4,202 matches
-
soare Să-mi stea necurmat la fereastră, Când viața sub pleoape-mi răsare Să-mi fie trezirea albastră, Coboare și cerul din ceruri Străpungă toți norii, deodată, Să nu rătăcească-n eteruri O viață la chin condamnată. Coboară, Lumină, coboară, Inundă pământul din mine Cu aripa gândului, zboară, Prin spații și uită-mă-n tine. Mă smulge din bezna durerii Și dă-mă din nou bucuriei, Mă fură acestei materii, Oferă-mă-n dar veșniciei. Citește mai mult Aș vrea o
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
vrea o felie de soareSă-mi stea necurmat la fereastră, Când viața sub pleoape-mi răsareSă-mi fie trezirea albastră,Coboare și cerul din ceruriStrăpungă toți norii, deodată,Să nu rătăcească-n eteruriO viață la chin condamnată.Coboară, Lumină, coboară,Inundă pământul din mineCu aripa gândului, zboară,Prin spații și uită-mă-n tine.Mă smulge din bezna dureriiși dă-mă din nou bucuriei,Mă fură acestei materii,Oferă-mă-n dar veșniciei.... XI. CA O JERTFĂ NECURMATĂ, de Emilia Amariei
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat, iar, luntrașul, Vâslind și-ndârjindu-se înspre neant; Rămânem în barca, eu și nuntașul, Privindu-ne-n ochi, natural, arogant. Marama-mi așez cuminte,-n oglindă, Adam
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
după spusele poeților sau scriitorilor precum George și Aurel, care în cărțile lor văd dragostea atât ca pe o foame ce te roade pe interior, cât și ca pe o nevoie dureroasă, așa cum poate fi și ca un fluviu care inundă totul în cale când își iese din matcă. Ea poate fi și arșița care pârjolește lanul de grâu, omorând sămânța ce ar fi dat o nouă viață, cum dragostea poate fi la fel de bine și visul ce l-a trăit cu
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
simte îmblânzită, Ades priveam în ochii-ți limpezi zarea Simțeam adânc ceva ce mă agită... Te înfiripai în mine ca o dorită boală, Aveam simptome stranii și profunde, Mă revărsam prin ochii mei cu fală Și prin iubirea gata să inunde. Suferința mea provine din iubire, Mă doare rău când nu ești lângă mine, În miez de zi se stinge soarele-n privire Și-s dependent ca aerul de tine. Din realitatea ce-mi umple din nou viața, Ești fascinația ce-
TU EȘTI ȘI VEI RĂMÂNE SINGURUL MEU VICIU de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371359_a_372688]
-
glas mereu. Se simte că-i răsfrânt în șoapte Iubito, în cugetul tău ! Auzi un gând în miez de noapte Și înțeleg că nu-i de rău. Ecoul inimii se-aude Chiară de strigă glasul tău. Ar vrea acum ca să inunde O parte din întregul meu. Simt vis cum hoinăreste-n noapte E o reflexie a firii. Ce rezonează doar în șoapte Și-n taina sfântă a iubirii. Când glasul tău mă înfioară Sau îmi răspunde cu-n ecou. Eu știu că
ECOUL INIMII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371342_a_372671]
-
se ridică și se întoarse cu fața. Era Viorel Calistrat în carne și oase cum se spune. Anei i se înmuiară picioarele și i se tăie răsuflarea. Simțea că nu mai are aer, că se sufocă și transpirații reci îi inundă corpul. - Sărut mâna domnișoară. Îmi face o deosebită plăcere să vă revăd. - Da..., dar... cu c... e ocazie la noi...? - Domnul profesor a venit la noi să ne facă o propunere de colaborare, sări Ivașcu cu explicațiile. - Dar, despre ce
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
Versuri > Frumusețe > FURTUNĂ Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unirea supremă, grandioasă a cerului cu pământul, ploaia ce se revarsă tumultoasa, o agită și vântul, imaginea este grandioasă, șuvoaiele totul inundă, nourii întunecați ce se adună, atmosfera e sumbră. Întregul spectacol uneori terifiant e iluminat de fulgere, pentru o secundă lumină pătrunde în ascunse unghere. Supremă descătușare de energie,acompaniata de tunete, neobișnuitele puternice pocnete a pomilor loviți de trăsnete. Cand
FURTUNA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371372_a_372701]
-
