30,710 matches
-
să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl Încredință pe Iguana Oberlus că nu putea Înfrunta lumea și nici nu avea cum să năzuiască la a o Înfrînge dezarmat și singur, părăsit În mijlocul unei insule vulnerabile, Înconjurat de o cohortă de păsări marine, a căror unică abilitate autentică părea să fie capacitatea de a i se găinăța În cap ori de cîte ori trecea, neatent, prin zonele pe unde-și făceau ele veacul. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată să Îndure „mulțumirile” vreunui supus Înaripat, căci erau adeseori zile În care, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării tocmai Îl eliberase, dădu un ocol pînă cînd ajunse dedesubtul peretelui abrupt, chiar sub stînca mare ce Îi slujea drept turn de veghe. Avu nevoie de aproape un ceas ca să ghicească, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos, precum și peste găinaț și coji sparte de ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care Își Încheie treaba era cu desăvîrșire convins că, făcîndu-și suficiente provizii În refugiul lui - iar pentru asta avea la dispoziție broaștele-țestoase uriașe care aveau să se păstreze vii luni Întregi -, nici măcar un milion de oameni care ar fi răscolit insula pas cu pas nu ar fi reușit să-l găsească. Nu se mai simțea așadar la cheremul piraților și al balenierelor care Îi invadau „regatul”, ci dimpotrivă, aceștia erau cei care, din clipa aceea, se aflau cu totul În mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială că se Îndepărtaseră definitiv, se tîrÎ pe nisip spre șalupă, Încercînd să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîteva cuțite late, ață de pescuit și cîțiva metri de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai tare din fire, Oberlus trase de lanț și iuți pasul, tîrÎndu-și victima aproape În patru labe vreo sută de metri, pentru a se pierde apoi Într-o vîlcea adîncă, ce Împărțea În două partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică, legă cu putere picioarele prizonierului său, transformîndu-l Într-un fel de balot incapabil să facă singur un gest, Îi astupă gura cu un căluș dintr-o bucată ruptă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acolo, ascuns printre buruieni, mișcările de du-te vino ale celorlalți membri ai echipajului. Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe cel dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mai urît. Aici o să fii bucătarul meu, servitorul meu și sclavul meu... Ai priceput? Sclavul meu. - Eu sînt liber. M-am născut liber, părinții mei erau liberi și eu voi fi Întotdeauna liber... - Asta se Întîmpla poate departe de insula mea, veni răspunsul, rece și sec. Acum te afli aici, În Hood, „Insula lui Oberlus”, cum se numește ea acum, unde nu există altă lege decît legea mea. - Ai Înnebunit? - Dacă repeți asta, Îți tai un deget, Îl avertiză el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ai priceput? Sclavul meu. - Eu sînt liber. M-am născut liber, părinții mei erau liberi și eu voi fi Întotdeauna liber... - Asta se Întîmpla poate departe de insula mea, veni răspunsul, rece și sec. Acum te afli aici, În Hood, „Insula lui Oberlus”, cum se numește ea acum, unde nu există altă lege decît legea mea. - Ai Înnebunit? - Dacă repeți asta, Îți tai un deget, Îl avertiză el serios. Și pe urmă altul, de fiecare dată cînd faci sau spui ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca lacrimile amare de teamă, singurătate și neputință să nu Îi scalde obrajii, simțindu-se mai În primejdie și mai singur decît cel mai speriat copil din lume. Astfel se scurseră două luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct către insulă, voind pasămite să-i dea tîrcoale, căutînd refugiul sigur al ansei dinspre nord, și se mirară de linia zveltă și velele splendide care Îi confereau un aspect elegant, de perscăruș uriaș care abia dacă atingea suprafața apei. - E Virgen Blanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i-am văzut vaporul, Altar Mayor, admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are ascunzători strașnice și golfuri foarte Închise, dar nu găsești nici o picătură de apă. O insulă ca un deșert - dădu din cap. Nu-mi place Bulois ăsta... Înainte de a se face pirat era popă, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are ascunzători strașnice și golfuri foarte Închise, dar nu găsești nici o picătură de apă. O insulă ca un deșert - dădu din cap. Nu-mi place Bulois ăsta... Înainte de a se face pirat era popă, iar eu nu pot să-i sufăr pe cei care-și schimbă ideile În halul ăsta. - Face liturghii negre pe trupul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebui să mă prindă... Îi atrase atența celălalt. Și nimeni, niciodată, nu va mai pune mîna pe mine. De asta poți să fii sigur... Haide! adăugă el. E timpul să te ascunzi. Virgen Blanca virase la capul aflat În sud-vestul insulei și se Îndrepta spre coasta dinspre apus, coborînd velele În căutarea refugiului sigur al ansei de la nord, iar Sebastián Mendoza nu avu Încotro și trebui să-l urmeze pe răpitorul lui - cu supunerea unei vaci duse la abator -, incapabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și pielea din cale-afară de palidă. Atît de absorbit era să contemple mișcările primelor femei pe care le vedea după atîția ani, Încît fu cît pe-aci să se lase zărit de un grup de marinari care Înaintau spre mijlocul insulei pentru a-și face provizii de apă, pricină pentru care fu nevoit să se Întindă pe burtă În ultima clipă și chiar să-și țină respirația cînd respectivii trecură la mai puțin de trei metri de ascunzătoarea lui. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Atunci Își Îndreptă atenția spre cele două femei care se așezaseră pe o stîncă și se uitau În jur cu neîndoioasă curiozitate, ascultînd În vremea asta discursul cavalerului, care părea că Încearcă să le explice cu lux de amănunte particularitățile insulei, vorbindu-le și despre ciudații ei locuitori. Era evident că femeile se simțeau atrase de sălbăticia peisajului, de frumusețea lui naturală și insolitul faunei, și mai cu seamă le atrăgea foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amoros care avea loc la numai cîțiva metri de stîncile populate de sute de iguane marine, foci sau broaște-țestoase uriașe se prechimba cu adevărat Într-un spectacol insolit și fascinant. TÎnăra, mai ales, părea fascinată de misterul și magnetismul unor insule al căror nume popular era pe atunci „Insulele Vrăjite” și, cînd o enormă iguană de pămînt, cu creasta verticală și pielea stropită cu pete roșii și galbene, veni să-i adulmece juponul, cu pasivitatea unui cățeluș de salon, se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de stîncile populate de sute de iguane marine, foci sau broaște-țestoase uriașe se prechimba cu adevărat Într-un spectacol insolit și fascinant. TÎnăra, mai ales, părea fascinată de misterul și magnetismul unor insule al căror nume popular era pe atunci „Insulele Vrăjite” și, cînd o enormă iguană de pămînt, cu creasta verticală și pielea stropită cu pete roșii și galbene, veni să-i adulmece juponul, cu pasivitatea unui cățeluș de salon, se aplecă să o mîngîie pe cap cu multă naturalețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre a unor languste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune, cu atît mai mult cu cît acel cotlon Îndepărtat de lume, cel mai neprimitor, pierdut și părăsit de mîna Creatorului și de memoria oamenilor, nu fusese niciodată pînă atunci martorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vaporul iubitului ei dispăruse În ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva decît bezna adîncă, iar bătrînul cavaler, tatăl său, răspunse supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la culoare pe care-l ținuse pînă atunci desfăcut pe umeri: - O să dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]