3,857 matches
-
ordine sau de stabilitate regăsite în procesele complementare de dezordine și de instabilitate. Toate aceste procese și relaționări nu sunt însă pașnice și armonioase, dimpotrivă generează conflicte și contradicții, negocieri tensionante și compromisuri. Având la bază o astfel de perspectivă interactivă asupra trupului, susținem importanța deopotrivă a raționalului și a afectivului, a gândirii și a simțirii în cadrul constituirii ontologiei virtuale a cyborgului. De asemenea, pe linia teoretică deleuzo-guattariană, admitem materialitatea fluxurilor, dinamica conectărilor și dezorganizarea constructivă, în ciuda decorporalizărilor și a dematerializărilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1999Ă. Precum Arthur Elsenaar, inginer și artist la Institute of Artificial Art Amsterdam (IAAAĂ, care a construit o interfață computerizată, prin intermediul căreia se poate efectua controlul sincron al mai multor grupe de mușchi, iar în 1995 a creat un performance interactiv online, „rEmote” (Compose your Emoticonă, prin care mușchii faciali ai trupului său, situat în Groenlanda și conectat la o interfață Web cu participanți din mai multe locații, au putut fi controlați de la distanță, Stelarc ilustrează modul în care trupul său
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu este întrucât nu este situată față în față și văzută de către celălalt. Sau, în alte cuvinte, în absența trupului material, fizic, vizibil se manifestă prezența corpului vizual sau iconic (vezi Sturken și Cartwright, 2001Ă, cu suita de identități multiple, interactive, alternative, trăsături suprapuse înțelesurilor alterității. Maleabilitatea devenirilor umane este exemplul cel mai evident al fluidității granițelor dintre eu și altul. În termeni deleuzo-guattarieni, e vorba de devenirea-animal, devenirea-mașină, în fine, de practicile diverse ale reasamblărilor și ale reteritorializărilor ființei umane
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și permeabilă cu străinătatea, deși se situează contextual și temporar în oricare dintre toposurile în care poposește. Avataritatea se ipostaziază astfel sub zodia nomadismului, chestionând sedentarismul identitar, logica asemănării și principiile aceluiași. În spațiile imersive, generate în timp real și interactive ale realității virtuale, interfața mediază între corporalitatea biologică și cea tehnologică, astfel că simbioza dintre aceste două tipuri de corporalitate formează cadrele existențiale ale unor intracorporalități și intrasubiectivități. La fel ca în cazul fuziunii dintre fizic și digital în cadrul spațiului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și intrasubiectivități. La fel ca în cazul fuziunii dintre fizic și digital în cadrul spațiului virtualității, intercalarea dintre biologic și informațional ține de o arhitecturare a corpului și a identității virtuale în funcție de criteriile reunite ale acestora. Utilizarea trupului în evenimente medial-cibernetice, interactive și tridimensionale, în cercetarea științifică și medicală, în lucrările și în instalațiile/performările artistice (vezi Stelarc în primul capitolă stă mărturie pentru imposibilitatea renunțării la existența corporal-identitară în spațiul virtual. În toate aceste ipostaze, trupul este punctul de întâlnire și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpului reconfigurabil în sens deopotrivă tehnologic și postmodern la cyborgizarea individului și la mutația transgenică. Prin medierea interfeței computaționale, subiectivitatea și corporalitatea se imagine/ază, ajungând până la performările postobiect care mizează pe mișcarea imaginii trupului în contexte virtuale efemere și interactive. De la arta automutilării corporale (vezi Stiles, 1991, pentru această subdirecțieă, asociind noțiunile rezistenței și ale supraviețuirii, precum acționismul vienez al anilor 1960-1970, la arta feministă sau postcolonială, chestionând probleme de gender, rasă și sex, exemplele de body art șterg granițele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în colaborare cu un laborator de cercetare a țesuturilor organice. Astfel de entități semivii ale proiectului SymbioticA/Tissue Culture și Art, inițiat în 1996, sunt obiecte/subiecte artistice produse în urma manipulării celulelor. Iar pe de altă parte, crearea de proteze interactive care să înlesnească comunicarea, precum Dis-Armor 2, desenată de artistul Krzysztof Wodiczko și realizată la MIT. Mai mult, artiști precum Eva Wohlgemuth interoghează în „Bodyscan” (1997Ă relația dintre corp și imaginea-avatar. După modelul științific al digitalizării corpului uman în „Visible
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în imaginea digitală. Joncțiunea dintre materialitatea trupului, deopotrivă naturală și artificializată și imaterialitatea iconului produce apariția corpului-imagine, un hibrid care fie poate fi distribuit în rețea în mod global și instant, fie poate fi locuit în mod imersiv, senzorial și interactiv, fie poate fi performat. De asemenea, acești artiști încearcă să facă „nevăzutul” vizibil sau, dimpotrivă să critice cultura hipervizibilului: pe de o parte, invizibilul bazelor de date este transpus în vizual, iar, pe de altă parte, transformarea lumii în imagine
