1,785 matches
-
îmbulzeală sălbatică de țărani care frământau malul clisos al unui fluviu umflat de ploile de toamnă. Da, Charlotte a văzut și asta. I-a văzut pe țăranii mânioși care, cu niște prăjini lungi, împingeau o barjă de unde urca o tânguire interminabilă. Se vedeau niște siluete care, de pe marginea ei, își întindeau spre mal mâinile descărnate. Erau bolnavii de tifos, părăsiți, pe care îi ducea apa, în cimitirul lor plutitor, de mai multe zile. La fiecare încercare de a acosta, locuitorii de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nemaipomenit în bucătăria noastră afumată, în lungile seri de iarnă. Dincolo de fereastra înzăpezită se întindeau unul dintre cele mai mari orașe ale Rusiei și câmpia cenușie a Volgăi, se înălțau clădirile-fortărețe ale arhitecturii staliniste. Și acolo, în mijlocul dezordinii unei cine interminabile și al norilor sidefii de tutun, se ivea umbra acestei franțuzoaice misterioase rătăcite sub cerul siberian. Televizorul revărsa știrile zilei, transmitea ședințele ultimului congres al Partidului, dar fondul acela sonor nu avea nici un fel de urmare asupra conversațiilor musafirilor noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era parcă o presimțire tacită a acelui viitor foarte apropiat... Viața Charlottei, mă gândeam eu, îi împăca, le oferea un teren neutru. Cu vârsta, am început să deslușesc un cu totul alt motiv al acelei predilecții franceze a dezbaterilor lor interminabile. Charlotte se ivea sub cerul rusesc ca o extraterestră. Ea nu avea nimic comun cu istoria crudă a acestui imens imperiu, cu foametea, cu revoluțiile, cu războaiele civile... Noi, rușii, nu aveam de ales. Dar ea? Cu privirea ei, cercetau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Soarele sfărâma priveliștea într-o puzderie de cioburi. Dar ei nu mișcau, ca și cum ar fi vrut ca un trecut apăsător să fie șters prin frecarea și arsura aceea. Tocmai părăsiseră Buhara. Tot ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gândit la viața oamenilor. La moartea lor. La prezența, undeva, sub cerul acela vijelios, a unor ființe fără mâini și fără picioare, la ochii lor deschiși în noapte. Viața i s-a părut atunci un șir monoton de războaie, o interminabilă pansare de răni mereu deschise. Și bubuitul oțelului pe pavajul ud... A simțit un fulg așezându-i-se pe braț. Da, războaie fără sfârșit, răni și, într-o așteptare tainică, în toiul lor, clipa primei zăpezi. Privirile răniților au dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să-l doboare pe tiran. Dar vieții nu-i păsa de coerența subiectului. Ea își revărsa conținutul în dezordine, de-a valma. Prin stângăcia ei, altera puritatea compasiunii noastre și compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate, dădeau unele peste altele, unde personajele, prea numeroase, se împiedicau să vorbească, să sufere, să fie iubite sau urâte individual. Mă zbăteam între cele două povestiri tragice: Beria și femeile acelea tinere, a căror viață lua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care îl înconjura. Ochii oblici, ca două lame de brici, broznul arămiu al feței lui rotunde, lucind de sudoare. E tânăr. Cu gesturi febrile, încearcă să apuce hangerul agățat la brâu, de cealaltă parte a puștii. Acele câteva secunde par interminabile. Căci deșertul și bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un minuscul crâmpei de privire - insterstițiul dintre gene. O femeie răstignită pe jos, cu rochia sfâșiată, cu părul răvășit pe jumătate îngropat în nisip, se inserează parcă pe veci în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
comun și consacrarea noului echilibru social. Escaladarea acuzațiilor de vrăjitorie și utilizarea pedepselor capitale pentru rezolvarea crizei reprezintă un fenomen specific Europei postmedievale și relației dintre autoritățile ecleziastice și grupurile acuzate de vrăjitorie, dintre imaginarul colectiv modelat de aceste procese interminabile și vechile concepții medievale populare, acum deformate și demonizate. Cazul de mai sus nu trebuie Însă generalizat sub forma ideii că În societățile simple acuzațiile de vrăjitorie nu pot conduce la fenomene violente: textele etnografice oferă numeroase exemple În care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Stănoiu utilizată ca mijloc de informare denaturată. În microromanul Cazul maicii Varvara, poznașa notiță din telegrama prin care Trilifia informa mitropolia în legătură cu incidentul din mânăstire, are un conținut trunchiat, care produce în rândul destinatarilor nedumerire și îngrijorare și provoacă dezbateri interminabile pe marginea interpretărilor posibile. Succinta știre redată sofistic astfel: "Tănase Păcătosul găsit spânzurat maica Varvara"144, ridică întrebări juste: Cine este Tănase? De ce i se zice Păcătosul? Cine pe cine a ucis? Tănase pe Varvara sau invers și mai ales
