8,656 matches
-
era un spirit moderat. Se întoarse din nou către bagaud. — Și astfel, doar cu micul efort al unei promisiuni, prietenul meu Atila a câștigat un nou aliat. Și iată-l pe Eudoxiu și pe prietenii lui cum îl urmează în invazie, ba chiar merg înaintea lui, îl ajută la trecerea râurilor, îi deschid drumul în diferite feluri, iată-i și cercetași, cantinieri, informatori și iată-i chiar la asaltul cetăților, nu-i așa, Divicone? Bagaudul plecă pentru moment privirea, apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a decăderii în care se zbătea un imperiu odată glorios. Descoperiră că fiecare dintre ei provedea dintr-o familie caracterizată printr-o tradiție militară bine înrădăcinată: un unchi al lui Metronius fusese chiar Legat imperial la Magonza pe vremea primelor invazii barbare, în timpul principatului lui Aurelius Probus. Din cele câteva indicii despre participarea sa la războiul bagaudic, pe care nu părea să-l treacă între acțiunile sale cele mai glorioase, Sebastianus se convinse că experiența sa pe câmpul de luptă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
latură a sălii, îi distrau în sunete de flaut, sistru și tamburină, întregindu-și cu geniale improvizații repertoriul, suficient de bogat, de altfel. Nu erau de prin partea locului, ci un grup itinerant din Narbonense, care, surprins la Lugdunum de invazia hună, îl părăsiseră în mare grabă, găsind refugiu la Avricum. Acolo îi descoperise Camilla, sora mai mare a Hippolitei. După ce îi angajase pentru o demonstrație, cu ocazia unei sărbători - cununia întâiului său născut -, îi scrisese acesteia în termeni atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să părăsească terasa și să urmeze pe unul din servi ca să ajungă în locul pe care tatăl și bunicul său îl numeau totdeauna „reduta“: un turn masiv, pătrat, ca de castel, ridicat în apropierea depozitelor în vremurile, aproape la fel de furtunoase, ale invaziei gotice. Era lipit de zidul înconjurător, întărit cum se cuvine, în unghiul dintre laturile de miazănoapte și de apus ale edificiului, iar calea cea mai scurtă pentru a ajunge la el era o galerie, care, interpunându-se între cubiculum-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a zis Magister, mâine o să fie o zi grea. 25 Campus Mauriacus. Acela era locul: nimic mai mult decât o răscruce în mijlocul pustiului, unde se ridicau ruinele unui construcții foarte vechi, o stație de poștă, probabil, distrusă mai înainte de alte invazii, sau un punct militar, acum părăsit. De jur împrejur, un bărăgan ce părea nesfârșit și chiar se întindea pe zeci de mile, întrerupt doar de pâlcuri de arbuști și de câteva șiruri de plopi. Nimeni nu-și mai amintea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se cunoaște cu certitudine data exactă și locul exact în care s-a dat marea bătălie, dar nici măcar nu se cunoaște componența reală a forțelor celor două armate și nici care au fost traseele pe care se desfășurase mai înainte invazia armatei îsau armateloră lui Atila. în particular, s-a afirmat întotdeauna că el ar fi trecut Rinul pe la Köln, însă unii savanți îLouis Hambis și Hermann Schreiber, de pildăă consideră că o parte a armate hune - probabil cea constituită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
țintea spre inima Galiilor. Desigur, martirologiul creștin numără printre cetățile jefuite de războinicii lui Atila multe cetăți-reședință din Franța centrală și de răsărit, chiar dacă în multe dintre cazuri nu e limpede dacă acestea au fost prădate în faza inițială a invaziei sau pe parcursul retragerii hunilor spre Rin. De fapt, chiar lăsând la o parte aceste mărturii, larg răspândite, deși neacceptate unanim, precum și opiniile autorizate ale unor experți, pare greu de crezut ca Atila, în momentul în care își purta armata eterogenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
