2,305 matches
-
Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. Guvern de doi bani, promițând eden fals, Etern invitând irealul la dans, Fentând și istorii, și hărți, și chemări, Probabil și vise străpunse de stări. Guvern predispus la greșeli și păcat, Aduse continuu la mine în pat, Eu nu mai am timp să accept și să iert, Prezentul acesta trăiește
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
asupra colecției de sculptură. Discretă și distinsă, ne dă explicații reținute în care se amestecă umbre și amintiri despre Diego Rivera... Noaptea, la Del Prado, îmi rememorez impresiile. Xochimilco e departe, totul s-a petrecut, parcă, demult, într-un oraș ireal, al cărui locuitor aproximativ am fost și eu câteva ceasuri. nevoia de mit O legendă mexicană spune că niște exploratori s-au rătăcit într-o peșteră întunecoasă. Și au continuat să umble chiar când n-au mai văzut nimic. La
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
humusul plin de râme și cârtițe ca să găsească Intrările. Ajungeam, tot vorbind, în valea plină de flori. Ne tolăneam între flori, în aerul verde, și continuam discuția, care devenea tot mai dezlânată. Până la urmă fascinația acelui loc de o frumusețe ireală ne paraliza și rămî-neam multă vreme tăcuți, lungiți unul lângă altul. Trăiam o tulburare liniștită, acceptam firescul unui erotism inocent, ca și cum ființele ar fi fost de trei sexe și nu de două, dar sexele lor ar fi încă înmugurite, încă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
adrese și telefoane, dar foarte rar se mai căutau, și chiar dacă o făceau își dădeau repede seama că farmecul se destrămase și că tabăra unde se petrecuse legătura lor avea să rămână o lume rotundă ca o perlă și la fel de ireală. Câte o fată lua chitara și, cu o voce mîțîită, aproape de neauzit, dar cu o față senzual-tristă - cu cât mai senzuale buzele, cu atât mai nefericiți ochii - începea un fir de cântec trăit până la ultima vibrație: "Iubitule, ești steaua mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu marele conac, cu infinita construcție
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aceea sumbră, dar într-un târziu lacătul a cedat pe neașteptate, cu verigile rupte, și am putut privi în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întrebarea lui Boris, ce vin să luăm? Realizez cu greu întoarcerea la civilizație, pizza cu ciuperci, cu șuncă sau, și cuvintele lui se topesc în zgomotul cărucioarelor pline, scutece pentru 3-4 kg, forfota din jur, și totul mi se pare ireal, și mă simt acum nu ca cineva întors dintr-o călătorie în trecut, ci ca un florentin din veacul al paisprezecelea făcând o călătorie în viitor, mă țin după Boris, ca să nu mă pierd în lumea nouă pentru mine, Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
puțin vorbește femeia asta, 9 mai, cum era și firesc, ne începem ziua din Piața Signoriei la Palazzo Vecchio, străbătând sălile bogat pictate de Vasari și elevii săi, glorios omagiu adus familiei de Medicis, Galeria Uffizi, totul mi se pare ireal, 13 mai, din nou la Roma, Boris nu m-a lăsat singur și a venit cu mine, s-a instalat din nou jos pe saltea, a ținut-o numai în petreceri de când ne-am întors și aseară m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am bani la mine și ne luăm rămas-bun de la el, eu promițându-i că mâine la Dali, cobor cu Aida, ei i se pare firesc, mie mi se pare firesc, totul e firesc, numai zăpada asta căzută din cer pare ireală, pe scara semiluminată a blocului urcăm până la etajul trei, e atât de obosită încât preiau eu inițiativa deschiderii ușii de la apartament, n-am mai fost aici, cine e puștiul? eu eram puștiul îndrăgostit, aceeași atmosferă, dragă mie, altădată, plutește peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vor găsi atractiv. Chiar dacă ar sta pe o platformă prăfuită de treizeci de centimetri într-o cameră