6,119 matches
-
face comunicarea mai economică, această operație o și expune însă la acțiunea zgomotelor. Iată de ce putem face economie în transmiterea unor informații foarte probabile, dar trebuie să avem grijă să repetăm informațiile a căror probabilitate este mai puțin evidentă pentru interlocutorul nostru (deoarece tendința firească este, atunci când receptăm un mesaj, să verificăm acuratețea acestuia din perspectiva probabilității sale). Pentru aceasta, se observă o sursă majoră de redundanță prin elementele de convenție stabilite asupra înțelesului cuvintelor între părți (dacă spunem, spre exemplu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de dirijare în mod corespunzător” (Wiener, 1966, p. 155). Translatarea acestui exemplu în plan comunicațional poate oferi perspective interesante de redimensionare a rolului feedback-ului în cadrul unor procese comunicaționale, cum ar fi negocierea (în care astfel de testări ale comportamentului interlocutorului pot însemna calea spre o rezolvare pozitivă a unei situații conflictuale). ¬ școala de la Palo Alto. Intenția lui Norbert Wiener de a aduna persoane din diferite domenii în perspectiva unor conferințe comune (organizate de Fundația „Macy”) l-a adus în contact
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
astfel, autorii au observat un fapt aparent foarte simplu, dar peste care multe cercetări trecuseră cu vederea; atunci când intenționăm să avem o comunicare eficientă cu o persoană este utilă o acțiune de calibrare (de studiere cu o atenție crescută a interlocutorului, de la poziția corpului și mișcările ochilor până la cuvintele pe care acesta le folosește) și de armonizare fizică și verbală cu aceasta. Justificarea acestui demers nu este greu de făcut: într-adevăr, încercați prima dată când interacționați cu cineva să-i
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care văd necesară depășirea competenței lingvistice (astfel, dacă aceasta desemnează cunoașterea limbii, a sistemului lingvistic, acest lucru nu este suficient pentru a comunica; trebuie să ne folosim și de context, spre exemplu, pentru că nu vorbim în același mod cu toți interlocutorii pe care îi întâlnim). După Parks (1994), „competența de comunicare reprezintă gradul în care indivizii satisfac scopurile pe care și le-au propus în interiorul limitelor situației sociale, fără să-și riște abilitățile ori oportunitățile de a urmări alte scopuri mai
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
transmise și codul de simboluri care intenționează să ofere un înțeles specific, particular acestor date” (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992, p. 431). Astfel, dacă cineva va spune „afară ninge” acest lucru desemnează un fapt obiectiv care poate fi repede verificat de către interlocutor. Dacă va spune „mie îmi place când ninge” acest lucru va desemna un aspect subiectiv, deoarece interlocutorul poate să nu fie de aceeași părere. În sfârșit, emițătorul resimte necesitatea de a transmite trăiri personale, judecăți de valoare etc. care nu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Woodman, 1992, p. 431). Astfel, dacă cineva va spune „afară ninge” acest lucru desemnează un fapt obiectiv care poate fi repede verificat de către interlocutor. Dacă va spune „mie îmi place când ninge” acest lucru va desemna un aspect subiectiv, deoarece interlocutorul poate să nu fie de aceeași părere. În sfârșit, emițătorul resimte necesitatea de a transmite trăiri personale, judecăți de valoare etc. care nu au neapărat o importanță pentru receptor, dar sunt parte componentă a mesajului în ochii emițătorului. Probabil că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
caracteristici, cum ar fi contextul, elementele de adresabilitate etc. Importanța adresabilității este consemnată de Joel de Rosnay atunci când precizează că semnificația informației variază de la individ la individ: „Dacă spun cuiva «va ploua», această informație are o semnificație complet diferită, în funcție de interlocutorul meu, care este fie cineva aflat în vacanță și în căutarea soarelui, fie un agricultor amenințat de secetă” (apud Lohisse, 2002, p. 34). Redundanța oferă astfel o formă a mesajului, iar vorbitorul (fie el cadru didactic ori alt tip de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
aveau cum să fie de vreun ajutor; 2) Feedback-ul de înțelegere presupune să încercăm să distingem adevărata semnificație a celor spuse de cealaltă parte; aceasta se poate face prin parafrazare. Parafrazarea ne arată modul în care avem grijă de interlocutorii noștri și de problemele lor; în parafrazare, fiecare răspuns motivează relaționările, deoarece este încurajată cealaltă persoană să-și descrie în detaliu sentimentele. 3) Feedback-ul suportiv presupune că problema pe care cealaltă persoană o consideră importantă și semnificativă este apreciată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