înțelegem că este mai important să simțim pur și simplu decât să putem defini ceea ce simțim. Fericirea ne caută, însă noi o refuzăm cu brutalitate. Dacă vom învăța să o căutăm la rândul nostru și să o acceptăm atunci când ne inundă corpul, vom descoperi puterea care se ascunde în spatele ei. Haideți să nu mai fim scindați pe mijloc, haideți să nu ne mai împărțim între partea instinctuală din noi care strigă după fericire și senzații cât mai intense și partea rațională
FERICIREA – FARUL NOSTRU INTERIOR, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371413_a_372742]
-
o ființă plenară, o ființă care se va lăsa mânată de fericire și își va găsi împlinirea în ea... Doar atunci vom descoperi ce înseamnă cu adevărat umanitatea din noi, doar atunci vom putea închide ochii simțind cum fericirea ne inundă pur și simplu! Nu avem nevoie de atât de multe elemente exterioare pe cât ne-au făcut ceilalți să credem. Puterea este în noi, pentru că doar noi putem alege să fim sau nu fericiți. Deși sună ciudat, fericirea este până la urmă
FERICIREA – FARUL NOSTRU INTERIOR, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371413_a_372742]
-
Acasă > Poeme > Meditație > NU MĂ UITĂ ... Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mă uită ... Nu mă uita-n nemurirea rece Unde plânsul orizontului inundă apusul , Măi lasă-mă în oceanul vieții care trece Să-ți pictez chipul cu spumă mării..... Nu mă uită fugind de tine și de mine În gândul visat ce-n nemișcare te-a tot strigat Nu mă uită între tăcerile
NU MA UITA ... de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371438_a_372767]
-
lumină... Iar eu sunt fluture cu aripe de ceară, Care spre tine încearcă să revină... Of, dar cât ești de departe...! Și câți fiori se scurg într-o secundă... Căte clepsidre de secunde-s sparte Și cât nisip morganic ne inundă... Ochii tăi iubito, sunt universuri, Sunt secunde scurse în al ... Citește mai mult Frumoasa din clepsidră Emilian Oniciuc-03.07.2016Ochii-ți sunt universul înstelat,Mister total... de dragoste și dor... Ochii tăi sunt timpul înșelatCe trist se duce fără de privirea lor
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
ești lumină...Iar eu sunt fluture cu aripe de ceară,Care spre tine încearcă să revină...Of, dar cât ești de departe...! Și câți fiori se scurg într-o secundă...Căte clepsidre de secunde-s sparteși cât nisip morganic ne inundă... Ochii tăi iubito, sunt universuri, Sunt secunde scurse în al ... XXVI. AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016. Azi, duminică... (2) Mirosul norilor Emilian Oniciuc- 29.07.2016 ,,Ai mirosit
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Acasa > Cultural > Artistic > LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubim precum Soarele iubește pământul în superb moment de treziri terestre; vrem să ne inunde prin simțiri triumful acestor prefaceri ce deschid ferestre. Și astăzi ne răsfrângem în împlinire, ne regăsim solemni - timpi victorioși - spre viitor, viața, călătorește-n devenire și pulsează-n noi, sânge de strămoși. Ne risipim în lume într-o clară iubire
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! de GEORGE PENA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371474_a_372803]
-
ajunsesem. Ce mai, primeam admirația celor din jur și din gradenă pentru măiestrie. Dar la momentul în care cu-o bandană legat la ochi eu am țintit, fata ochită pe loc am doborât... Un strigăt scurt, cutremurător... și a căzut inundând în lac de sânge trupul plăpând și părul castaniu revărsat din coada ce-l purtase. -Vai, cât mă căiam! Viața-i curmasem aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F. măsurând cu pasul încăperea. -Întocmai! Întocmai! adeveri stupefiat
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
a noastră, iubirea, dragostea și veselia îi aduc omului soarele cu razele calde, tristețea-i aduce furtuni de lacrimi, supărări ca uraganele ce produc calamități terestre determină umanitatea să se transforme în bestialitate, fericirea, ca o rafală de vânt ne inundă uneori, făcându-ne împliniți, vanitatea te face mândru, trufaș, indiferent, ura te face șarpele care împroașcă venin peste tot pe unde treci, și câte și mai câte sentimente te mai stăpânesc! O fi semănând cu forma noastră umană din momentul
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