de câțiva metri pătrați, tot ar căpăta o strălucire ciudată și seducătoare. M-am decis să îmi schimb numărul, să trec ușor în ireal. Să vorbesc despre bufnițe. —Bufnițe? — Bufnițele s-au arătat folositoare pentru mulți oameni, spuse Ted în defensivă. Uită-te la Harry Hill, la Kevin McAleer. Oh, Dumnezeule! Ashling simțea că i se înmoaie picioarele. Haide, să mergem. Când să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Poate chiar mă iubești. Sau poate tu mă iubești pe mine, replică ea scurt. Nu am spus niciodată că nu te iubesc, replică el. Și, deși nu era ceva ce simțea ea de obicei, atunci, în acel moment neașteptat și ireal, în mijlocul acelei nunți, Lisa simțea că fuseseră atinși de mâna Domnului. Duminică dimineața s-au trezit încolăciți unul în jurul celuilalt. Oliver a urcat-o în mașina lui și a dus-o la Alton Towers, unde s-au provocat unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost ascultate de un epigon al lui Elvis Presley și de un angajat Starbucks. Mireasa era îmbrăcată în negru. — Poți săruta mireaaaasaaaaasa. Suntem căsătoriți. Lisa era drogată, în timp ce ei se grăbeau să iasă pentru a face loc următorului cuplu. —E ireal. — Te iubesc, baby, spuse Oliver. —Și eu te iubesc. Și chiar îl iubea. Dar cel mai mult își dorea să se întoarcă, pentru a face pe toată lumea să urle de ciudă din cauza strălucirii chicioase a noii sale căsătorii. Căsătoriile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
făcuse nici o remarcă la adresa absenței taliei ei, dar trebuia să recunoască faptul că nu, nu era complet detașată. În mod sigur nu era cea mai proastă experiență sexuală pe care o avusese. Și cele mai bune partide erau mereu puțin ireale, având loc mai mereu când se împăca cu Phelim, când bucuria de a se reuni se adăuga la experiența compatibilității. Era fată mare acum și știa că nu trebuie să se aștepte la minuni. Oricum, nici prima partidă de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să sărim peste plimbare? Dar Lisa era plină de optimism. Nu avea cum să plouă. Nu, hai să mergem. Și au pornit. Razele prea puternice ale soarelui străbăteau prin norii negri, având efectul de a face totul să pară aproape ireal. Smocurile de iarbă erau luminate cu un verde atât de puternic, încât păreau halucinogene. Piatra gri a docului avea reflexe purpurii. Orice prost putea să-și dea seama că urma să plouă, dar Lisa era hotărâtă că asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Aveam de ales? Avusesem vreodată? Sau era o altă încercare? Mereu. Am zărit, pe malul celălalt, ca prin ceață, ceva ce părea imaginea estompată a propriului meu eu și ramurile uriașe ale arborelui, atârnând deasupra prăpastiei, ca într-o depărtare ireală... atunci miam spus că, dacă acela era un univers paralel, o existență a mea nerecunoscută aici, dacă eu aveam deja dreptul să exist acolo, pe malul celălalt, atunci aceea era direcția și într-acolo era drumul meu. Am decis că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
sus. Am făcut alt zmeu și l-am aruncat iarăși spre crengi. Și iar l-am privit cum trece pe lângă vârfurile ramurilor. Apoi am mai făcut un zmeu, din hârtie și sfoară. Între timp, pe malul celălalt se zărea reflectarea ireală a eului meu, care era deja pe drumul pe care aș fi vrut să fiu într-adevăr. Însă eu nu eram încă. Sau poate eram deja... și aveam o viziune a viitorului. Indiferent care ar fi fost adevărul, știam sigur
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
