2,113 matches
-
mării. Imaginea mitică inițială și-a pierdut din consistență și semnificație în favoarea unei imagini mai realiste. De regulă, speciile de arbori cosmici care apar în textele folclorice sunt tipice : bradul sau mărul. Foarte adesea însă apare un soi de copac insolit, numit arvun (18, p. 94) sau iarvant (18, p. 95), avron (18, p. 59), avrun, arhim (35, pp. 24, 35), arvânt (19, pp. 31, 35), arvant, arvon (20, p. 448), arpun, arpus (22, p. 437), alvron, afrun (109, pp. 7-9
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iar trupul i-a fost aruncat în mare. Dacă Alecsandri ar fi intervenit în textul baladei populare, este de presupus că el ar fi urmat versiunea cronicii pe care o menționează (128). Nu aș insista atât de mult asupra acestui insolit și, într-un fel, rebarbativ ritual funerar (expunerea la înălțime), dacă nu l-aș fi întâlnit și în variantele transilvănene ale Mioriței, colinde despre care folcloriștii au convenit că reprezintă formele cele mai arhaice ale temei. Cererea testamentară a ciobanului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se leapădă niciodată, nici în toiul verii), dublată de unele accesorii strict particulare : o traistă, o carte magică, un frâu din coajă de mesteacăn, un toiag cu care a fost omorât un șarpe, un topor de fier, descântat. Un accesoriu insolit al solomonarului este „o toacă mică de lemn”, dar aceasta nu este atestată decât în unele credințe și legende populare. Două ar putea fi motivele acestui din urmă fenomen. Fie este vorba de un accesoriu magic străvechi, ale cărui semnificații
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost direcția în care s-a produs împrumutul ? Este posibil ca termenul garabonciás din limba maghiară (atestat ca atare și la populația maghiară din Transilvania ; cf. 17) să fi fost preluat de românii ardeleni, dar având acesta o formă (pronunție) insolită, să se fi suprapus unui cuvânt cunoscut - (z)grăbunță - și să fi dat un cuvânt nou : (z)grăbunțaș. Deci gara bonciás + (z)grăbunță = (z)grăbunțaș. În acest caz, ar fi vorba de un fenomen de etimologie populară sau doar de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cred[e] că taina «școlii de șolo- monărit» o știu numai jidovii din cartea din care se roagă ei toamna, la sărbătoarea lor cea mare” (8, p. 146). De aici, nu a mai fost decât un singur pas până la nașterea insolitei credințe, atestată tot în Bucovina, că „Șolomonarii îs jidovi” și că „din altă lege nu pot ieși șolomonari, decât din jidovi” (8, p. 143 ; vezi și nota 201). V. Labirintul. Un monstru arhitectonic 1. Ordine și Haos Nu este cazul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
imagine reprezentată pe vechi vase grecești, în 24, p. 145). Datele biografice și simbolice ale taurului de la Marathon nu se deosebesc esențial de cele ale Minotaurului. Pe de altă parte, chiar înfruntarea lui Tezeu cu taurul din Labirint este destul de insolită. Faptul că-l găsește dormind nu trebuie să ne mire. Este o imagine simbolică tipică de reprezentare a stihiei haotice în starea de nonmanifestare. Dar lupta propriu-zisă cu Minotaurul - care ar fi trebuit să fie motivul central și punctul culminant
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de el (114). într-o variantă românească din aceeași epocă (începutul seco- lului al XVII-lea ; pare a fi cea mai veche atestare scrisă a legendei în arealul românesc), Sf. Gheorghe este cel care leagă balaurul și o face (element insolit) cu propriul său „brâu de aur”. Totuși, fata își păstrează privilegiul de a duce monstrul legat în cetate, unde eroul îl va omorî „înaintea tuturor oamenilor”. Sveatâi Gheorghe, ce slujea lui Dadian [= Dioclețian] înpărat, luo pre sine panțirul [= veșmântul ostășesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
magico-erotice ale brâului, gestul sfântului militar de a purta el însuși balaurul în lesă (ca în balada germană) și, mai ales, acela de a lega balaurul cu propriul său brâu (ca în versiunea românească a legendei) devin cu atât mai insolite și mai lipsite de sens. Pierzându-și semnificațiile mito-rituale și magico-simbolice (existente în tipul 2 357Labirintul. Un monstru arhitectonic al legendei), este firesc ca gestul legării balaurului să dispară. Eroinei îi rămâne doar un rol pasiv, de victimă a monstrului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poartă vremurile” - se spune că din „școala de solomonari” ies cu unul mai puțin decât au intrat, ceea ce mă face să bănuiesc că, în cadrul acestor „inițieri meteorologice”, se practicau și (simulacre de) sacrificii umane (43, pp. 166-259). g) Cel mai insolit exemplu de probabilă camuflare ulterioară a unor practici rituale care presupuneau sacrificii umane îl găsim în legendele românești privitoare la „sfințirea” lui Ilie. Acesta, un om ca toți oamenii, păcălit de diavol, își omoară (de regulă, decapitează) părinții sau soția
