4,226 matches
-
acest paradox: memoria și noutatea”), de vreme ce constituie însuși fluxul vital care este scrisul. Esențială e forța lor de șoc, insolitul întâlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în Suprarealism și pictură (1928), „câmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sub coaste cu degetul ca bumb. O „regulă” este însă greu de găsit acestui „asociaționism frenetic” care face ca discursul îndrăgostitului să fie în egală măsură și un discurs îndrăgostit de sine însuși, de propriile performanțe, într-un regim al interferențelor susținut cu o tensiune egală pe parcursul celor cinci secvențe ale poemului: text deschis, putând fi continuat la nesfârșit, și a cărui încheiere apare oarecum arbitrară, - o întrerupere ce putea avea loc în orice alt punct al itinerariului imnic (împinsă spre
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
chiar miezul acesteia, mai poate fi întâlnită natura frustă cu prospețimile ei telurice, „reabilitate” pentru discursul liric modern, ca un contrapunct necesar. Noul Ulise cutreieră, de pildă, piețele de legume, pictate cu o pastă flamandă, într-un specific regim al interferenței regnurilor, punând într-o ecuație nouă elemente ale pillatienei „poezii a roadelor”, ceva din viziunea universalei germinații a lui Arghezi ori din destinul „naiv”, modernist al unui Adrian Maniu, ca în acest debut al secvenței a cincea a poemului: te
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și seva din legumă”, „e o emoție-n vântul care apleacă trestia”, „o transfuziune pală din mână în crepuscul”, „vorbele sunt ca lampioane în sărbătoarea pădurii”, „atâtea invizibile călătorii te leagă de-o formă virtuală” etc. etc. pretutindeni sunt căutate interferența, ecoul, reverberația culorii, conjugarea straturilor temporale: Să-ți amesteci cu cioburile ecourilor amintirea și sângele Atunci în palma minții se va opri o lăcustă divină Atunci de porțiile de bronz ale ploii se va izbi un buzdugan invizibil ...................................... Vei fi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca sinonimul stării de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici de sentimentul iubirii, explozie a fanteziei spre toate punctele cardinale, într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată în același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată a strofelor. „Alchimistul imaginii” continuă să propună apropieri insolite, în prelungirea mai vechilor înclinații manieriste, scriind, de pildă, despre „frumoșii cercei uitați pe masa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se prezintă în forme contaminate, situabile la confluența dintre poezie, eseul critic și manifest. Textele tipărite în volumele A doua lumină (1930) și Act de prezență (1932), care adună publicistica sa dintre anii 1925-1932, oferă exemple tipice pentru o asemenea interferență. Se poate spune chiar că în aceste pagini, îndeosebi din A doua lumină, încadrabile în categoria greu de individualizat a „publicisticii”, poemul în proză apare cu intermitențe și fragmentar, fiind subordonat exigențelor militantismului avangardist, unei ideologii literare, unui program, chiar dacă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
De aici, frecvența decorurilor strălucitoare, în mari aglomerări baroce în perpetuă mobilitate, cu un gust adesea accentuat pentru rafinamentul detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și Ulise și Petre Schlemihl și acel „pururi Ahasverus”, și poetul ghidat, în Patmos, de Insula-Nălucă, sunt niște călători pe itinerarii revelatoare, căutând pretutindeni deschiderea vizionară, elogiind sfărâmarea limitelor, eliberarea lucrurilor și a ființelor din captivitatea tiparelor date, proclamând imperativul interferenței și osmozei nivelelor existențiale. „Viziunea descuiată”, despre care se vorbește într-un poem din Invitație la bal, ar putea fi o formulă sintetică a acestei căutări permanente. Mișcarea de deschidere, numită fie prin verbul generic, fie prin echivalențe, devine obsedantă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
evenimentului devenit insolit, oferit ca informație mai mult sau mai puțin inedită, palpitantă, generatoare de fervori și neliniști. Și pentru universul-vitrină, și pentru replica lui tipografică ilustrările sunt la îndemână, între cele două nivele de reprezentare apărând nu o dată semnificative interferențe. În Invitație la bal, de pildă, o singură poezie concentrează câteva din acest repere de bază ale imaginarului spațial: „Ca jurnale vitrinele s-au deschis în cartier”, „Pupila ca o panoplie alunecând”, „Tapetat peisaj ultim amurg în dicționar”. „Și virează