clar, vocea ei acoperind oarecum zornăitul infernal al filtrului și distingându-se limpede prin frigul înghețat: Ar fi mai bine să zbori dincolo de filtru. Ar fi bine, i-am răspuns bucurându-mă de prezența ei, chiar fiind așa cum era, aproape ireală. Dar cum să ajung în partea cealaltă? Am înțepenit de frig, nu mai pot zbura, mi-au înghețat aripile. Și nici măcar nu știu ce este această prăpastie a iernii, acest filtru care înghite viața... Este filtrul anotimpurilor, al secundelor, al secolelor și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ar fi trebuit să zbori mai sus ca ea... Altfel, ajungi aici. Bine, și acum ce e de făcut? Cum să plec de lângă clepsidra asta? Libertatea a plutit pe deasupra filtrului îndreptând făclia sa prin aer, undeva deasupra mea, și razele ireale au devenit imediat un contur clar. Ridicând mâna, a desenat în aer cadrul unei uși. Era doar o impresie, însă era ceva mai mult decât nimic. Ieși pe-aici. Asta e ușa unui labirint. Însă pentru că nimic nu e simplu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fel. Dacă s-a reflectat doar lumina de la una la alta și steaua a trecut de fapt în altă direcție, în altă parte, mai încolo?... Atunci încotro mergem de fapt? M-am gândit câteva clipe, ezitând în fața multitudinii de uși ireale care apăreau și se topeau în aer. Am decis apoi pe loc, fără să mai aștept o revelație a adevărului care oricum n-avea să se arate altfel decât se arătase deja. Era important să mergem mai departe. Atunci să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
timp și primul care găsește drumul vine să-i spună celuilalt. Bine, a acceptat alergătorul și a pășit până în fața altei uși, mai departe de unde mă aflam eu, apucând cadrul desenat în mâini, ca și cum s-ar fi sprijinit de conturul ireal. Numărăm până la trei... Unu, doi, trei... și! Am pășit în același timp dincolo de ușa ireală a etajului... Jumătatea de medalie Imediat ce am ieșit prin ușa ireală, m-am trezit iar față în față cu Libertatea. Era învăluită de o perdea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și a pășit până în fața altei uși, mai departe de unde mă aflam eu, apucând cadrul desenat în mâini, ca și cum s-ar fi sprijinit de conturul ireal. Numărăm până la trei... Unu, doi, trei... și! Am pășit în același timp dincolo de ușa ireală a etajului... Jumătatea de medalie Imediat ce am ieșit prin ușa ireală, m-am trezit iar față în față cu Libertatea. Era învăluită de o perdea din dantelă fină, încât se zărea doar strălucirea coroanei de raze. Încăperea n-avea pereți
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aflam eu, apucând cadrul desenat în mâini, ca și cum s-ar fi sprijinit de conturul ireal. Numărăm până la trei... Unu, doi, trei... și! Am pășit în același timp dincolo de ușa ireală a etajului... Jumătatea de medalie Imediat ce am ieșit prin ușa ireală, m-am trezit iar față în față cu Libertatea. Era învăluită de o perdea din dantelă fină, încât se zărea doar strălucirea coroanei de raze. Încăperea n-avea pereți, doar o fereastră spre un ocean infinit. Se auzeau valurile și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la infinitul acela... Asta depinde de tine... Și Libertatea a dispărut de-a binelea în spatele perdelei. Am privit spre oceanul nesfârșit și am pus jumătatea de medalie în buzunar. Apoi am pășit prin cadrul ferestrei, care era o altă ușă ireală a labirintului... Am sărit pe nisipul plajei și un val a ajuns la picioarele mele. Viitorul întreg Mergând pe plaja luminată de razele eternului ocean care foșnea cu valurile sale atingând nisipul ca printr-o sită de lumină, am observat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
decenii, jefuit, purtând urmele unui vechi rug. Poarta cea mare și ferestrele erau zăvorâte. Nu se vedea nimeni și era cu neputință să intri. Zgomotele imensei Alexandrii se pierdeau în apă. Cine știe încotro se îndreptaseră, în acea lungă liniște ireală, gândurile pline de frământări, poate resemnate, poate pentru prima oară filosofice, ale lui Marcus Antonius, omul care visase pașnicul regat al Aegyptus-ului, dar pierduse, iar acum aștepta doar ca dușmanul său, implacabil până la moarte, să se hotărască să vină după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]