1,922 matches
-
Iași sau în diferite colecții particulare din România. Artista a încetat din viață la data de 17 iulie 2002, la vârsta de 76 de ani. Ea a debutat în arta monumentală în anul 1966 cu lucrarea "Pescărușii", construită din oțel inoxidabil, având o înălțime de 7 metri, amplasată în București, pe malul Lacului Herăstrău, lângă una din intrările în Parcul Herăstrău. De asemenea, este și autoarea bustului istoricului Nicolae Iorga amplasat în fața Bisericii "Sf. Nicolae" din Copoul Iașilor, biserică ctitorită de
Gabriela Manole-Adoc () [Corola-website/Science/309641_a_310970]
-
Adoc afișează o operă imginativă structurată expresiv în registre variate, prezentând o creație multiformă plină de sensibilitate. Lucrările sale încep a fi modelate în ghips sau lut pentru a evolua apoi, prin cioplirea în piatră sau lemn. Odată cu folosirea oțelului inoxidabil, opera sa capătă revelația formelor pline de volum ce transced aerodinamic spre abstract-decorativ, simbolizând zborul și înălțarea. Sculpturi devenite foarte cunoscute în acest sens „"Pescărușii"” (1965) și „"Lăstunul și vântul"” (1968), au fost create prin observarea intimă a naturii și
Gabriela Manole-Adoc () [Corola-website/Science/309641_a_310970]
-
motorului TDI de 2 litri de la 140CP la 176CP, iar ale benzinarului TFSI de 2 litri la 244CP față de cei 185CP inițiali. Farurile față Je Design, spoilerul sport pe față, evacuarea printr-o țeavă de eșapament centrală dublă din oțel inoxidabil, pragurile laterale sunt toate elemente ale modelului SEAT León 1P de la Je Design. Această versiune ajunge la o viteză maximă de 214 km/h și accelerează de la 0 la 100 km/h în 8,3 secunde. Pentru León FR, atelierele
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
Adăugarea niobiului în oțel cauzează formarea carbidului și nitrurii de niobiu în structura oțelului. Acești compuși îmbunătățesc rafinarea cristalitelor, încetinirea recristalizării, și întărirea prin precipitare a oțelului. Aceste efecte în schimb cresc tăria, puterea, formabilitatea, si sudabilitatea oțelului microaliat. Otelurile inoxidabile microaliate conțin sub 0,1% niobiu. E o importanță adiție pentru otelurile microaliate care sunt larg folosite că și componente structurale în automobilele moderne. Aceste aliaje ce conțin niobiu sunt puternice, fiind des folosite în construcția conductelor. Component al oțelului
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
microaliate conțin sub 0,1% niobiu. E o importanță adiție pentru otelurile microaliate care sunt larg folosite că și componente structurale în automobilele moderne. Aceste aliaje ce conțin niobiu sunt puternice, fiind des folosite în construcția conductelor. Component al oțelului inoxidabil pt aeronave, ustensile de bucătărie Aliajul C-103 a fost dezvoltat în prima parte a anilor 1960 în același timp de către Wah Chang Corporation și Boeing Co. DuPont, Union Carbide Corp., General Electric Co. și mai multe alte companii, ce
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
un material translucid ce rezista la agenții chimici sau la reducere prin vaporii de sodiu lichid și fierbinte, conținut de lampă respectivă. Metalul e de asemenea folosit în baghetele de sudura cu arc electric pentru unele grade stabilizate de oțel inoxidabil. E folosit și că un material în anozi pentru sistemele de protecție catodice ale unor rezervoare de apă, care sunt de obicei placate cu platina. Construcția reactoarelor nucleare Aliaj din niobiu și tantal este conținut în vârful pixurilor, datorită proprietății
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
atât intern cât și extern. La începutul anilor 1980, fondatorul Pacific Bearing, Robert Schroeder, a inventat primul rulment bi-material a cărui dimensiune permitea interschimbul cu rulmenții cu bilă liniari. Acest rulment avea o carcasă din metal(aluminiu, fier sau oțel inoxidabil) și un strat de material pe bază de teflon conectate printr-un strat adeziv subțire. Rulmenții cu bilă sau rola de astăzi sunt folosiți în multe aplicații ce includ o componentă rotativă. Exemplele includ rulmenții ultra-rapizi din burghiele dentare,rulmenți
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
sub egida Vaticanului, care se află în "Sanctuarul San Francesco di Paola", Calabria, Italia. La 5 iunie 2012 a fost inaugurat Muzeul "Constantin Lucaci" din orașul Bocșa, localitatea natală a maestrului. Muzeul expune un număr de 17 sculpturi din oțel inoxidabil donate orașului Bocșa. În afara României, sculptura cinetică "Stea" este o parte a expoziției permanente "Fucina degli Angeli" din Veneția. Alte lucrări ale artistului se găsesc în colecții particulare sau publice din orașele Anvers, Copenhaga, Ferrara, Milano, Roma, Veneția. Constantin Lucaci
Constantin Lucaci () [Corola-website/Science/304873_a_306202]
-
substitut pentru o sursă de radiație la un aparat portabil de raze X pe când electricitatea nu era disponibilă. Acest metal ar putea fi de asemenea folosit pentru a ajuta la îmbunătățirea granulației, durității și a altor proprietăți mecanice ale oțelului inoxidabil. Unele aliaje de yterbiu au fost folosite chiar și în stomatologie. De asemenea, se mai utilizează sub formă de ioni în active laser media. Prețul este de $875 (Dolari S.U.A.) pentru 1 kg. Yterbiul a fost descoperit de către chimistul elvețian
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
printr-o proiectare și exploatare rațională a materialelor și organelor de mașini. Alierea oțelurilor ridică rezistența acestora la distrugerea prin cavitație. Oțelurile înalt aliate cu 12... 14% crom, cu sau fără adaos de nichel și o structură martensitică și oțelurile inoxidabile austenitico-feritice având 20% crom și 8% nichel rezistă bine la cavitație, acestea fiind materialele din care se confecționează paletele turbinelor hidraulice.