întâlnim în analiza pe care o întreprinde Luminița Iacob (Cucoș, coord., 1998, p. 225), care enumeră șase criterii. Astfel, după criteriul partenerilor, întâlnim o comunicare intrapersonală, o comunicare interpersonală, una în grup mic și, a patra, una publică; după statutul interlocutorilor, deosebim comunicarea verticală de comunicarea orizontală; după codul folosit, există comunicare verbală, paraverbală, nonverbală și mixtă; după finalitatea actului comunicativ, o comunicare accidentală, una subiectivă și o a treia, instrumentală; după capacitatea autoreglării, deosebim comunicarea lateralizată/unidirecțională de cea nelateralizată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Mahl au arătat că, dacă ne aflăm într-o stare puternic emoțională (furie sau îngrijorare), vom face mai multe greșeli de exprimare, ne vom bâlbâi sau vom face mai multe pauze urmate de interjecții ca „ăăă” decât facem de obicei. Interlocutorul nostru va resimți aceste elemente și va reacționa la ele. Incluzând paralimbajul în ansamblul elementelor de comunicare nonverbală, Argyle, Alkema și Gilmour (apud Hayes, Orrell, 2003) au efectuat un experiment în urma căruia au concluzionat că oamenii reacționează cu o probabilitate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
prezentării. Knapp, Kendon sau Argyle, Ingham, Aikens și McCallin (apud Roberts, Hunt, 1991; Hayes, Orrell, 2003) susțin ideea potrivit căreia contactul vizual servește la patru funcții majore: (1) regularizează fluxul informațional (spre exemplu, când dorim să încheiem comunicarea proprie, privim interlocutorul într-un mod care să-i sugereze că este rândul său să se exprime); (2) monitorizează feedback-ul (astfel, este interesant de amintit disconfortul încercat în cazul discuției cu cineva care poartă ochelari cu lentile întunecate, deoarece pierdem accesul la
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
că, în practică, nu trebuie să fie absolutizată valoarea de adevăr a acestor informații, dar ele trebuie interpretate în context și sistemic (spre exemplu, un cursant care stă cu brațele încrucișate pe piept poate sugera o poziție de închidere față de interlocutor, dar poate să fie pur și simplu frig în sala de curs); - contactul fizic poate să ne sugereze un evantai extrem de larg de factori care conduc la afecțiune, dependență, agresivitate, dominanță etc. în interrelaționările persoanelor cu care venim în contact
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Edward T. Hall. Autorul a observat că există o diferență între distanța intimă (0-0,5 m), distanța personală (1-1,5 m), distanța socială (1,5-4 m) și distanța publică (aproximativ 4 m), distanțe pe care oamenii le definesc în funcție de prezența interlocutorului. Russo (apud Hayes, Orrell, 2003) a inițiat un experiment care a intenționat observarea conceptului de spațiu personal: într-o bibliotecă, o colegă a experimentatorului a pătruns deliberat în spațiul personal al altor cititori (se așeza fie în fața unui cititor atunci când
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
directorul general s-a dus în rândul angajaților fiecărui departament pentru a explica transformările care vor surveni în timp scurt. El nu s-a putut dezobișnui de limbajul pe care îl folosea în mod curent și, deși a observat că interlocutorii săi arătau mai degrabă nedumeriți, a continuat mesajul în aceleași condiții (abordând chiar un aer superior, deoarece a considerat că „limitații” ăștia nu pot să îl înțeleagă!). Explicarea schimbării a durat foarte mult (cam câte trei ore la fiecare departament
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este un fapt de la sine înțeles că, prin natura ei, această informație confidențială nu va putea fi verificată prin discutarea ei cu ceilalți). Autorul spune că acest comportament este în fapt un joc de manipulare care urmărește să obțină de la interlocutor o alianță oarbă, totală și necondiționată. Prin aceste informații se obține loialitatea persoanei respective și îi sunt paralizate acțiunile care se înscriu în aria de acțiune a „secretelor”, totul desfășurându-se sub pretextul unor informații excepționale care sunt primite într-
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
invers, promovând o discuție de început cu „omul bun” pentru asigurarea unui climat pozitiv din partea partenerului de negociere și încheierea contractului cu „omul rău”, care va stabili condițiile concrete ale respectivei acțiuni. A. Cardon (2002) observă că înlocuirea unuia dintre interlocutori în cursul unui proces de negociere este adesea o metodă de a-l dezechilibra pe „adversar”. Astfel, relatează autorul, în unele organizații, negocierile încep prin acte de încântare și seducție (folosindu-se din belșug cuvinte cu impact emoțional ca „încredere
