9,535 matches
-
multe părți din Ucraina, mai ales Ucraina de Vest, vor reîncepe legăturile cu Polonia, România, Ungaria ș.a. Acel teritoriu este foarte disputat, din nordul României, din estul Ungariei, din sudul Poloniei și al Slovaciei, care au fost parte din țările interbelice mai sus menționate. Și acel teritoriu care reprezenta o limbă de pământ a URSS acum începe să fie sau ar putea să devină un teritoriu al UE și un spațiu al liberalului schimb", a explicat profesorul de științe politice.
Ce înseamnă pentru Rusia că moldovenilor li se ridică viza în UE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55136_a_56461]
-
Ionuț Vulpescu face o paralelă istorică amețitoare între Mircea Vulcănescu și Sorin Blejnar. Într-un editorial publicat de Q Magazine, Vulpescu arată de ce mergeau mai bine Finanțele românești în perioada interbelică. Șef peste impozitele și taxele României era Mircea Vulcănescu, un gânditor de anvergură, eminent economist și finanțist. Funcția este similară cu cea a fostului șef de la ANAF, Sorin Blejnar. Un episod interesant legat de Vulcănescu, dezvăluie Ionuț Vulpescu, s-a
Ce legătură este între Sorin Blejnar și Mircea Vulcănescu-un editorial incendiar în Q Magazine () [Corola-journal/Journalistic/45266_a_46591]
-
s-a petrecut în anul 1937, când acesta i-a refuzat personal profesorului său, celebrul Nae Ionescu, scutirea de vamă pentru un automobil Maybach adus din Germania. Iată, deci, că nu oierii ci profesorii de filozofie aveau Maybach, în perioada interbelică. În vremurile noastre Blejnar nu are mașină, dar în schimb are o mulțime de prieteni care sunt dispuși să îi ofere automobile de zeci de mii de euro pentru a se deplasa. Venirea lui Vulcănescu în fruntea Vămilor, amintește Ionuț
Ce legătură este între Sorin Blejnar și Mircea Vulcănescu-un editorial incendiar în Q Magazine () [Corola-journal/Journalistic/45266_a_46591]
-
gândit că e mai bine să nu riște. Atât de speciala reeditare de acum interesează în egală măsură istoria avangardei românești și pe cea, mai largă, a literaturii noastre în învolburații ani 1944-1948. Ani de tranziție, în care urmele democrației interbelice, renăscute spontan din cenușa dictaturilor dintre 1938 și 1944, conviețuiau straniu cu formele tot mai contondente ale viitoarei dictaturi a proletariatului. În acești aproape patru ani de după prăbușirea regimului antonescian, pot fi consemnate atât inițiative literare demne de o societate
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
menționat că funcțiile de președinți ai Camerei Deputaților și Senatului au fost deținute de somități ale vieții românești din diferite domenii, "și nu de un mega nimeni, cum e Roberta Anastase". Aceste funcții, de-a lungul timpului, încă din perioada interbelică, au fost deținute de somități ale vieții economice, politice românești, și nu de un mega nimeni, cum e doamna Anastase, care n-a avut în viața ei o carte de muncă și s-a trezit parașutată, din nu știu ce funcție de șef
Un deputat PSD o atacă dur pe Anastase: "un mega nimeni, care n-a avut în viaţa ei o carte de muncă" () [Corola-journal/Journalistic/45349_a_46674]
-
Iată una dintre ele: „Pentru ca narațiunea națională a României să fie credibilă, e nevoie ca națiunea română să fie o victimă. Crimele Holocaustului în numele acestui mit nu au tulburat niciodată această narațiune, pentru că niciodată n-au fost confruntate.” Trecând prin interbelic, comunism și postcomunism pe urmele acestei teme, eseul constituie un exercițiu util de confruntare cu mitologia național(ist)ă, făcut de un scriitor care beneficiază de libertatea de-a se afla deopotrivă înăuntrul și în afara culturii românești. Neliniștea... piețelor Nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
o îmbrățișare (ne-literară). Tudor Arghezi. [Tovarășului Mihai Beniuc, Strada Grădina Bordei, nr. 51, Bucarest, Roumanie]. Aceste microepistole, deloc de neglijat, conțin o anume încărcătură emoțională și contribuie la conturarea portretului moral al celui ce s-a impus în presa interbelică ca un necruțător pamfletar. Remarcabile sunt și celelalte epistole, ce se publică acum întâia oară, și care cuprind sugestii, îndemnuri și intervenții privitoare la urmașii unora dintre confraț ii lor. Ultimul document ce se publică aici se constituie, de fapt
Însemnări despre epistolograful Tudor Arghez by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4474_a_5799]
-
convorbirile cu diaristul, o extraordinară cunoaștere a realităților românești, ca și existența unui plan pus la punct de către sovietici cu mult înainte de război, de comunizare și desfigurare a vechii Românii. Mișcarea de extremă stânga, politică dar și intelectuală, din România interbelică merită studiată și sub acest aspect, de Coloană a V-a. Ca și volumele anterioare, și acesta este îngrijit atent de profesorul Dan Berindei. Aparatul critic nu este amplu, dar este util și eficient, oferindu-i cititorului o rapidă decodare
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