va lupta până la epuizare, supunându-se ordinelor lui Flavius Etius: doi bărbați pe care îi unește același simț al onoarei, dar îi despart războiul și frumosul chip al unei femei temerare și misterioase. Totul pe fundalul tragic și învăpăiat al invaziei hune, împotriva căreia Imperiul Roman își duce ultima sa bătălie. Coperta 3 Guido Cervo are idei suficient de clare despre narațiunea de inspirație istorică. El spune mereu, în glumă, că scrie romanele pe care ar vrea să le citească. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tânăr. Sunt bărbați care nu pot cuceri o femeie, decât dacă se prezintă singuri la concurs, și nu o pot păstra decât dacă nu se ivește un concurent. Asemenea bărbați în realitate sunt interimari, niciodată titulari. Amorul și crima sunt invazia naturii în mijlocul civilizației. Bărbații se tem mai mult de moarte decât femeile, pentru că au sentimentul trecutului mai puternic, pentru că au inteligența și imaginația mai vii și pentru că ei sunt elementul activ în crearea vieții. Viața, cu cât e mai intensă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și ca o plonjare în trecut, o întinerire cel puțin simbolică. Așa se explică gesturile lui juvenile, consumate însă în interior. Ca orice intelectual al vremii respective, are momente când vede iubirea și femeia din perspectiva misoginismului shopenhauerian. Iubirea înseamnă invazia naturii, a instinctelor, brutalizare. Bărbatul redevine pitecantrop. Iată de ce în ipostaza sa de îndrăgostit, pe Emil Codrescu îl încearcă sentimentul ridicolului. Chamfort, în Maximes et pensées, asocia statutul de îndrăgostit tot cu acest sentiment: "Un homme amoreux este un homme
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trebuit să coboare toți sacii de grâu din pod și să Încarce știuleții din hambar, ca să-i ducă, pe cheltuiala sa, la centrul de colectare. Iar În următorul an, colectivizarea... Dar Înainte de asta au venit ciorile. A fost o adevărată invazie. Oamenii se uitau cu Îngrijorare la copacii pe care atârnau ciorchini de păsări negre, le ascultau croncănitul amenințător și clătinau cu Îngrijorare din cap. Se așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai apropiați ce i-au Înseninat copilăria. Numărul morților creștea În fiecare an. În jurul ei oamenii se răreau Încetul cu Încetul. Dintre cei pe care-i cunoscuse În copilărie mai trăiau câțiva. Vremurile se schimbaseră și ele. Mai Întâi veniseră invazia de ciori și colectivizarea, apoi locul ciorilor Îl luară berzele. Pământul le-a fost confiscat și din nou restituit. Dar cine mai avea acum nevoie de pământ!? Satul Îmbătrânise. Livezile se acoperiseră de omizi, curțile de bălării. Bisericile căzuseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
demografică...? Alimentele se vor termina, apa potabilă nu va fi În suficientă măsură, locuri de muncă dispărute, foametea se va instala În zonele mai puțin fertile iar populația disperată va Încerca să supraviețuiască distrugând și călcând În picioare totul În timpul invaziei asupra zonelor unde se mai poate găsi mâncare...Obligând femeile să fie mai prudente, evităm o catastrofă În care nu se pot cunoaște urmărille...! Așa...acum mai departe. Pe toată suprafața planetei sunt numeroși indivizi ce comit crime asupra persoanelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prea tânăr să poată lua o decize majoră, greul a căzut pe umerii Mareșalului Ion Antonescu, Șeful Guvernului, care forțat de Împrejurări urma să decidă...!! Drept urmare a actului istoric dela 23 August 1944, odată cu sosirea trupelor sovietice În București, precum invazia lăcustelor tot așa au apărut tot felul de golani, hoți de buzunare, homosexuali, țigani, bande de maidanezi, puturoși ce n-au muncit vreo dată În viața lor, bișnițari și tot felul de dubioase elemente dela periferia societății, ce În grabă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ochelari cu lentile negre, tubul curbat gros ca șopârla din mână, de culoare rozalie, ciocolatie, stătută și sugerând puternic nou-născutul pe care era menit să-l facă. Urât, odios; hilar, și totuși important. Iar domnul Sammler Însuși (una dintre acele invazii mintale pe care nu mai avea rost să Încerci să o Înfrunți) era obișnuit să pună accentul său foarte diferit pe lucruri. Desigur că el și hoțul de buzunare erau diferiți. Totul era diferit. Profilele lor mintale, caracteriologice, spirituale, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Continuam să mă concentrez asupra acelui punct. Lumina aceea pală, dreptunghiulară, fereastra lămîiatică, fereastra acelei camere pe care tocmai o părăsisem. Perdelele gălbui parcă rîdeau de mine, de mine care Înghețam În beznă și care, pentru ea Înfruntam cu vitejie invazia Întunericului. Dar, pînă la urmă tot am să-i vin de hac acestei femei. Aștept. N-am decît să aștept clipa aceasta. Se auzeau pași. Parcă umbla cineva numai pe cîlcîie. Pașii se apropiau și, pentru prima dată, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