în poemele Ginei Zaharia o perpetuă tindere a terestrității spre zeiesc și o neostoită sete de absolut și de puritate. Scenele de dragoste transfiguratoare se cantonează, însă, parcă fără drept de apel, într-un spațiu al condiționalului-optativ trecut: „aș fi inundat câmpiile cu nedumeririle tale/ aș fi renunțat la spinii de companie/ pe talpa unui ocean/ aș fi fost ucenicul/ care umple ulciorul cu scene de dragoste/ aș fi jucat la cazinourile arborilor de lumină/ poate că aș fi trișat cât
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
i-a primit în brațele lui pe acești micuți, iar noi nepricepuții credeam că aceștia nu-i dau pace și îl sâcâie și căutam să-i îndepărtăm de la fața lui. Simon zis și Petru tăcu, și o expresie tristă îi inundă chipul. Omul de lângă el radia însă de fericire la auzul acestor cuvinte bucurându-se de faptul că Simon gândea și vorbea inteligibil și de aceea își strigă imediat soția, să se bucure și ea împreună cu el. *** Se făcuse seară când
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
lor săltau, de nu atingeau podeaua. Salturile lor păreau niște valuri de spumă sclipitoare, ce se loveau de stâncile redutei Soarelui și, neputincioase, se revărsau peste retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
-o și țintuind-o cu pieptul pe masă. Pe masa pe care mâncase și care acum era doar un suport banal pentru ca el să-și satisfacă instinctele, batjocorind-o pe fata ce își privea plină de neputință lacrimile fierbinți ce inundau fața de masă mototolită în mâinile-i chircite de durere și scârbă... * La ordinul comisarului Grosu, care studiase atent tot materialul prezentat de agentul Matei, după orele 16,00 polițiștii încercau să facă un portret robot al individului. Aveau, în
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
cu un grup de fete ieșite “la agățat” (cum se autobârfiseră între ele ) înainte de a ieși din camera lor de hotel. Toate erau frumoase foc “sexy” (cum se spunea pe atunci) dar, mai ales zăpăcite de hormonii tinereții care le inundau mintea până la inconștiență. Fiecare își etală ce credea ea că are mai excitant. Unele sânii, (în funcție de mărime) îi lăsau cât mai descoperiți posibil și dacă se putea cu sfârcurile cât mai excitate posibil în așa fel încât să înțepe cu
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
Mai întâi apăru o geană azurie deasupra muntelui, ce se tot mărea, luminând cerul, odată cu el și camera unde cei doi îndrăgostiți stăteau îmbrățișați, sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
atunci, ar fi bine să se gândească că poate înlătura astfel exact ceea ce-și dorește, sau doar spune asta..? Lasă-ți omule inima să zburde, N-o bloca și nu ai atâta frică, Că din iubire răul o s-o inunde, Căci blocată va fi atât de mică.. Prima frică pentru care omul dorește în primul rând să primească și apoi să ofere, este aceia că va fi rănit... Culmea e că de se întâlnesc doi din aceștia... pățesc precum aceia
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
Cuvinte > PASTELURI DIN CRENELURI 5 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2052 din 13 august 2016 Toate Articolele Autorului se răcorește teamă d-ntunerec și pâlpâie arome de cireș pe gură ta cerneală e mai albă și somnul te inundă unde ești pe câmpuri iarbă roade din apusuri și semne se tocmesc pe la ferești viața fuge că o zână îmbracă-te în falduri s-o privești apoi coboară scară ei pe după uși și numără prin porți copacii răzvrătiți pe cei
PASTELURI DIN CRENELURI 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373963_a_375292]
-
scrisoarea mea, imaginara, va ajunge la tine, asta însemnând, că mă gândesc la tine și tare mult aș vrea, să fi de partea mea, zi și noapte, mă cuprinde dorul, de tine, draga mea, zâmbetul tău și chipul frumos, îmi inundă amintirile, mistere ale tale, rămânând să le aflu, de îndată, ce vei citi, aceste rânduri și vei accepta, să revii, în viața mea, dorindu-mi, să descifrez tainele vieții, lângă tine și la bine și la râu, te rog gândește
SCRISOARE VIRTUALĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373997_a_375326]