Paul Cernat Tibor Hergyan, Confesiunea în romanul românesc interbelic, Editura Tracus Arte, București, 2012, 208 pag. Un debut editorial remarcabil, dar rămas, pînă acum, ca și neremarcat de comentatori - inclusiv de mine! - este volumul lui Hergyan Tibor despre emergența confesiunii în romanul românesc interbelic. Profesor de literatură română la
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
Hergyan, Confesiunea în romanul românesc interbelic, Editura Tracus Arte, București, 2012, 208 pag. Un debut editorial remarcabil, dar rămas, pînă acum, ca și neremarcat de comentatori - inclusiv de mine! - este volumul lui Hergyan Tibor despre emergența confesiunii în romanul românesc interbelic. Profesor de literatură română la Universitatea din Budapesta și, mai nou, doctor în Litere la Universitatea din Cluj, sub coordonarea lui Ion Pop, autorul e o prezență discretă (deși constantă) în presa culturală din Transilvania. Discreția și relativa extrateritorialitate explică
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
ar fi investigate cu egală competență și acribie, dovedind atît priză la text și context, cît și la structurile de adîncime ale gîndirii din interiorul textelor și contextelor. În al doilea rînd - Hergyan dixit - e de subliniat că romancierii noștri interbelici tind să-și perceapă literatura subiectivă ca formă de viață, de experiență, existențialul primînd, de fiecare dată, asupra retoricului: „Urmărind confesiunile autorilor și naratorilor, am constatat că înnoirea romanului românesc prin introducerea și răspîndirea discursului confesiv este mai puțin motivată
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
Protopopescu, Gh. Lăzărescu sau Dumitru Micu, care foloseau drept operator psihologicul sau căutarea autenticității. Totuși, nu conceptualizarea reprezintă punctul forte al cărții lui Hergyan, ci arta nuanțelor, spiritul de finețe și sagacitatea elegantă a disocierilor în raport cu diverși preopinenți, fie ei interbelici sau critici mai noi; de o minuție poantilistă, ele fac farmecul și spectacolul textului. Nu avem parte - slavă Domnului! - de sistematizări pisăloage și sterile ale avatarurilor confesiunii. Eliberat de necesitatea delimitării cadrului explicativ, autorul se lasă, cu un vizibil hedonism
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
lui G. Ibrăileanu sau Mihail Sebastian sînt, de-a dreptul, un lux, în care prețuirea nu exclude accente de tandră maliție. O idee centrală a cărții vizează relația directă între revoluția confesivă din roman și afirmarea individului/individualului/individualității în interbelicul românesc. Nu înseamnă că punctele discutabile ar lipsi - nici vorbă. N-aș fi, de pildă, de acord cu autorul cînd afirmă că Eliade n-ar fi avut acces la „viziunea corintică a lumii” pe motiv că, înclinat spre patetism, n-
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
pur și simplu prin „negarea solemnă, luându-l în serios” (și, din păcate, asta n-au înțeles prozatorii „obsedantului deceniu”), ci prin caricaturizarea valorilor sale forte, prin „îngroșarea grotescă a derizoriului”. Lipsește această înscenare stilistică extrem de colorată din eseurile dedicate interbelicilor români. Recitit azi, după ce adeziunea lui Eliade la legionarism nu mai constituie un secret pentru nimeni, eseul Felix culpa, apărut în 1992, pare pedant și cuminte. Mai interesantă e, în schimb, urmărirea prieteniei Eliade-Sebastian în Jurnalul celui din urmă, pe
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, I. Valerian, Ovidiu Papadima, Pan M. Vizirescu, Horia Nițulescu, Gerda Barbilian, A.C. Calotescu-Neicu, Matei Alexandrescu și alții. Aceste misive se impun a fi adunate, adnotate și restituite într-un tom de documente și mărturii revelatorii în ceea ce privește perioada interbelică, insuficient cunoscută, grație unor reticențe de ordin ideologic, estetic, biografic și moral. Epistola ce o transcriu aici, necunoscută până acum, se constituie într-o tulburătoare confesiune pe care poetul Nicolae Crevedia o face lui G. Călinescu, sagace observator al vieții
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
literare românești. Un biograf conștiincios va constata, după lectura acestei ample scrisori, că Nicolae Crevedia nu a avut studii superioare, așa cum se afirmă în unele dicționare 1 și istorii literare, că a provocat și întreținut o infamă polemică, în perioada interbelică, cu prozatoarea Marta D. Rădulescu, că este tatăl lui Eugen Barbu și altele extrem de interesante în rescrierea biografiei sale. * Légation Royale de Roumanie Sofia Sofia, 30 decembrie 1940 Dragă și stimate domnule Călinescu, Eu am fost numit, cu câteva luni
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
habsburgic și a antidinasticilor din Regat (precum N. T. Orășanu), pînă la teribilul pohod na Sibir rezervat anarhiștilor din Imperiul Țarist, pentru a ajunge, trecînd prin detențiile soft ale militanților socialiști, la procesul ziariștilor colaboraționiști din 1919, la detențiile politice interbelice de la Văcărești, la internările militanților legionari de după asasinarea lui I. G. Duca sau la cele ale elitelor antifasciste din lagărul de la Târgu-Jiu. Pornind de la mărturii (para)literare de tot felul, documente de arhivă, publicații de epocă, scrieri uitate sau puțin