conferință am fost la I. pentru câteva ceasuri. Dumnezeule! M-a răscolit enorm și m-am abținut cât am putut. Mi-am amintit de Buturugă, de Sandu, de cei pe care, pe rând, i-am avut aproape în starea de invazie metastazică. I., iată, femeie ca mine, dar fără norocul pe care l-am avut eu cu doctorul Blaj în 1997. Am vrut să îi abat gândurile. O vreme a mers, dar aluneca înapoi spre spaimele ei. Am ajuns să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
demult, în penultima clasă de liceu, la vremea asta, mă plimbam, aici, pe micul bulevard din fața porții cu Anna Viaceslava - pe atunci elevă de liceu din Cracovia, refugiată cu tatăl ei, colonel în armata Poloniei, care venise o dată cu trupele după invazia germană; locuiau pe bulevardul acesta, încartiruiți la o mătușă a mea care, acum după război, se retrăsese mândră și liniștită în cimitirul din partea de apus a orașului. Îmi aduceam aminte de acestea acum, prin nu știu ce asociație de idei și de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Israelul, ridicând nivelul de reprezentare de la legație la ambasadă și a desfășurat o amplă activitate de detensionare și apropiere între aceste două grupări (contribuția României la realizarea întâlnirii de la Sinai a președintelui Sadat cu premierul Begin); nu a participat la invazia de la Praga din 1968 a unor state membre ale Pactului de la Varșovia și a menținut relațiile diplomatice cu țări, precum Chile și a extins relațiile cu un grup mare de țări africane; a contribuit la apropierea dintre S.U.A. și Republica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Un alt eveniment major, față de care pozițiile celor două țări s-au deosebit radical, a fost invadarea militară a Cehoslovaciei, în august 1968, la a cărei pregătire și executare Ungaria a participat, iar România a refuzat să participe. În ziua invaziei, m-am aflat la Miskolț, unde am depus coroane de flori la mormintele eroilor români căzuți pentru eliberarea Ungariei în al Doilea Război Mondial. Cu acest prilej, am luat cunoștință pe viu de reacția în termeni duri a populației locale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Miskolț, unde am depus coroane de flori la mormintele eroilor români căzuți pentru eliberarea Ungariei în al Doilea Război Mondial. Cu acest prilej, am luat cunoștință pe viu de reacția în termeni duri a populației locale față de participarea Ungariei la invazie și de elogiere a României pentru neparticipare. Aceeași reacție am înregistrat-o ulterior și la Budapesta, precum și la Bratislava, capitala Slovaciei, unde m-am deplasat pentru documentare asupra pulsului opiniei publice privind invadarea. În pofida deosebirilor menționate ale pozițiilor celor două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mandatariatului. Acesta a avut, însă, o existență meteorică, fiind stopat, deoarece regimul Ceaușescu l-a apreciat ca generator de capitalism. Un mecanism economic similar celui ungar a fost adoptat și în Cehoslovacia, la care s-a renunțat ca urmare a invaziei militare. Elementul comun, neagreat de Nicolae Ceaușescu, la mecanismele economice ungar și cehoslovac, precum și la sistemul mandatariatului românesc, era liberalizarea economiei. Referindu-se la aceasta, premierul Ion Gh. Maurer a subliniat într-un interviu: "Ceaușescu nu avea cum să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a problemelor de interes reciproc. Uneori, discuțiile alunecau și spre momente mai puțin plăcute, provocate de conflictul sovieto-iugoslav din anii 1948-1949, dar convorbirile erau repede aduse pe momente de glorie, cum au fost Mica Antantă și mai cu seamă respingerea invaziei anticehoslovace din august 1968. Întâlnirea de la Vârșeț (Iugoslavia) a președinților celor două țări și consultarea lor asupra contracarării eventualei continuări a invaziei de tipul celei din Cehoslovacia a fost apreciată și consemnată ca un gest de înaltă încredere româno-iugoslavă. Pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
convorbirile erau repede aduse pe momente de glorie, cum au fost Mica Antantă și mai cu seamă respingerea invaziei anticehoslovace din august 1968. Întâlnirea de la Vârșeț (Iugoslavia) a președinților celor două țări și consultarea lor asupra contracarării eventualei continuări a invaziei de tipul celei din Cehoslovacia a fost apreciată și consemnată ca un gest de înaltă încredere româno-iugoslavă. Pe plan economic, măsura relațiilor era dată de încheierea cu succes a construcției hidrocentralei "Porțile de Fier I", pe Dunăre, cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]