18,030 matches
-
și l-am întristat pe Matei. Îmi pare nespus de rău, mai ales că frati-miu, cu zulufii lui, cu obrăjorii preșcolari rotunjori, cu semnul de pe frunte din ziua în care a împlinit un an și cu vocea care-i inspira bunicului un viitor seminarist, îi tot plimba pe prietenii lui cu bărcuța prin cada de baie, arbitra partidele lor de polo jucate cu mingile mele de ping-pong, se scufunda cu nasul strâns între degete pentru a-i înveseli și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai vorbesc că mi se părea de-a dreptul inutilă, aveam rezerve și la capitolul ăla cu urechea pe asfalt, și nu neapărat fiindcă mă nedumerea programul de lucru al lui Winnetou, ci doar pentru că asfaltul prăfos nu mi-a inspirat niciodată încredere, și e la fel de adevărat că, pe undeva printr-un loc tainic, inaccesibil chiar și fraților de cruce, simțeam o simpatie caldă și vinovată pentru țâșt-bâștul ăla de Neghiniță și chiar pentru coșcogea papă-laptele de Harap Alb. Dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că sînt o ființă total lipsită de fibră morală. Și mi s-a părut că ochii negri și bulbucați Îmi dau un aer revoltător, de broască. Ce s-o mai lungesc, era un chip schimbător și mincinos, care nu-ți inspira cîtuși de puțin Încredere, era chipul unei ființe josnice, total lipsite de caracter. Firmin viermele. Însă amănuntele - lipsa bărbiei, nas ascuțit, dinți galbeni etc - nu erau importante În sine, cînd le comparai cu impresia generală de urîțenie absolută. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ar fi vrut să se depărteze dar rămase locului, copleșit deodată de milă pentru omul acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au funcție solemnă: Memento mori! — Un decor simplu, menit să inspire gînduri negre... Depinde cum le privești, nu-i așa, domnule? Dar era evident că anticarul le privea cu un soi de satisfacție. Ștergîndu-și o mică urmă de găinaț de pe haină, adăugă: Va să zică, n-aveți un cine stie ce simț al sublimului, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
eminent, Digby! Nu poți să-ți dai seama... creierul e un mecanism dintre cele mai delicate. Echilibrul i se poate strica dintr-o nimica toată, și atunci se duce totul de rîpă. Trebuie să ai Încredere În doctor. Nu-mi inspiră pic de Încredere. — Nu trebuie să vorbești așa. Dac-ai ști cît de priceput și de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a surprins ceva ciudat, și a fost Îndepărtat. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
somn atît de adînc! Tot din spirit de economie: să dormi puțin, dar adînc... — CÎt Îl urăști! exclamă Rowe uimit. — A Încurcat totul. Un băiat atît de fin, de inteligent, și totuși, singurul lucru pe care-l face e să inspire frică altora. — Unde spuneai că e? — În dormitorul lui, dincolo de salon. — Pot folosi telefonul? — E riscant. Telefonul se află În salon, iar ușa dormitorului e Întredeschisă. — Unde vrea să plece? — A obținut autorizația să plece În Irlanda - pentru Mamele libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mare s-au lăsat vrăjiți de spectacolul lui, mai ales în perioada electorală. Însă politica românească ajunsese să aibă o reputație atât de proastă, iar principalii ei actori se bucurau de o cotă atât de scăzută, încât Vadim nu putea inspira dezgust unor alegători cărora nu le mai păsa de statu quo, atâta vreme cât dădea glas frustrărilor lor. El a respins orice acuzație de extremism (și demagogie), afirmând că dacă putea cineva să dovedească acest lucru, era gata să părăsească politica. Vadim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întreagă mlaștină a corupției și nepotismului, nu era interesat doar în păstrarea puterii cu orice preț. Nu era vorba de un sistem pur și simplu sultanic, ori faraonic, în care singurul obiectiv era îmbogățirea nomenklaturii. Acest tip de tiranie era inspirat de proiecte transformatoare: forța lor provenea din credința în rândurile acestor elite auto-desemnate că