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
masivă a tratamentului aplicat deținuților politici (legionari sau comuniști) apare abia în anii ‘30. În acest orizont comparativ putem înțelege mai bine atît determinările comportamentale pe care s-a grefat represiunea stalinistă, cît și fața „subterană”, „reprimată”, a unei lumi interbelice dezidealizate, marcate de haos administrativ, penurie, arbitrar, corupție și abuzuri. Evident, raportată la abundența mărturiilor despre Gulag și la amploarea traumei aferente, literatura de închisoare preexistentă comunismului e firavă sub toate aspectele. Singurele ei capodopere autohtone sunt scrierile lui Arghezi
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
pe cifre: „...suntem una dintre cele mai subdezvoltate țări din Europa din punct de vedere al nivelului de instruire. Situația noastră comparativ cu a altor state europene n-a fost mai bună nici în perioada regimului comunist, nici în epoca interbelică. De aici, o serie de importante consecințe negative: „În ansamblul său, această populație «subeducată» a constituit, dintotdeauna, electoratul clasei politice și, mai recent, publicul mass-media. Ambele vor să facă rating, deci se vor adresa «subeducat» unei populații - statistic vorbind - subeducate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
E un omagiu sau o defăimare? Echivocul ce ia naștere e unul care reflectă raportul incert, melanjul echivoc dintre aparență și esență. Constantin Ardeleanu vădește tactul de a-i lua în colimator pe autorii cunoscuți, începînd cu cei „mari” ai interbelicului (Arghezi, Bacovia, Ion Barbu, Blaga, Fundoianu), lista însăși sugerînd o selecție pozitivă. Dar ceea ce ne-a reținut atenția a fost mai cu seamă capacitatea d-sale de-a se adapta, în majoritatea cazurilor, modalităților expresive ale poeților vizați, glăsuind în numele
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
neserioasă. Sunt chestiuni absurde, care nu sunt prioritare”. În ceea ce-l privește, Remus Cernea a declarat: "Eu nu port cravată și nu o să port niciodată cravată. Am mai spus asta(....) Este un articol vestimentar depășit, demodat, ca jobenul din perioada interbelică. Poți să ai inițiative legislative foarte bune, poți să ai amendamente foarte bune și dacă nu ai o cravată legată la gât. Așadar calitatea prestației politice nu depinde de o cravată. Și ar fi ridicol ca o comisie să impună
Cernea, despre Codul de Conduită: "Nimeni nu se atinge de părul meu" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34603_a_35928]
-
extraordinară a complexității - ceea ce nu aflasem deloc la catehism. Aceste lecturi au dus la interesul meu tot mai mare pentru filozofie și pentru metafizică, care mi-a influențat literatura. Descrieți în Predică despre căderea Romei sfîrșitul a două lumi: cea interbelică, curmată de războiul dintre cele două superputeri ideologice, URSS și Germania, apoi al lumii noastre. Dar scrieți că “marmura nu trăiește mai mult decît carnea” - iar fiecare sfîrșit anunță un alt început. Cînd am scris romanul, nu aveam de pus
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
Nicolae Scurtu Biografia poetului, prozatorului, jurnalistului, teologului și memorialistului Nichifor Crainic (1889-1972) conține, încă, o sumă importantă de necunoscute, întrucât cercetătorii și biografii operei și destinului unuia dintre cei mai însemnați scriitori interbelici nu au recurs la consultarea surselor primare și, desigur, nici la paraliteratură. Epistolele lui Nichifor Crainic, atâtea câte există, și există multe, sunt extrem de prețioase, deoarece întâlnim în conținutul lor informații biografice și literare relevante pentru rescrierea unei biografii temeinice
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
adăuga la cele trei identificate de el cel puțin încă două, și anume generația 1960 și generația 2000. Legătura esențială constă în caracterul estetic al criticii. Așa au gândit-o, de la E.Lovinescu la G.Călinescu, toți criticii moderni din interbelic (critica nouă, cum o numea E.Lovinescu însuși), așa am continuat-o noi, criticii generației 1960, și, iată, se pare că revin la ea criticii generației 2000. Tradiția cu pricina a fost pusă de mai multe ori în dificultate. În
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
din urmă foiletonului, cronicii, adică, și recenziei de întâmpinare. Răsfoiți România literară, „Observator cultural”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Cultura” și altele și veți vedea. La fel cum despre foiletoniștii anilor 1960 s-a spus că au reprezentat un remakeal criticii estetice interbelice, despre criticii anilor 2000 se spune că reprezintă un remakeal estetismului șaizecist. Nici după 1989 n-a lipsit tendința îndepărtării criticii de estetic. Ion Bogdan Lefter a fost unul din promotorii unui alt chip de a face critică decât acela
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]