Cavitație () [Corola-website/Science/314174_a_315503]
-
Furculița (mai rar și furcuță, derivat al cuvântului "furcă") este un tacâm folosit pentru servirea mâncărurilor, de obicei cele solide dar permeabile. Este formată dintr-un mâner, de obicei dintr-un metal inoxidabil (spre exemplu oțel inox), care se termină cu doi până la patru dinți. În Asia, în mod special Asia de Est și de Sud-est, furculițele sunt rar folosite, în locul lor fiind folosite bețișoarele specifice zonei. Romanii foloseau furculițe încă din antichitate
Furculiță () [Corola-website/Science/314439_a_315768]
-
pentru compensarea toleranței, susținerea sau nivelarea unei suprafețe. urile sau materialele din care sunt realizate pot fi folosite și că izolație electrică sau etanșări. Aria materialelor ce pot constitui materialul de bază pentru realizarea bailagurilor cuprinde următoarele: metal (titan, oțel inoxidabil, oțel carbon, alama, nichel, aluminiu), compuși plastici, lemn sau piatră, în funcție de contextul în care sunt folosite. În funcție de materialul de bază din care sunt realizate, bailagurile pentru compensarea toleranței se împart în următoarele categorii: În baza produselor semifabricate standardizate - panourile laminate
Bailag () [Corola-website/Science/313286_a_314615]
-
trece prin filtrul de epurare cu absorbant, pentru reținerea bioxidului de carbon, apoi trece din nou printr-un filtru cu silicagel pentru a se elimina umiditatea generată de reacția chimică a absorbantului. Filtrele sunt montate într-un cartuș din material inoxidabil. La partea superioară a cartușului filtrant sunt montați trei senzori electrochimici pentru presiunea parțială a oxigenului. Doi dintre acești senzori sunt conectați la un modul electronic care, la fiecare două secunde compară semnalele primite cu nivelul prestabilit. Aparatul funcționează pentru
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
de tăiere sub apă. Procedeul utilizează un electrod fuzibil învelit și același utilaj ca la sudarea subacvatică în mediu umed, dar se utilizează intensități de curent mai mari. Tăierea electrică cu electrozi înveliți se folosește pentru tăierea subacvatică a oțelului inoxidabil, fontei, alamei, bronzului și a altor metale neferoase. Tăierea electrică cu electrozi înveliți este avantajoasă pentru grosimi ale materialelor de până la 6 mm. Avantajele metodei de tăiere electrică sub apă cu electrozi înveliți sunt: Dezavantajele metodei sunt: Procedeul de tăiere
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
din principalii fabricantți de utilaje sub presiune pentru rafinării, industria chimică, petrochimica, energetică și centrale electrice. Pe parcursul ultimilor 50 de ani, societatea a fabricat utilaj sub presiune folosind diferite calități de material, cum ar fi: oțel carbon, aliaje cr-mo, oțel inoxidabil, oteluri rezistente la temperaturi înalte, oteluri aliate placate Chimcomplex Borzești: Înființată în anul 1954 (Combinatul Chimic Borzesti), compania este unul din principalii jucători pe piată produselor anorganice din sud-estul Europei. Principalele grupe de produse fabricate sunt: produse clorosodice, solvenți organici
Serviciile Comerciale Române () [Corola-website/Science/318427_a_319756]
-
sectorul articolelor metalice de uz casnic, cât și în cel al echipamentelor de vopsire electrostatică a metalelor și a componentelor metalice utilizate în sectorul electrocasnic. În același timp, activitatea secției de metalurgie se diversifică prin producția de țevi din oțel inoxidabil cu grosime redusă și prin producția de profile la rece. În 1996, este înființată societatea Euro Energy Group al cărei obiect de activitate îl reprezintă realizarea de instalații pentru producția de energie din surse regenerabile, iar în 1997, este preluată
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
jumătate a anului, Grupul achiziționează în Statele Unite societatea The New Bishop Tube din Philadelphia, iar în februarie 1992, societatea Damascus din Greenville, două unități de producție importante, care vor da naștere societății Damascus-Bishop Tube Company, specializată în producția de oțel inoxidabil. În 1993, Antonio Marcegaglia achiziționează grupul belgian Cotubel, care comercializează țevi și produse din oțel inoxidabil în Franța și Benelux, și înființează societatea comercială Central Bright Steel în vederea comercializării țevilor sudate în Marea Britanie, urmând ca societatea să lanseze în 1997
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