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pre-prea, nici foarte-foarte"24. Fizionomiile anoste, nedetașabile, reflectă un tragic pustiu lăuntric, o lipsă a conștiinței care să impună o anumită consecvență a gândurilor și a actelor, un vid sufletesc ce explică angrenarea în fapte lipsite de finalitate, în discuții interminabile, cu atât mai însuflețite cu cât sunt mai fără obiect și fără concluzie. Flecăreala continuă, apanaj al insului neautentic, condamnat la anonimat, întreține o atmosferă proprie inversării axiologice a evenimentelor, convertind nesemnificativul în senzațional și esențialul în banal, în "moft
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
face un fel de balet politic prin care "speră el că va contribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitorești"61. Mai transparente sunt aluziile la obiceiul solicitării de mită sau la umilirea și exasperarea contribuabililor prin inutilele și interminabilele trasee birocratice: "Ismail primește și audiențe [...] .Sute de solicitatori de posturi, ajutoare bănești și lemne sunt mai întâi introduși sub un abatjour enorm, unde sunt obligați să clocească fiecare căte 4 ouă. Sunt apoi suiți într-un vagonet de gunoi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
căldurilor excesive ce trec curent de 40oC la umbră, și a slabei umidități, râurile se transformă Într-un șir firav de băltoace. În anotimpul ploios (noiembrie martie) apa se revarsă În cascade din lacuri, iar cicloanele din Oceanul Indian aduc ploi interminabile, Încât toată câmpia se inundă, iar drumurile spre masiv devin impracticabile. 28 Murray curge spre nord-est și apoi spre vest, coborând În Valea Murray lângă orașul Wagga Wagga, Încadrată de Câmpia Riverina din New South Wales la nord și de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a celui mai mare număr posibil de observații conține o provocare la o cercetare mereu reînnoită 78. Un fundal absolut ferm este o ipostază posibilă doar atîta timp cît predomină o siguranță necritică și o credulitate dogamtică. Lumea empirică este interminabilă în spațiu și timp; seria cauzală nu poate fi realizată pe deplin; deseori apar evenimente ce se i9vesc atît de brusc și de surprinzător, abătîndu-se atît de tare de la experiențele precedente, încît e o grea sarcină să aflăm din nou
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
duce la cocoloșirea, la estomparea contradicțiilor din viață, că în aceste piese «lipsește suflul vieții» (...). În activitatea mea m-am lovit de unele lipsuri inadmisibile în munca de îndrumare a creației dramatice din partea unor tovarăși de la Comitetul pentru Artă. Tergiversările interminabile, sfaturile contradictorii, adeseori lipsite de competență ideologică și artistică (...). Vreau să citez un exemplu: am depus a doua versiune a piesei Oameni de azi la 5 septembrie 1951, la Comitetul pentru Artă. După o ședință în care criticile aduse piesei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să ridice munca de îndrumare a autorilor dramatici la un nivel mai înalt. Stabilirea unui punct de vedere competent în aprecierea fiecărei piese este chezășia colaborării rodnice cu autorii dramatici. Este necesară înlăturarea spiritului birocratic în analiza pieselor - prin sistemul interminabil de referate și rețete de îndreptare - îndreptarea însăși a referințelor spre cunoașterea mai profundă a vieții, a practicii construcției socialismului, a problemelor specifice genului dramatic. Un rol deosebit de important revine Consiliului artistic al Comitetului pentru Artă”. Mimetismul, conflictul-clișeu, deznodământul neveridic
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
grandilocvente a realului; nu întâmplător, după 1947 poemul și reportajul literar au făcut carieră, poate cea mai lungă și răsunătoare carieră. Scânteia și România liberă, Contemporanul și Flacăra dau cea mai elocventă fotografie a acestei perioade, prin reportaj; în coloane interminabile, în lungi și late cearceafuri de câte o pagină sunt înfățișate „realist” dar și „literar”, prin reportaj, aspectele esențiale ale societății: întovărășirile agricole, gospodăriile agricole colective, șantiere, canal, hidrocentrale, uzine, comuniști, stahanoviști etc. Prioritățile tematice ale reportajului erau aceleași ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fi alcătuită în așa fel încît să ofere cetățenilor posibilitatea de a trage la răspundere liderii politici pentru deciziile, faptele sau conduitele lor, într-un interval de timp "acceptabil". Reprezentarea echitabilă. Ce înseamnă reprezentare echitabilă în cadrul unei democrații generează