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
muzicianul trac Thamyris (din tragedia omonimă), eroul orbit de muze pentru că s-a lăudat că poate cânta din liră mai frumos decât ele (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, III, 67) (65, p. 70). Pentru Herodot, obiceiul practicat de sciți este insolit și necu- noscut. Este evident faptul că istoricul grec consideră o practică rituală ca fiind una de igienă. Comentând acest pasaj, Felicia Vanț scrie : Herodot confundă două lucruri : practicarea băii cu abur, pentru curățenie, și o scenă finală a funeraliilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cea mai importantă informație privind vița-de-vie și vinul la geto-daci este prohibiția introdusă de marele preot Deceneu în timpul domniei lui Burebista (82-44 î.e.n.). Asemănându-l pe Deceneu cu Orfeu și cu „pitagoreul” Zalmoxis (Geografia, XVI, 2, 39), Strabon relatează faptul insolit că, „în semn de supunere, geții s-au lăsat înduplecați [de către Deceneu] să taie vița-de-vie și să trăiască fără vin” (ibidem, VII, 3, 11). Acest eveniment istoric pare să fi supraviețuit în forme folclorice în unele legende populare, în care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fect pusă la punct, lăsând băutura să fie ceea ce a fost ea la început : un adjuvant al religiei, de exaltare a sufletului uman” (225, pp. 265, 274). Măsura antidionisiacă adoptată de Deceneu în secolul I î.e.n. este spectaculoasă și pare insolită, dar nu este ieșită din comun. Inițial, în peninsula italică, cultul zeului Dionysos a pătruns în Etruria și Campania și abia ulterior la Roma. Aici, în secolul al II-lea î.e.n., reacția autorităților a fost de respingere. În anul 186
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spectaculos : mimică, tremurături ale membrelor, zbateri convulsive, cădere la pământ și un somn letargic (mortuis similiores) de câteva ore. Când se trezește, vrăjitorul își povestește visele „ca pe niște oracole”. „Când cineva [...] se îmbolnăvește, se adresează acestor incantatores”, descrie Bandinus insolita practică de incubatio (127, pp. CLVII ; vezi și 99, p. 84). într-un studiu intitulat sugestiv „Șamanism” la români ?, Mircea Eliade se întreba dacă astfel de practici pot fi calificate drept „șamanice” (31). Dar, după cum tot el a arătat-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu 20 de ani” (166). S-ar putea zice că percepția opiumului în epocă acoperea o plajă uriașă, de la „leac miraculos” la „otravă grozavă”. Este totuși unul dintre foarte rarele documente românești în care opioterapia este condamnată. Un document oarecum insolit pentru menta- litatea din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Opiatul numit theriaca (din gr. therion = „animal sălbatic”) era folosit încă din Antichitate pentru a vindeca mușcăturile animalelor veninoase. Preparatul conținea mai multe ingrediente, remedii efective sau magice. În afară de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-au păstrat practic neschimbate de-a lungul secolelor și de aceea studierea lor este atât de profitabilă. Mai mult decât atât, teriacei îi este acordat un loc privilegiat în economia textului. „Leacul [de] la tiriacul” pare a fi o insolită parafrază a formulei clasice în descântecele de mușcătură de șarpe : Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu. Este o formulă finală care stabilește o imaginară diviziune a muncii și a responsabilității între descântătoare și divinitate. Chiar dacă (sau cu atât mai mult
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-și creadă ochilor. Nu mai era loc de îndoială. Se afla în fața lui Jefferson Dayles, Președintele Statelor Unite. Furia i se potoli și Craig privi către marele om. Observă că femeile care-l escortaseră au ieșit din cameră. Plecarea lor sublinia insolitul acestei întâlniri forțate. Văzu că celălalt îl studiază de aproape. În afara ochilor care luceau ca niște perle cenușii, Președintele Dayles își arăta vârsta recunoscută, de cincizeci și nouă. Fotografiile din ziare sugerau o față tinerească, neridată. Dar era clar, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de prințesă [...]. Periculos de lucidă, ambițioasă în a crea o nouă mitologie pe ruinele împăienjenite de dezinteres și uitare ale mitologiilor românești, poezia Danielei Rusu delimitează un spațiu liric viguros și care se adresează sufletului cititorului contemporan cu doza de insolit specifică doar mesajelor din viitor care ar putea răzbate înspre noi [așezând cu discursul ei] o pecete pe hrisovul unei generații superbe” (p. 9). În același an fast pentru ea, Daniela Rusu devine laureată a Concursului Național de Poezie „Nicolae