lumea trebuia fundamental modificată. În acest sens, bolșevicii de diverse nuanțe erau iacobini de extremă stânga. Naziștii, la rândul lor, reprezentau darvinismul social într-o formă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bune. Mergând mai departe pe această temă, „nu a fost lăsată să prindă viață nici o deviație de la normele osificate ale realismului socialist. Arta sovietică (și imitațiile ei vagi din «democrațiile populare») putea fi cu greu distinsă de monumentalismul neoclasic nazist, inspirat de dogma unui heroischvölkischer Realismus (realism popular eroic). Estetica triumfalistă, stalinistă și nazistă au fost, fără putință de tăgadă, două fețe ale aceleiași monede. Ambele își aveau originea în aversiunea față de cultura superioară a elitelor burgheze și ambele erau instinctiv
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mircea Dinescu, discurs la TVR, 22 decembrie 1989, în jurul orelor 13:00); pe străzile orașelor din toată țara s-au declanșat marșuri spontane (solidare). [...] Televiziunea Română, devenită «liberă», anunța preluarea puterii de către un nou organism politic, Frontul Salvării Naționale (denumire parcă inspirată de alt front comunist din 1944-1945), al cărui scop era instaurarea democrației. Din Consiliul de Conducere făceau parte, printre alții: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Láslo Tökés, Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu. (din care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
importantă de a-i lumina pe alții și a-i convinge că măsurile luate sunt numai spre binele lor și însănătoșirea societății. Ori pentru a face acest lucru dificil trebuie ca ei înșiși să fie luminați și echilibrați pentru a inspira încredere și a impune respect. Ei trebuie să lucreze pentru a crea o mai mare coeziune între semeni și a-i determina să ajungă la un consens național pentru ascensiunea țării și scoaterea ei din criza puternică și amplă în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
privi o dată pe Suki și își dădu seama că ea era două personaje; de la talie în sus era o colegă de birou, o femeie serioasă (Shuoke interpreta albul pulovărului ca pe un semn al purității, iar gulerul pe gât îi inspira respect, cine știe de ce), iar de la talie în jos era o curvă. Dur cuvânt, dar folosit de însuși Shuoke în gând. „Whore.“ Curvă adică. Fără să știe însă că Suki chiar dorise să aibă acest efect asupra lui, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Să Le Ai La îndemână Pentru Orice Eventualitate, Cărțile Pe Care Ai Putea Să Le Pui Deoparte Ca Să Le Citești Eventual La Vară, Cărțile Care-Ți Lipsesc Pentru A Le Pune Alături De Alte Cărți În Biblioteca Ta, Cărțile Care Îți Inspiră O Curiozitate Neașteptată, Frenetică, Și Greu De Justificat. Iată că ți-a fost posibil să reduci numărul nelimitat de forțe de pe câmpul de bătaie la un ansamblu desigur foarte mare, dar oricum calculabil într-un număr finit, chiar dacă această relativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nici dacă palatul ar fi pe punctul de a sări în aer... Iar eu am motivele mele să mă tem de acel moment, care ar putea însemna pierderea privilegiilor mele la curte...“ De aceea, Marana îi propune sultanului o stratagemă inspirată din tradiția literară a Orientului: va întrerupe traducerea în punctul cel mai pasionant și va începe să traducă un alt roman, inserându-l în primul, printr-un expedient oarecare, de exemplu un personaj din primul volum deschide o carte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