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
adesea o metodă de a-l dezechilibra pe „adversar”. Astfel, relatează autorul, în unele organizații, negocierile încep prin acte de încântare și seducție (folosindu-se din belșug cuvinte cu impact emoțional ca „încredere”, „cooperare” etc.), la aceste prime contacte participând interlocutori fermecători. În momentul negocierii propriu-zise, atât interlocutorii, cât și discursul se schimbă. Substituirea îngăduie abandonarea acordurilor tacite, renunțarea la promisiunile indirecte și anularea eventualelor concesii verbale. Această metodă are și mai mult succes dacă reprezintă o variantă a „autorității limitate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe „adversar”. Astfel, relatează autorul, în unele organizații, negocierile încep prin acte de încântare și seducție (folosindu-se din belșug cuvinte cu impact emoțional ca „încredere”, „cooperare” etc.), la aceste prime contacte participând interlocutori fermecători. În momentul negocierii propriu-zise, atât interlocutorii, cât și discursul se schimbă. Substituirea îngăduie abandonarea acordurilor tacite, renunțarea la promisiunile indirecte și anularea eventualelor concesii verbale. Această metodă are și mai mult succes dacă reprezintă o variantă a „autorității limitate” (negociatorul face unele concesii de natură verbală
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării. Niciodată plictisit de el însuși, S. se studiază cu reală curiozitate, cântărind și evaluând neîncetat scene și segmente ale unei existențe pline. În scrisori dialogul cu un interlocutor îi oferă o marjă mai mare de autoprezentare și exprimare, precum și o sporită legitimitate pentru simpaticul său egocentrism. Parcurgând epistolele trimise unor destinatari diferiți, se poate constata că expeditorul se repetă, revine frecvent asupra unor episoade, pentru el importante, și
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
vrea să răspundă acestora (și, bineînțeles, să mediteze și asupra unor probleme cu totul diferite) prin ceea ce va deveni poate opera sa cea mai cunoscută, Confesiunile. Din punct de vedere al formei literare, Confesiunile se prezintă ca un dialog fără interlocutor, în care apare însă expresia dialogică adresată lui Dumnezeu „Tu știi acest lucru!”, atît de frecvent repetată încît capătă o puternică semnificație; opera nu poate fi însă considerată un dialog cum sînt cele din perioada de la Cassiciacum. E greu de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Crezului de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e judecător (Contra Arianos, Sabellianos et Photinianos dialogus, Athanasio, Ario, Sabellio, Photino et Probo iudice interlocutori bus). Opera dovedește o bună cunoaștere a controverselor religioase, chiar și a celor din secolul precedent, și are autentice calități literare. Nu știm însă cînd a fost scrisă. Operei i-a fost adăugat un extras compus probabil în epoca medievală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog, ci mai degrabă de o expunere făcută de Chiril, presărată cu fraze aprobatoare ale interlocutorului său. Analiza se întinde pe șaptesprezece cărți și pornește de la păcatul originar, care l-a făcut pe om să cadă în sclavia diavolului, fiind astfel nevoie de o lege care să-l ajute să-și facă viața mai bună (cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfînta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unului-născut (care în ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Treime, inexactitate corectată de Migne; despre aceasta cf. infra), prezentat aici ca un bărbat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întruparea Unului-născut (care în ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Treime, inexactitate corectată de Migne; despre aceasta cf. infra), prezentat aici ca un bărbat în vîrstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „...din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
manuscrise ce conțin, sub numele lui Chiril, un tratat Despre întruparea Unului-născut, care nu e altceva decît o versiune ușor diferită a scrierii dedicate lui Theodosius și intitulate Despre dreapta credință, redactată însă sub forma unui dialog între aceiași doi interlocutori din dialogurile despre Treime: A, Chiril însuși, și B, Hermias. Editînd cele două scrieri în paralel, Pusey avansa ideea că autorul ar fi reelaborat Despre dreapta credință sub formă de dialog și ar fi adăugat-o celor șapte dialoguri despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]