februarie 1992, societatea Damascus din Greenville, două unități de producție importante, care vor da naștere societății Damascus-Bishop Tube Company, specializată în producția de oțel inoxidabil. În 1993, Antonio Marcegaglia achiziționează grupul belgian Cotubel, care comercializează țevi și produse din oțel inoxidabil în Franța și Benelux, și înființează societatea comercială Central Bright Steel în vederea comercializării țevilor sudate în Marea Britanie, urmând ca societatea să lanseze în 1997 activitatea de producție de tevi sudate în zona Birmingham. În vara anului 1998, Grupul achiziționează o
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
Marcegaglia înființează societatea Marcegaglia Gulf în Doha. Extinderea activităților industriale ale Grupului continuă în 2008 în China, unde, în Yangzhou, la 270 km nord-vest de Shanghai,ia ființă prima uzină asiatică a Grupului, specializată în producția de țevi din oțel inoxidabil și din oțel-carbon de înaltă precizie, apoi cu constituirea societății Marcegaglia România în Cluj și cu demararea lucrărilor de construcție a unei noi unități de producție în Vladimir, Rusia. Grupul Marcegaglia a alocat resurse importante pentru activitatea de cercetare aplicată
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
know-how-ul și în țările din est, în cele din Orientul Îndepărtat și în cele în curs de dezvoltare. Modernizarea tehnologică a unităților de producție ale Grupului Marcegaglia s-a realizat, de exemplu, prin introducerea unui sistem de decapaj pentru oțelul inoxidabil și prin proiectul cincinal “Ravenna 2000”, care a făcut ca uzina din Romagna să devină al doilea pol siderurgic italian cu o producție de peste 4 milioane de tone de produse semifinite pe an datorită noilor instalații de galvanizare la cald
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
Asia), toate dotate cu utilaje de ultimă generație, Grupul prelucrează anual circa 5,0 milioane de tone de oțel și produce în fiecare zi aproximativ 5.500 km de țevi sudate, profile, produse trefilate, panouri, benzi și tablă din oțel inoxidabil, oțel carbon și aluminiu, de orice dimensiune și de orice grosime. Toate aceste produse sunt utilizate în producția de automobile, electrocasnice, schimbătoare de căldură, mobilier, rafturi; în construcții și în infrastructură; în lucrările de tâmplărie; în industria hârtiei, industria alimentară
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
(n. 18 februarie 1871 - d. 12 august 1948) este un metalurgist englez, considerat inventator al „oțelului fără rugină” (denumit mai târziu „oțel inoxidabil” sau „inox”). Brearley s-a născut la Sheffield, în Anglia, fiind fiul unui muncitor în topitorie. A renunțat la școală la doisprezece ani pentru a se angaja ca muncitor la o oțelărie din oraș, de unde a fost transferat ca asistent
Harry Brearley () [Corola-website/Science/323415_a_324744]
-
și sucul de lămâie, obținând rezultate promițătoare. Brearley a denumit la început noul aliaj „oțel fără rugină„ (în ); denumirea mai sonoră „stainless steel” a fost sugerată de Ernest Stuart de la R.F. Mosley's, un fabricant local de tacâmuri. Primul oțel inoxidabil, un aliaj feros de 0,24%m C, 12,8%m Cr, a fost produs de Brearley într-un cuptor electric la 13 august 1913. El a primit în 1920 Medalia de Aur Bessemer din partea Institutului de Fier și Oțel
Harry Brearley () [Corola-website/Science/323415_a_324744]
-
m C, 12,8%m Cr, a fost produs de Brearley într-un cuptor electric la 13 august 1913. El a primit în 1920 Medalia de Aur Bessemer din partea Institutului de Fier și Oțel. Proiectele de cercetare în domeniul oțelului inoxidabil au fost întrerupte în timpul războiului, dar în anii 1920 eforturile s-au reluat. Harry Brearley a plecat de la Brown Firth Laboratories în 1915, în urma unor conflicte privind drepturile asupra patentelor, dar cercetările au continuat sub îndrumarea succesorului său, dr. W
Harry Brearley () [Corola-website/Science/323415_a_324744]
-
a plecat de la Brown Firth Laboratories în 1915, în urma unor conflicte privind drepturile asupra patentelor, dar cercetările au continuat sub îndrumarea succesorului său, dr. W. H. Hatfield. Hatfield este considerat a fi cel care a dezvoltat în 1924, un oțel inoxidabil care până în ziua de azi este utilizat pe scară foarte largă, așa-numitul „18/8”, care pe lângă crom conține și nichel (Ni) (18%m Cr, 8%m Ni).
Harry Brearley () [Corola-website/Science/323415_a_324744]