își dădu seama că în trecut făcuse mult mai mult. În cazul câtorva misiuni reușite, a mers mai departe de simpla găsire a informațiilor necesare. Cântărise și urmările lor și luase în acest sens decizii care se dovediseră a fi inspirate. De exemplu, în cazul femeii al cărei soț furase Mercedes-ul, mediase înapoierea mașinii proprietarului de drept. În cazul asigurărilor frauduloase ale bărbatului cu treisprezece degete, luase decizia să nu-l pârască la poliție. Asta fusese o decizie care schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu i se frecase vreodată de picioare, mieunînd spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar fi depășit de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice. Drept ar fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea respingere era pe deplin Împărtășită, fiindcă niciodată, de cînd se ținea minte, nu-l Încercase nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mine peste tot... Mult prea mulți ani! Nimic nu mă mai jignește. Acum sînt eu cel care Îi jignește pe ceilalți, iar asta Îmi place. - Te bucuri de asta, nu-i așa? - Bineînțeles, admise el. Îmi place să observ că inspir teroare, dar nu prin urîțenia mea, ci pentru că Într-adevăr ceea ce fac Îi terorizează pe alții... Făcu o pauză. Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu-i așa? - Bineînțeles, admise el. Îmi place să observ că inspir teroare, dar nu prin urîțenia mea, ci pentru că Într-adevăr ceea ce fac Îi terorizează pe alții... Făcu o pauză. Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-a fost nici măcar milă de mine... Numai scîrbă - trimise spre ea un rotocol de fum. Și ție Îți fac scîrbă, nu-i așa? Carmen de Ibarra - lumea uitase de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vorba despre o luptă pe viață și pe moarte, fără nici o milă pentru nici una dintre părți și fără respectarea nici unei reguli sau legi. Să ucidă sau să moară, la asta se limita Înfruntarea. Gamboa văzu maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stil Ducesa de Windsor agățate pe hainele lor de infirmiere, zice Brandy. Se vânturau prin spatele chirurgului și-al luminilor, și Sofona îmi spunea să număr invers de la o sută. Știi... 99... 98... 97... Ochii Aubergine Dreams se închid. Brandy, inspirând prelung și regulat, zice: — Doctorii mi-au scos coastele de jos din ambele părți ale cutiei toracice. Mâinile ei freacă locul, și zice: — Două luni n-am putut sta în capul oaselor în pat, dar aveam o talie de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și sora lui, ghemuite pe-o parte pe podeaua ondulată a platformei, scrâșnetul amortizoarelor, șuieratul drumului care-i întâmpina cu brațele deschise. Gropile ne fac tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș și balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
inutilă a logodnicii prințului Pangratty. Iar acum, dintr-o dată, își dădea seama că domnișoara K.F. e o adevărată stăpînă, poate chiar stăpîna adevărată din Vila Katerina, de o inteligență ucigătoare, cu o minte instruită și o hotărîre în suflet care inspira respect și chiar teamă. Îngăimă "cum o să... mă măgulește" și după ce a lăsat cuvintele să zboare și-a dat seama că a făcut o prostie, recunoscuse așa nu doar că ea este un partener de discuții, ci este chiar partenerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zărea nimic. Iar contextul, contextul era știut, admirat și detestat, iar în alcătuirea lui il Duce se străduia din plin, aruncînd lire cu lopata și făcîndu-l pe aviatorul Italo Balbo șeful aviației sale, o armă misterioasă, care intimida și oricum inspira respect nu doar pentru flota aeriană în sine, ci pentru forța care-și permitea să o creeze și să o întrețină. Despre așa ceva nu putea fi vorba în cazul lui Șerban Pangratty. Nu putea fi vorba deoarece România nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inspectorii vor aplica legile în continuare, rapoartele vor fi înseriate și vîrîte în arhivă, el însuși va fi invitat ca întotdeauna să ia cina la Capșa ori la Lido cu deputați și miniștri, cu directori de bancă și angrosiști, va inspira pe mai departe respect, teamă și curiozitate, dar el va ști că e sfârșit. Iar în lume nu există secret care pînă la urmă să nu fie descoperit. De la această axiomă pornise atunci, în tinerețe, pe drumul care îl adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]