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
străbătut de Ilarie Voronca în spațiul avangardei a fost de natură să-i întrețină, poate chiar mai mult decât la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc, la el, în momentul de interferențe al constructivismului integralist cu prelungiri de ecouri dinspre futurism și dadaism, - moment de exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, când “în avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează în mâini” - s-a soldat cu consecințe hotărâtoare pentru evoluția
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu drepturi egale de sugestie printre alte elemente, de felul celor deja menționate, în ordinea mai generală a reprezentărilor unei lumi ce-și desfășoară frenetic-jubilatoriu formele și culorile, în caracteristice mișcări de deschidere și etalare, de acumulare și succesiune, de interferențe și reverberații, de provocare la metamorfoză. Balul, carnavalul, dansul, performanțele saltimbancului sau îndemânarea jucătorilor de orice fel apar ca manifestări ale aceleiași vitalități sărbătorești, înscriindu-se, la nivelul discursului liric, într-o serie a ceea ce am putea numi întâmpinarea exclamativă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
catalog, jurnal sau sală de bal, arenă de circ etc. etc. Un du-te-vino necontenit între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi” al poeziei tradiționale să fie înlocuit cu succesiunea și interferența mult accelerate ale „asociațiilor-fulgere”, într-o intenție de îmbrățișare unanimistă, simultaneistă, a unor realități aflate adesea la antipozi. Pe de altă parte, privind la realizările imediat precedente ale poeziei moderne, autorul de texte programatice constată că „imaginea nouă a cerut
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
senzații policrome, fără nuanță muzicală. De aceea, crearea unei atmosfere, prin alte mijloace decât până acum”. Un vers din poezia Punct - „Trup dizolvat în peisaj acid” -, citat și de comentatorul amintit, ar putea servi drept emblemă a acestei viziuni de interferențe între universul lăuntric și cel extern, de asocieri insolite de obiecte și stări de spirit, de treceri bruște de la o perspectivă la alta. Cum aproape fiecare vers conține o imagine nu tocmai obișnuită, atenția cititorului e reținută, fie și momentan
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la început până la sfârșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat într-o întinsă serie metaforică: oglinda (atât de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos în care imaginea eului și imaginile lumii se pot întâlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai îmbrăcat în părul blond
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai multe zone de interferență: dadaismul, atât cât este, intră în aliajul mai complex al manifestelor și poemelor din 75 H.P., Punct și Integral, alături de elemente futuriste și constructiviste, - acestea din urmă predominante -, pentru ca înseși „fundamentele constructiviste” ale sintezei operate să fie pe nesimțite deviate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dimensiunea dialogică, menită să "ecologizeze" epocile și formele istorice, dintr-un unghi "holistic", integrator, în convergență oarecum cu Noul Ierusalim al lui Blacke, în care nu raționalitatea modernă primează, acesteia rămânându-i rolul de slujbașă a timpului-gând, spiritualizat, venind la interferența sufletului cu spiritul. Rosenstock-Huessy concepe, în esență, o lume evocând armonia eminesciană (universul văzut "einsteinian" ca interval, acea clipă suspendată între două nopți), în care timpul e spațializat într-un fel de Ianus bifrons, cu un ochi (sufletul) îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
personalități și în acest mod trebuie receptată afirmația sa că poezia îi este risipită peste tot în operă, fie ea de medic biofizician, de traducător, de prozator, de gânditor aforistic, de eseist și chiar de istoric literar. Această conștiință a interferențelor este prin excelență transdisciplinară și nemodernistă. Modernismul încă nu reușise să se desprindă de strictele compartimentări și specializări, încât, de la T. Maiorescu încoace, și în cultura noastră a funcționat neîncrederea în întâlnirile transdisciplinare. Arta era strict opusă științei și filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