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de intervenție a umanului în cadrul ambientului viu. Eduardo Kac împinge la limită direcția artei digital-genetice prin lucrările sale transgenice. Profesorul de artă și tehnologie de la School of Art Institute din Chicago și, simultan, cercetătorul de la Centre for Advance Inquiry in Interactive Arts din Universitatea din Wales este creatorul manifestului „Transgenic Art” (1998Ă și al numeroaselor proiecte interactive virtuale care se inspiră din știința actuală a geneticii. Artistul este ilustrativ pentru radicalizarea artei algoritmice nu doar în sensul că instalațiile și lucrările
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lucrările sale transgenice. Profesorul de artă și tehnologie de la School of Art Institute din Chicago și, simultan, cercetătorul de la Centre for Advance Inquiry in Interactive Arts din Universitatea din Wales este creatorul manifestului „Transgenic Art” (1998Ă și al numeroaselor proiecte interactive virtuale care se inspiră din știința actuală a geneticii. Artistul este ilustrativ pentru radicalizarea artei algoritmice nu doar în sensul că instalațiile și lucrările sale, în special cele transgenice, reprezintă un exemplu al mutațiilor estetice contemporane (algoritmic-evolutive și digital-interacționaleă, ci
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
bacterii. Această genă este obținută de artist prin translarea unei propoziții din Biblie în tehnologia comunicării de tipul codului Morse și prin convertirea acestuia în perechi ADN. Lucrarea hibridează lumea organică a bacteriilor cu proiecția artei video și cu mediul interactiv și global al Internetului. Nu doar participanții galeriei, ci și vizitatorii Web-ului pot să aprindă lumina ultravioletă care cauzează mutații biologice reale în bacterii, mulțumită teleprezenței, și intervenții în structura ADN a acestora. Biologia și tehnologia informațională a Internetului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unui proces de mutabilitate și de virtualizare genetică, proces care deconstruiește ideile fixe de reprezentare și de obiect, își manifestă concretețea și condiția fizică, noua materialitate biologic-tehnologică și subiectivă. Deși într-o anumită măsură se poate considera că, în instalația interactivă, obiectul și-a pierdut regimul privilegiat în favoarea accentuării procesualității creației și a spațializării, la Eduardo Kac, obiectul artistic își manifestă în continuare însemnătatea și funcționabilitatea, în noile dimensiuni însă, subiective și evolutive: Deși arta transgenică a lui Eduardo Kac stabilește
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
programatorul genetic care poate crea forme de viață scriind sau alterând acest cod. Odată efectuate crearea și procrearea mamiferelor bioluminiscente și a altor creaturi în viitor, comunicarea dialogică dintre specii va schimba profund ceea ce în mod curent înțelegem prin artă interactivă (Kac, 1998, onlineă. Dincolo de toate problematicile particulare, concepția generală a tehnoartistului este că arta transgenică poate oferi omului șansa de a înțelege ce înseamnă a fi o identitate umană într-un moment al ivirii posibilității științifice de combinare a speciilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologică și de simulare în spațiul virtual. Înrădăcinarea condiției umane în trup și materialitatea senzorială ca o conlucrare dintre minte și carne sunt realități care se continuă în ontologia și fenomenologia postumane. Topografiile corporale ale virtualității sunt plasări dinamice și interactive în lume, interferând tehnologia cu evenimentul fizic-material și cu dorințele și intențiile umane și interraportând inteligențele umane și artificiale la senzualitatea și la visceralitatea umanului. Plecând de la o astfel de abordare, se poate constitui și o perspectivă sociologică și politologică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ambiguității optice, spațial-tridimensionale, și pe generarea procesului de imersie corporal-senzorială a participantului într-o lume a virtualității, în special prin interfața respirației și a balansării trupului. Imaginea întrupată și spațializată este explorată, în aplicațiile artistei, prin procesul optic al contemplării interactive a lumii și prin navigarea virtuală cu ajutorul întregului corp în spațiul simulat (vezi Hansen, 2001, pentru o interpretare a modului de integrare perceptivă a participantuluiă. Intenția acestor instalații este, prin urmare, una dublă. Pe de o parte se dorește chestionarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umanului drept „vârful” creației și al evoluției. De la primele utilizări, ficționale, ale termenului (de pildă, Karel Capek în „R.U.R”, 1921Ă sau de la roboții anilor ’60 și ’70 care progresează în locomoție, percepție și rezolvarea de probleme, de la roboții interactivi, inteligenți și comerciali sau cei utilizați în telerobotică la roboții profetizați de un Kurzweil sau un Moravec, lucrurile pot evolua în direcții necunoscute și imprevizibile. Un alt domeniu, ingineria genetică oferă promisiuni atât în crearea de noi plante, animale sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al controlului și al circuitelor social-politice. Tabloul acestor practici este complex și contradictoriu, cuprinzând procese ale forțelor social-politice implicate în viața de zi cu zi și în cultură, de la impoziții instituționale și dominări monopolizatoare la negocieri și inițiative marginale și interactive. tc "" Capitolul 4tc " Capitolul 4" Cyberfeminismul și corpul împuternicittc "Cyberfeminismul și corpul împuternicit" Termeni-cheie: cyberfeminism, gender, postfeminin, activism, cyborg, diferență, împuternicire, marginalitate, postcolonialism Teoreticiene-cheie: Donna Haraway, Elaine Graham, Sadie Plant, Judith Squires, Rosi Braidotti, Claudia Springer, Chela Sandoval 4.1