controverse interminabile, în parte deoarece necesită lămurirea următoarelor două criterii. Consensul avizat. Constituția poate să le fie de folos cetățenilor și liderilor politici pentru atingerea unui consens bazat pe opinii avizate în legătură cu legile și politicile. Acest lucru este realizabil prin crearea de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Vorbiți cu vezica dumneavoastră. Mă rog, de unde era să știu că e vezica mea? Arăta exact ca un copil. CÎnd intrăm În cabinetul de consultație al obstreticianului, Încă mai simt cum Îmi ard obrajii. Ecografa mi-a tras un perdaf interminabil despre cum aș fi putut să-mi fac rău ori să stric aparatul, și n-am reușit să scăpăm cu fața curată decît cînd Luke a promis că face o donație importantă pentru campania privind dotarea cu ecografe performante a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe Suze, prietena lui Becky, nu-i așa? ciripește Janice. Și ai făcut cunoștință pînă acum cu sora lui Becky, Jess? — Bună, Tom! spune Suze veselă. — Bună! zice Jess. Îi arunc o privire nervoasă, pregătindu-mă psihic pentru o morală interminabilă despre faptul că e curată demență să dai o mie de lire pe un pătuț, un semn al vremurilor ticăloase și al decadenței societății În care trăim. Însă, spre mirarea mea, nici măcar nu se uită la catalog. L-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de zona cu cafea. — Vin și eu imediat, zic absentă. Tocmai am zărit un stand cu căluți de lemn vintage, absolut superbi. O să iau unul pentru copilul meu și cîte unul pentru gemeni. Singura problemă e că e o coadă interminabilă. Manevrez căruciorul cum pot spre coadă și mă rezem de mînere, cu un oftat. Adevărul e că, după atîta mers, sînt destul de obosită. În fața mea e o femeie În vîrstă Într-un impermeabil grena. Se Întoarce și e șocată cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Pe de altă parte, însă, acest fragment de Woolf descrie perfect textul Desperado: autorul e memorie, eroul e memorie, chiar și lectorul e memorie memoria textului pe care îl recreează, dar îl și ratează, la nesfârșit. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul lucru pe care îl face John the Savage (Huxley, Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, "Minunată lume nouă!" (vorbe venite din Shakespeare pentru a se dovedi, pentru Huxley, o farsă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a face comedii, îl contestă pe Aristotel, dar, vom vedea, nu pot decât să se poziționeze în raport cu el. Teoreticienii dramei, Diderot, Beaumarchais, Louis-Sébastien Mercier în Franța, Lessing în Germania, Goldoni în Italia, întrețin cu el, peste secole, un dialog interminabil care se continuă, încă și mai polemic, în epoca romantică, cu Stendhal, Vigny, Hugo. Mai aproape de noi, Brecht și Artaud, atacând cu violență concepțiile lui Aristotel care simbolizează în ochii lor dramaturgia occidentală, subliniază prin asta importanța Poeticii. 4. Aportul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Descartes, în Discursul asupra metodei (Le Discours de la méthode), apărut în 1637. În ceea ce privește regula unității de timp și pe cea a unității de loc, ele se nasc din dorința de verosimil ce caracterizează clasicismul. Verosimilul este obiectul unei dezbateri interminabile în epoca clasică. Respectarea lui, dictată de dorința de a face credibilă punerea în scenă a unei ficțiuni, nu a încetat să obsedeze Marele Secol. Două curente se înfruntă, dovedind existența a două sisteme de reprezentare foarte diferite. Corneille, pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucrurile stăteau exact invers. Dintre țările occidentale, Italia cunoscuse cel mai bine flagelurile epocii. Timp de douăzeci de ani, țara a avut parte de primul regim fascist din lume. A fost ocupată de nemți, apoi eliberată de Aliați, Într-un interminabil război de uzură care a durat aproape doi ani și care a cuprins trei sferturi de țară, distrugând practic pământul și oamenii. Mai mult, din septembrie 1943 până În aprilie 1945, nordul Italiei a fost zguduit de un adevărat război civil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca adevărul despre trecut să iasă la iveală sau ca În viitor să aibă loc reforme păreau din ce În ce mai scăzute. Iluziile erei Hrușciov se risipiseră. Indiferent cum se prezenta În fața puterilor occidentale, acasă la el regimul sovietic intra Într-un crepuscul interminabil de stagnare economică și ruină morală. Dar statele-satelit din blocul sovietic aveau motive să spere Într-o schimbare. La prima vedere, e un paradox. La urma urmei, dacă cetățenii Uniunii Sovietice erau lipsiți de apărare În fața dictaturii poststaliniste, atunci locuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]