2,029 matches
-
un studio din Australia, special pentru acest album, dovedind că distanță nu constituie un impediment în calea pasiunii. La capitolul colaborări, Veritasaga nu s-a oprit doar la artiștii din zona hip-hop, ci a lucrat și alături de producători, soliști și instrumentiști talentați din alte genuri: muzică electronică, soul, jazz și rock alternativ. Printre invitații de pe album se numără și: Suie Paparude, Cătălin (Comă), Bitza, Funktastics, Butch și DJ Undoo (Dagga), Kombat (K.S.T), DJ Faibo X (U.S.M), Aforic, Nimeni Altu
Veritasaga () [Corola-website/Science/306862_a_308191]
-
recunoaștere a unui text inspirat și delicat”, Dimitrie Bălan, Oamenii cetății..., volumul 2, Editura Arca, 2009 • Cenușăreasa stă pe strada mea, Teatrul de păpuși Oradea, 1983 „Ca om de teatru, ca scriitor, Mircea Bradu a adunat în jurul său tineri muzicieni, instrumentiști, compozitori care au alcătuit prima echipă din țară care compun o operă rock pentru tineret, pe un libret propriu. • Satul blestemat, Teatrul de stat Oradea, 1984 • Întoarcerea tatălui risipitor, Teatrul de Stat Oradea, 1989 • De câte ori am pornit, teatru Editura Oradea
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
Virgil Popescu (26 februarie 1955, Craiova) este un compozitor și instrumentist român. Studii la Conservatorul de Muzică "George Enescu" din Iași, secția vioară (1975-1981). Din 1980 desfășoară o intensă activitate în domeniul muzicii ușoare și de jazz, colaborând cu majoritatea interpreților importanți de gen din România: Oana Sîrbu, Andra, Monica Anghel
Virgil Popescu (compozitor) () [Corola-website/Science/307835_a_309164]
-
muzician a urmat cursuri de chitară, la îndemnul părinților. Fiind influențat de muzica înregistrată de Tori Amos și Paradise Lost, Westerholt a început să compună propriile sale cântece, colegul său din liceu, claviaturistul Martijn Westerholt susținându-l îndeaproape. Cei doi instrumentiști au pus bazele unei formații numite The Circle, iar la finele anului 1992, primul lor disc a fost imprimat, purtând numele „Symphony No. 1”. La scurt timp însă, cântărețul grupului, Ernst van der Loo, și unul dintre chitariști, Arijan Groenedijk
Within Temptation () [Corola-website/Science/307912_a_309241]
-
XX) atestă folosirea abuzivă a efectului (alături de portamento), atât în muzica vocală, cât și în cea instrumentală; este epoca unei mari libertăți de interpretare, derogările de la indicația ritmică din partitură și anumite ornamente fiind executate după gustul fiecărui cântăreț sau instrumentist. Această practică a ieșit din uz în anii 1930-1940. Procedeul poate fi executat în două feluri, în funcție de posibilitățile tehnice ale instrumentului ales: glissando propriu-zis și glissando fals (en. "discrete glissando"). Vocea umană va utiliza aproape întotdeauna glissando propriu-zis; excepții se
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
discuri de vinil cu piese ale formațiilor din perioada anterioară. Soliștii vocali ai grupurilor amintite - Costel Geambașu, Nelu Vlad, Dan Ciotoi - au început să se producă în afara formulelor cunoscute, ceea ce a marcat orientarea genului manele către cântăreți, aprecierea și prestația instrumentiștilor având de suferit. Astfel, componențele formațiilor de acompaniament devin foarte instabile. Prima formație de mare succes apărută după 1990 este Albatros din București; urmează Condor din Craiova, Real B din Găești, Accent din Târgoviște, Meridian din Ploiești, Tomis Junior din
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
1761 reprezintă un punct de cotitură în viața lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund ( în 1765, Haydn îi va prelua poziția de Prim-"Kapellmeister" - șef de orchestră). Haydn diversifică și mărește componența orchestrei la circa 30 de instrumentiști și, cu toate obligațiile ce decurgeau din funcția avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-și dezvolte și să-și perfecționeze propriul său stil, așa cum mărturisește el însuși într-o convorbire cu primul său biograf, Georg
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
zece ani în urmă, cantata „Ariana la Naxos”. Primul concert simfonic - din seria de douăzeci de concerte prevăzute în contract- a avut loc pe data de 11 martie 1791. În vederea evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui Haydn, numărul instrumentiștilor a fost ridicat la patruzeci și unu: șaisprezece viori, șase viole, patru violoncele, patru contrabasuri, apoi instrumentele de suflat și instrumentele de percuție. Pentru concertul simfonic de deschidere, Haydn a compus primele două simfonii din seria celor douăsprezece compuse la
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
