea că cererea lui ar fi fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
psihologie curioasă, violent contradictorie. El trece brusc de la concentrări profunde, distanțări severe de prezent, la trăiri intense în cotidian. Calm, absent, de o sobrietate gravă, răpit parcă de extazul unei muzici a sferelor, eroul izbucnește neașteptat în țipete, acuzând, bunăoară, inocența doamnei Ioanide sau înfuriindu-se că oglinda e pătată de muște. Într-un timp, angajat în construirea unui imobil, arhitectul știe să alterneze savant voluptatea cerebrală a creatorului cu aceea, mai puțin abstractă, a cuceritorului inspirat de Eros. Capabil de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
omenirea să devină «responsabilă» în înțelesul dorit de ei, adică să devină dependentă de ei. Nu există în ochii noștri adversari mai înverșunați decăt teologii, care continuă, prin ideea de «ordine morală a lumii», să contamineze cu «pedeapsă» și «vină» inocența devenirii. Creștinismul este o metafizică a călăului.” Pe de altă parte, liberul arbitru, din punct de vedere teoretic și moral practic, este un concept elaborat de gănditorii creștini pentru a răspunde unor întrebări fundamentale: dacă dreptatea și bunătatea sunt atribute
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
real’’ cu cel ,,fantastic’’ este concretizată pe o tranziție naturală ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu seamă în emiterea ,,semnalelor’’ expresiv-licențioase, de o simetrie și de o ,,inocență’’ mimată fără de greș. Bătrâna vorbește astfel și cu diavolul preschimbat în tânăr călător, care poposește noaptea sub cerga care o acoperea pe timpul nopții. Aici Satana, care voia să-și țină taina ascunsă, este descoperit de cerșetoare; pipăindu-l în somn
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu o minunată transparență a cărnii. Sânii sunt generoși, bazinul amplu, mâinile și picioarele, fermecătoare. Pierre Auguste Renoir (1841-1919) este, în mod definitoriu, un pictor al femeii. Femeile pictate de Renoir sunt la adăpostul oricăror vi-ziuni degradante. Ele exprimă bucuria, inocența, plăcerea, adică idealul artistului, care credea că misiunea femeilor pe Pământ este înfrumusețarea vieții. Pentru acest artist nudul este un ideal de voluptate și frumusețe naturală. El mărturisise că "dacă Dumnezeu n-ar fi creat sânii femeii, n-aș fi
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
e straniu prin amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta ai putea exorciza Umbra Răului, simți nevoia să te înstăpînești asupra locului altfel, ― prin joc ―, cu gândul secret că, prin inocență și gratuitate ludică, spațiul acesta ambiguu s-ar putea purifica. Ce lucru minunat să îți propui să faci un concurs de "cine ajunge primul sus", la capătul celor 130 de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două, să opui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Reprezentarea acestui studiu, în opoziție cu primul, este bucuria scurtă și reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi date și obținute în grabă pe parcursul unei căutări nesistematice și febrile. În stadiul acesta erosul continuă să-și păstreze inocența, ceea ce înseamnă că dorința care caută continuă să nu se exerseze asupra obiectului ei. În sfârșit, al treilea stadiu ― Don Giovanni ― este întruchipat de Don Juan care realizează sinteza primelor două stadii și totodată scoate erosul din inocență făcând ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-și păstreze inocența, ceea ce înseamnă că dorința care caută continuă să nu se exerseze asupra obiectului ei. În sfârșit, al treilea stadiu ― Don Giovanni ― este întruchipat de Don Juan care realizează sinteza primelor două stadii și totodată scoate erosul din inocență făcând ca dorința să se exerseze din plin asupra obiectului ei. Dacă Papageno caută și descoperă fără să poată atrage ceea ce el a descoperit, Don Juan este atracția în exercițiu, care marchează cu semnul victoriei fiecare descoperire făcută. Papageno nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
edificată pe un fals al Istoriei. vineri, 21 iunie La Institutul de filozofie, în anii '70, aveam un coleg care, înainte de a deveni "logician", fusese croitor la Apaca. Avea în el o mitocănie rabelaisiană, deturnată și domolită de voluptatea și inocența cu care obișnuia să relateze scene al căror erou era și pe care, oricine în locul lui, le-ar fi păstrat pentru sine. Totul, în spectacolul pe care îl oferea acest om, era sporit de o fizionomie extraordinară: avea structura unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
frâu, să nu te mai asculte și să suferi" (30, 12). Totuși primii creștini au șovăit în alegerile pedagogice, Evanghelia fiind mai blândă. Luând literal mesajul lui Christos, ei încearcă o primă sacralizare a copilului. Copilul este o întruchipare a inocenței. El nu e însemnat de păcatul originar; astfel, nu copilul trebuie să primească botezul, căci, potrivit lui Tertullian, "el n-are a se grăbi spre iertarea păcatelor pe care nu le-a săvârșit". Împotriva mesajului evanghelic: "Adevăr vă spun: De nu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la fel de bine folosite și împotriva celor ce vor să-l schimbe. Această critică unilaterală este o ilustrare curioasă a unei intuiții într-adevăr importante, pe care Carr o dezvoltă în cartea sa. Realismul este o teorie sceptică ce demască aparenta inocență a adevărului acceptat la un moment dat. Și totuși, a fi realist consecvent - scrie Carr - este pînă la urmă o contradicție în termeni: pentru a duce scepticismul realist pînă la capăt este necesar, dacă procedăm consecvent, să subminăm și adevărul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
posibilă, indiferent dacă este adevărat sau nu. Dar o astfel de restrîngere conservatoare poate proveni și dintr-o sursă pur cognitivă; teoriile consacrate influențează posibilitățile de alegere. Întrebarea "cine trage foloasele?" poate fi folosită întotdeauna ca o precauție împotriva aparentei inocențe a teoriilor. Strange critică în special acele abordări care prezintă anumite situații ca fiind inevitabile și, ca atare, sfîrșesc în fatalism. A recunoaște că oamenii și țările au șanse diferite încă de la început nu trebuie să reprezinte niciodată o scuză
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
presupusa epocă de aur nu mai e posibilă. În Vechiul Testament, Adam și Eva au trăit o rușine subită pentru goliciunea lor după ce au căzut din paradis. Realismul este de ceva vreme privit ca dezgolit. El nu-și mai poate recăpăta inocența originară. Un empirism al "prezentării istoriei așa cum a fost" nu mai poate pretinde un consens tacit din partea comunității politice și academice. Prin urmare, ea trebuie să-și susțină virtuțile cu argumente. Iar acest lucru determină o distanțare obiectivantă în cadrul disciplinei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
posibilitatea și marea șansă de a discuta în voie, de a da sfaturi, de a glumi și de a fi pline de gravitate atunci când este nevoie, de a fi cinstite, dar nu ignorante, de a nu se complica într-o inocență ce nu este justificată, știu să lupte pentru libertatea lor și sunt dezinhibate. Cei zece florentini „se întorc în oraș așa cum l-au părăsit: angajați într-o luptă continuă cu acele conflicte care îi chinuie. Poate au revenit acasă mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]