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1997Ă, Internet Culture, New York, Londra, Routledge. Poster, Mark (1995Ă, „Postmodern Virtualities”, în Mike Featherstone și Roger Burrows (ed.Ă, Cyberspace/Cyberbodies/Cyberpunk: Cultures of Technological Embodiment, Londra, Sage. Povall, Richard (2000Ă, „Making Emotional Spaces in The Secret Project: Building Emotional Interactive Spaces”, în Roy Ascott (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Prophet, Jane și Hamlett, Sian (2000Ă, „Sordid Sites: The Internal Organs of a Cyborg”, în Cutting Edge (ed.Ă, Digital Desire: Language, Identity and New Technologies
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
considerate înrudite. Astfel, în toate domeniile anterior amintite se produc următoarele mutații: deciziile asociază o multitudine de actori, de forme și de statute diferite; aceste decizii nu sunt niciodată tranșante și luate la un moment precis, ci rezultă din procese interactive complexe; determinarea regulilor nu mai face parte dintr un orizont normativ constituit ierarhic, având drept cheie de boltă un univers statal condus de ideea voinței generale (sau o ordine internațională înțeleasă în aceiași termeni). Noțiunea de guvernanță este folosită în
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
ierarhice tradiționale. În concluzie, guvernarea trebuie interpretată, după cum sublinia Melisseu (1993), ca un sistem de procese în care guvernul joacă un rol important, dar variabil, alături de mulți alți actori. Cele mai moderne abordări conceptualizează formularea și implementarea politicilor ca procese interactive cu multe personaje, ale căror derulări și finalități pot fi înțelese doar prin prisma informațiilor și puterii pe care le dețin aceste personaje implicate. Abordarea sistemică a conceptului de politică publică aduce în atenție o serie de observații suplimentare. O
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
direcțiilor de dezvoltare a capacității organizaționale, la nivel intern și extern. Un număr important de agenții guvernamentale lucrează împreună cu furnizori privați, în beneficiul reciproc al ambelor părți. Un alt avantaj constă în generarea unor noi forme organizaționale/grupuri de lucru interactive (care activează fie pe lângă organisme consultative, fie în zona de influență a unor autorități/forumuri de politici pentru organisme interguvernamentale noi), ca rezultat al schimbărilor organizaționale determinate de implicarea diferiților actori în rețea (pot fi redirecționate inclusiv alocarea resurselor). Prezența
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
de caracteristicile produselor, dar și de particularitățile comportamentului de cumpărare. Distribuția este determinată de modul specific de realizare a întâlnirii vânzătorului cu cumpărătorul și se referă la „rețeaua de unități” în care urmează să se întâlnească cele două părți (marketingul interactiv) ale tranzacției, traseul pe care „oferta potențială” îl parcurge până ajunge la consumatorul final (marketingul extern), întâlnirea, care presupune deplasarea uneia dintre părți la cealaltă și în final livrarea, recepția produsului cumpărat. e) Caracteristicile cumpărărilor în administrația publică: • restricția bugetară
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
formativă curentă. Individul uman nu reprezintă un „aluat” amorf care este supus „modelării” (dezideratul de până mai ieri al educatorilor), ci o personalitate autonomă, acceptând să se schimbe doar prin interacțiune. Strategiile educative ne apar de aceea ca niște procese interactive, dezvoltând mecanisme de influențare care pun în evidență dimensiunile și semnificațiile sociale ale mediului educativ. Caracteristicile sociale ale actelor educative sunt reliefate de indicatori ca: ideologia și sistemele de valori de referință, obiective și norme, modele de comportament așteptate, organizarea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a constat în revigorarea instituțiilor vechi sau înființarea de instituții noi, după model occidental. Același C. Schifirneț ne informează despre organizarea unor ateliere de formare a managerilor în educația adulților, sub genericul „formarea formatorilor”. În aceste ateliere se utilizează tehnici interactive ca dialogul nonverbal și discuția de grup. Ce constată? Prea multă gesticulație, lipsa deprinderilor de a comunica, excesul de verbalism, o înțelegere redusă a rolului și resurselor managerului cultural. Din discuții cu participanții la asemenea activități rezultă că aceștia au
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
oferă, prin definiția pe care o propune, o bună introducere în această problematică: „Munca în echipă este o activitate de învățare, limitată în timp, prin care două sau mai multe persoane învață să execute, în ansamblu și într-un mod interactiv, una sau mai multe sarcini mai mult sau mai puțin structurate, în vederea atingerii unor obiective determinate” (Proulx, 1999, p. 37). Dintr-o perspectivă apropiată, într-o lucrare recentă, Olivier Devillard (2003) distinge, la rândul său, câteva caracteristici care fac din
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]