ciupire) sau folosindu-se un amplificator (potrivit atât la chitare electrice, cât și la cele acustice) ce crește în intensitate și modelează, în funcție de preferințele chitaristului, semnalul captat de dozele electromagnetice montate în apropierea corzilor. Chitarele pot fi folosite atât de instrumentiști dreptaci, cât și de stângaci. În general, chitaristul folosește mâna cu care scrie pentru ciupirea corzilor; degetele celeilalte mâini vor apăsa corzile pe taste, pe rând sau simultan (pentru acorduri), activitate ce implică un alt fel de coordonare din partea creierului
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
cordofone cu tastieră (de exemplu, cele din familia viorii, familia violei, lăuta etc.), singura diferență în cazul instrumentelor cu arcuș fiind un set diferit de gesturi pentru mâna care pune corzile în mișcare. Capul este situat la extremitatea depărtată de instrumentist a chitarei, fiind dotat cu chei muzicale care prin rotire măresc, respectiv micșorează tensiunea aplicată corzilor elastice, în scopul acordării instrumentului. La chitara clasică, ele sunt dispuse câte trei pe două rânduri de o parte și de alta a capului
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
este desființată de Schuldiner și Death ia naștere, alături de aceiași Rick Rozz și Kam Lee. Este lansat un al doilea demo, numit "Reign of terror". În 1985 după lansarea casetei "Infernal Death", Schuldiner îi concediază pe Lee și Rozz în favoarea instrumentiștilor de la Repulsion, Scott Carlson și Matt Olivio. Lipsește însă un baterist și astfel formația este din nou desființată. Schuldiner se mută în Sân Francisco și îl angajează pe Eric Brecht, bateristul trupei DRI, dar nemulțumit de nouă incarnare a "morții
Death () [Corola-website/Science/302577_a_303906]
-
1996, Schuldiner decide încetarea temporară a activității formației pentru a se putea ocupa de noul său proiect, Control Denied, un ansamblu heavy/power energic și axat pe posibilitățile vocale ale frontman-ului Tim Aymar și în care Chuck este "un simplu instrumentist". Scăpat de contractul casei Roadrunner și reformat în componență Chuck Schuldiner, Shannon Hamm, Scott Clendenin și Richard Christy, Death realizează al șaptelea album de studio, dar primul pentru noul său label, "Nuclear Blast". Imprimat în aprilie-mai 1998 cu Jim Morris
Death () [Corola-website/Science/302577_a_303906]
-
și, alături, făcălețul de mămăligă, apoi se așeza pe scăunelul lui și începea concertul. Era un fel de om-orchestră." Cei care îl vedeau se minunau de talentul copilului și-i spuneau mamei sale că micuțul va ajunge probabil dirijor, bun instrumentist sau un mare cântăreț, cum avea miere în glas, așa frumos îngâna tot felul de cântece pe care le auzise în parc. Anii au trecut, iar Cristian a pășit în clasa I. A început școala la Viziru, județul Brăila, unde
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
înregistrări difuzate la radio pe taragotiștii Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. După absolvirea academiei clujene, învață autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului. și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureșul” din Baia Mare. În 1962 a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca, împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și internaționale. Dumitru Fărcaș a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Phenian
Dumitru Fărcaș () [Corola-website/Science/303381_a_304710]
-
și copilărit la Câmpulung Muscel, unde familia lui s-a mutat pe când avea doar 3 ani. Artistul face parte dintr-o familie de muzicieni, tatăl fiind violonist - o parte din educația muzicală primind-o de la dânsul. Frații săi sunt deasemenea instrumentiști, Micky Pavel - saxofon, claviaturi, solo voce, Gigi Pavel - stabilit în Germania, saxofonist profesionist, Gina Pavel pianistă și solistă vocală. Bunicul a fost un rapsod popular cunoscut și îndrăgit: Ion Taraș. Deși mama nu a fost niciodată direct implicată în muzică
Marcel Pavel () [Corola-website/Science/303405_a_304734]
-
alama, ulterior fiind transferat la întreprinderea “Metalul Roșu” tot la turnătorie, dar de data aceasta, de fonta. La Metalul Roșu, a preluat orchestră “Nadaselul”, alături de care a participat la primele concursuri naționale și internaționale. În paralel a activat că și instrumentist și în orchestră ansamblului “Rapsodia Someșana” din Cluj, condusă de Alexandru Tamâș împreună cu care a înregistrat primele piese la Radio Cluj. Aurel Tamâș are un respect deosebit față de profesoară de muzică din timpul liceului, Doamna Doctor Georgeta, care i-a
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