terțiului exclus. Între nivelurile de realitate, Basarab Nicolescu distinge o zonă de maximă transparență, a sacrului, inaccesibilă cunoașterii "paradisiace". La limita dintre lume (existență) și "vid" are Victor Teleucă revelația ninsorii. Albul ninsorii pare a veni din negrul neantului. La interferența lor, în Bacovia ninge gri. (Teleucă descifrează, pe bună dreptate, o bucurie albă a ninsorii, la Bacovia, în Decembre, poate o excepție în lirica bacoviană). Dar la Teleucă griul se azurizează în albastru. Cele trei nuanțe cromatice sunt esențiale în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1841) B.Whyte dădea ca model de limbă română poema lui V., precizând că a fost culeasă de la lăutari. Cum nu se știe când a fost compusă, iar circulația ei lăutărească este un fapt cert, greu se poate clarifica problema interferențelor. La noi, Amărâtă turturea a fost publicată cu mici schimbări de Anton Pann în ediția din 1837 a culegerii Poezii deosebite sau Cântece de lume, apoi, amplificată cu cincisprezece strofe, în Spitalul Amorului (1850). La V. impresionează siguranța cu care
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
câteva poeme despre iarnă sunt notabile: „Ninge cum n-a mai nins de-o viață, / Lerui-ler, lerui-ler,/ Ning peste sănii călătorite în ceață; /săniile ruginesc la poarta raiului,/ Caii pasc iarba sfântă în cer..., / Cling-cling! Lerui-ler! (Ninge). Există o vizibilă interferență între peisajul bucovinean și peisajul moral, dominat de o tristețe difuză a amurgului vieții, poezia senectuții fiind mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține Acteon, unde mitologicul vânător este transformat de
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
său aparat bibliografic atrage luarea-aminte nu numai prin ceea ce nouă filologilor ne place să numim «acribie» exemplară, dar și printr-o neobișnuită «voluptate» științifică ce pulsează dincolo de slove”. SCRIERI: Teoriile simboliste românești, Timișoara, 1987; Poetici simboliste în România și Franța. Interferențe retorico-stilistice, introd. G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Livia Vasiluță, „Elemente lexicale de limbă vorbită în stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea”, SCL, 1986, 4; Alexandru Ruja, Poetici simboliste, „Paralela 45”, 2002, 3 289
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
trebuie să o facem de două ori pe zi, iar momentele ideale sunt la culcare și dimineața devreme. Un motiv important pentru care ora de culcare și dimineața devreme sunt considerate optime este faptul că atunci suntem mai feriți de interferențele exterioare și putem cel mai bine să ne concentrăm asupra exersării, amplificând, astfel, efectele pozitive. Sunete vindecătoare Ce fel de sunete trebuie să emitem? Răspunsul depinde de afecțiunile pe care vrem să le vindecăm sau de organele interne pe care
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
departajări pe criteriul vârstei (de exemplu, educația pentru vârsta a treia, în condițiile îmbătrânirii populației), iar altele au vizat problemele sociale de rezolvat (de exemplu, educația pentru cetățenie democratică) etc. Delimitări clare însă nu s-au putut face, suprapuneri și interferențe existând întotdeauna pentru simplul motiv că o anumită problematică (de exemplu, analfabetismul) generează efecte secundare (de exemplu, șomaj, excludere socială, sărăcie etc.), iar, pe de altă parte, pentru că este vorba întotdeauna despre întrepătrunderea planurilor individual și social (de exemplu, nu
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
departajări pe criteriul vârstei (de exemplu, educația pentru vârsta a treia, în condițiile îmbătrânirii populației), iar altele au vizat problemele sociale de rezolvat (de exemplu, educația pentru cetățenie democratică) etc. Delimitări clare însă nu s-au putut face, suprapuneri și interferențe existând întotdeauna pentru simplul motiv că o anumită problematică (de exemplu, analfabetismul) generează efecte secundare (de exemplu, șomaj, excludere socială, sărăcie etc.), iar, pe de altă parte, pentru că este vorba întotdeauna despre întrepătrunderea planurilor individual și social (de exemplu, nu
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fi ajutați să-și dezvolte autonomia și responsabilitatea față de calitatea prestației lor. Șansa unei optimizări mai bune a procedurilor de evaluare rezidă în diferențierea permanentă a formelor diverse de informare, de apreciere și de reparare a diferitelor activități. Trebuie respectate interferențele și transferurile care există permanent între diferitele moduri și proceduri de evaluare, interferențe ce decurg din complexitatea procesului instructiv-educativ, în care evaluatul este omul o personalitate în formare. 1.4.2. Metode tradiționale de evaluare . Astfel, în evaluarea continuă, formativă
Autoevaluarea : o treaptă spre progres by Adriana Apostol, Vergina Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/295_a_1372]