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
Maerean, care debutează cu un profil distinct în „Muguri” (IV, 4, 1997, p. 26), tipărește în regie proprie volumul Întâia trădare (2000), reunind versuri și proză. În peisajul provincial din perioada 1992-2002, revista școlară „Muguri” rămâne, din păcate, o tipăritură insolită, circulând, prin tirajul său mic (300 de exemplare), într-un cerc restrâns. În mediile elevate din Suceava, Iași, București, München, Augsburg și Tübingen, „Mugurii” rădăuțeni se bucură, însă, cu fiecare număr, de o primire elogioasă, situându-se într-o tradiție
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
haiku. Vei găsi întotdeauna rânduri tulburătoare, aproape poetice, aruncate cu dispreț „prozaismului“ poveștii. „Viscolele sunt niște bătăi cu perne“, râde la un moment dat un personaj de ultramediatizarea tipică a unor fenomene meteorologice ieșite din normal. Obsesia frumuseții blestemate Imaginile insolite stilistic sunt completate de „corespondențe“ stranii, paranoide între personaje refuzate de sistem, legate între ele de blesteme diferite, dar indicate de aceleași semnale textuale. Cea mai frumoasă construcție a lui Vonnegut în acest roman este aceea care îl unește pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
se Încheia. Așa cum și Înșiruirea aici a tehnicilor de scriere ale orbilor se află abia la Început. Eu m-am Îndeletnicit cu vreo nouă din ele, iar viața mea de pînă acum, În tot ce are ea mai intim, mai insolit, mai adînc, e legată de aceste meșteșuguri ale Întrețeserii grafemelor În cuvinte vii, care să mi poată vorbi mie și mai cu seamă altora. Fiindcă iată, În timp ce scriu, ordinatorul mi se adresează și mă confirmă printr-o voce sintetică, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Este un mod de viață ca toate celelalte“, afirma pe bună dreptate Borges, numai că de aici pînă la Înțelegerea calmă a fenomenului e cale lungă. Scriitorul nevăzător care astăzi, la noi, ar veni cu o asemenea mărturie suficient de insolită prin ea Însăși s-ar pune În primejdia de a rămîne, În per cepția mediatică și În cea a publicului, autorul unui singur subiect literar. Din motive igienice, nu aduc aici În discuție precaritatea școlară, chiar pestilențialitatea educațională a multor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
simplu, de un cetățean, repere la care se poate adăuga semnalmentul „orb“, ci de un Zoon Exoti kon. Efectul vizat prin contrast de participiul „văzută“ nu scuză mizerabilismul rudimentarei logici oximoronice. În atari Îm prejurări, cînd simțul comun acuză șocurile insolitului, salvarea de moment vine de la reluarea unor truisme precum cele ce urmează: omul, nu cel generic, ci orice om, nu este ceea ce pare, ci ceea ce devine... Devenire, desigur, În ambele sensuri: al ascensiunii sau, dimpotrivă, al drumului la vale, lin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neveste din ținutul de cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de iunie, cu un glas dătător de noroc vorbindu-i neștiut de sus, din Înaltul aerului. Dispunea de un organ aparte pentru tot ce era insolit. I s-au imprimat violent În memorie imaginile cele mai incandescente și pe acelea mi le-a transmis - În stare primară, frustă, protoplasmatică -, nu pe altele. A fost, la propriu, dar și la puterea imagi narului, un paradis pierdut America
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam sub ochi nu frumusețea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era „besket de pită“. Își amintea de cartea americană de identitate, descriind-o ca pe o bucată mare de carton cu poza ei color și cu slove englezești dedesubt despre care vorbea (termenul e pe toate buzele astăzi, dar suna insolit pe atunci) ca despre un „card“. „Drept În colori mi-o făcut cardu’ de cum am fost io născută la America“, obișnuia să spună. CÎnd s-a măritat, la șaptesprezece ani, a trebuit să-l depună la un birou din Sătmar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]