alcătuiau o legiune. Călăreții erau organizați în turrnae. Fiecare clasă cenzitara avea un nume propriu de centurii pedestre, fiind în total 193 de centurii, la care se adăugau o centurie 10 centurii de călăreți și 4 centurii de meșteșugari și instrumentiști. O legiune cuprindea 6000 de soldați, condusă de un consul, pretor ori dictator. Erau înrolate trupe de italici pe post de trupe auxiliare, iar din secolul al III-lea î.Hr., a fost creată o flotă militară. Cetățenii erau înrolați pe
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
acestor asemănări, interpreții operei trebuie să posede în primul rând calități vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie. Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la calitățile vocale primordiale ale interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentiști de acompaniament al cărui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, până la o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale
Operă () [Corola-website/Science/304564_a_305893]
-
parte din noile sale compoziții pentru "The Empire Strikes Back", împreună cu piese preferate ale publicului din perioada Fiedler. Williams aproape a terminat asocierea sa cu Boston Pops în 1984. Considerată o practică normală de exprimare a opiniei, o parte dintre instrumentiști au comentat în timp ce citeau notele unei noi compoziții Williams în timpul repetițiilor; Williams a părăsit brusc sesiunea și și-a depus demisia. Inițial a citat conflictul cu calendarul său compozițional ca fiind motivul demisiei dar mai târziu a recunoscut că lipsa
John Williams () [Corola-website/Science/303646_a_304975]
-
unei noi compoziții Williams în timpul repetițiilor; Williams a părăsit brusc sesiunea și și-a depus demisia. Inițial a citat conflictul cu calendarul său compozițional ca fiind motivul demisiei dar mai târziu a recunoscut că lipsa de disciplină și respect din partea instrumentiștilor a fost principalul motiv. După rugămințile conducerii și scuzele personale ale interpreților, Williams și-a retras demisia și a continuat să fie dirijorul principal timp de încă nouă ani. În 1995 a fost urmat de Keith Lockhart, fost dirijor al
John Williams () [Corola-website/Science/303646_a_304975]
-
(n. 9 mai 1945, Reșița, județul interbelic Caraș) este un compozitor, solist vocal, instrumentist (pian, instrumente cu clape, oboi) orchestrator, dirijor și profesor din România. A absolvit “Liceul de muzică” din Timișoara în 1963, la secția oboi-pian și “Academia de muzică” din București în 1968 la secția dirijat. Este membru al Uniunii Compozitorilor și
Marius Țeicu () [Corola-website/Science/303870_a_305199]
-
artistic. Astfel, semnează un contract cu o nouă casă de discuri, părăsind Roton-ul pentru Intercont Music. O altă noutate o reprezintă trupa Brambura, care îl acompaniază pe muzician în concerte, dar și pe noul material discografic. Formația este compusă din instrumentiști de valoare: Eugen Caminschi (chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Vadim Tichișan (baterie), Cătălin Crețeanu (bas), Elena Pavel și Andrada Popa (voci adiționale). Este realizat albumul "Toți într-o barcă", primul disc pe care Mircea Vintilă îl înregistrează alături de formația Brambura. Colaborarea
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
un concert transmis la radio de canalul CBC. Acesta a fost debutul unei lungi relații intre Gould și radiodifuziune și cu studiourile de înregistrări. În anul 1957 Gould a făcut un turneu de concerte în Uniunea Sovietică, fiind primul solist instrumentist nord-american care s-a produs acolo după cel de-al Doilea Război Mondial. În 1958 a interpretat concertul pentru pian în re minor de Johann Sebastian Bach cu Orchestra regală Concertgebouw sub bagheta lui Dimitri Mitropoulos, iar in 1959 a
Glenn Gould () [Corola-website/Science/304003_a_305332]
-
(alternativ scris și Bălan; n. 6 februarie 1979, Chișinău) este un interpret, compozitor, producător, instrumentist, textier din Republica Moldova. Este primul și unicul artist din Republica Moldova nominalizat pentru premiul Grammy, în calitate de co-autor al hitului „Live Your Life”, interpretat de cântăreața americană Rihanna și rapper-ul T.I.. A câștigat numeroase premii internaționale din industria muzicală, printre care
Dan Balan () [Corola-website/Science/304045_a_305374]
-
perioada de vârf a popularității sale, formația O-zone își încetează oficial existența. Trupa a dat ultimul său spectacol în septembrie 2005, în cadrul festivalului Cerbul de Aur din România. După desființarea proiectului O-zone, Dan adună o nouă echipă de instrumentiști și începe să lucreze la piese noi. La începutul anului 2006, își stabilește reședința la Los Angeles, unde, împreună cu muzicienii săi, înregistrează, în faimosul studio Ocean Way, un nou album rock. Co-producător al albumului, alături de Dan, este Jack Joseph Puig
Dan Balan () [Corola-website/Science/304045_a_305374]