1,908 matches
-
înaintarea mult mai comoda pe drumul reușitei, insă prețul ridicat pe care deseori se vedeau nevoiți să-l plătească cei care o făceau îi descuraja pe aceia care considerau că libertatea este o monedă mult prea prețioasă pentru a o irosi cumpărând cu ea succesul. Chimé era unul dintre puținii care nu-și puseseră niciodată această problemă - probabil datorită faptului că nici membrii sectei nu-și puseseră problemă cooptării în rândurile lor a unuia precum Uriașul din Farepíti - însă Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de agresiune din partea lor va atrage după sine executarea celorlalți ostatici și devastarea insulei. Pentru Tapú Tetuanúi, perioada următoare fu de-a dreptul insuportabila: zile și săptămâni întregi de privit orizontul, conștienți că erau zile din viața lor care se iroseau prostește sub privirile ostile a douăzeci de perechi de ochi, ce păreau să-i urmărească peste tot, precum și sub privirile celor care, din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și ei cea mai mica greșeală pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
calitatea întâi, mai bună decât cea de vacă, a fost lăsată să putrezească la soare. Socotind un minimum de trei sute de kilograme de carne folositoare pe cap de bizon, se poate spune cu siguranță că în acea vreme americanii au irosit vreo treizeci de mii de milioane de kilograme de carne. Și cel mai comic lucru dintre toate, dacă n-ar fi fost trist, este că atunci când agricultorii s-au repezit asupra acelor câmpuri, le-au distrus. Erau pășuni imense, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de peste o sută de ani, singura formulă dominantă acolo a fost „libertatea individuală“, dusă până la niște extreme de neconceput. În numele unei asemenea libertăți, personaje fără scrupule au nimicit unul dintre cele mai frumoase ținuturi din lume. În câțiva ani, au irosit resurse care ar fi fost de-ajuns pentru zece generații. Unii s-au îmbogățit până la niște limite de necrezut, dar au fost pe punctul de a nimici totul. Probabil că, dacă Theodore Roosevelt nu ar fi ajuns la putere, astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela de apa curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și tăria acolo, pierzîndu-și sensurile, pierzîndu-și forma. O urnă În care curg spații inaccesibile. Totul a fost folosit. Mai presus decît lumea, vocile celor din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum se luptă cu propria-i furie ca să se hotărască dacă ar trebui să răspundă. Nu știu, zise într-un târziu. Ward ar putea întrerupe conexiunea în orice clipă și-atunci totul s-a terminat. Fiecare minut pe care-l irosim făcând baie de soare ne scade din șansele de izbândă. — Doctore, am spus. — Facem și noi ce putem. Scout scoase un suspin de exasperare și se întoarse cu spatele, pornind înapoi spre puntea superioară. Cu mult în spate, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
revolver În inima Angliei - decît cel mult să omori cîțiva nenorociți... Anna părea acum atît de fragilă și năpăstuită, Încît Rowe se muiase de tot. — În revolver e un singur glonte, spuse Anna. Și sînt sigură că n-o să-l irosească aiurea. — Să nu te miști de-aici! Îi porunci Rowe. Ea dădu din cap. — La revedere. O să mă-ntorc cît pot de repede. Și, cum ea nu-i răspunse, urmă: Atunci vom lua viața de la-nceput... Anna zîmbi fără convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un mic supliment; puteau deci Încerca să se bucure de viață; de fapt, nu prea mai aveau poftă. Michel simțea compasiune pentru Annabelle, pentru imensele rezerve de iubire pe care le simțea pulsând În ea și pe care viața le irosise; simțea compasiune, și poate era singurul sentiment omenesc de care mai era capabil. În rest, o rezervă glacială Îi invadase trupul; efectiv, nu mai putea iubi. Întorși la Paris, cunoscură clipe fericite, ca În reclamele pentru parfumuri (au coborât Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
viață? - Nu pot să nu-ți dau dreptate, dar nici nu mă alătur dumitale. Spiritualitatea mea se întrupează în forme particulare. Socializarea ar fi pentru ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe cu spirit și morală, nu fiare. - Fără fapte omul nu poate dăinui. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu perdele de tifon, grele de praf, nu puteai zări nimic. Aflată într-un hal fără de hal, de curățenia clădirii nu se ocupa nimeni, nici chiar forfetarul Jugan care avea menirea s-o facă. Dumnealui era prea filosof ca să-și irosească timpul cu o îndeletnicire avînd rezultate atât de vremelnice. Curînd vor începe ploile iar copiii vor căra din nou noroaiele în clase. Raționînd cu justețe, forfetarul o trimitea pe fie-sa cea mică să descuie școala ca să măture dimineața în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
comisia constituia un paravan pentru metode mai dure. De asta urma să mă conving curînd. Moșul Bicleanu primise un plocon. Fecioru-său, inspector la cooperație, fusese trimis acasă. Îndîrjirea bătrînului pornea de la cele cîteva hectare adunate cu răbdare, răsplata unei vieți irosită în trudă și lipsuri. Fusese strașnic de zgîrcit. Cumpănise îndelung orice cumpărătură, schimbînd țandură pe țandură, și-n cele din urmă adunase în fruntea țarinii vreo patru sute de prăjini. Datorită pămîntului, acuma bătrînul putea păși dincolo cu capul sus: își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Întregii societăți organizate și nevoile a cincisprezece copii. Nu, domnule! spuse el. Copiii mei să-și poarte singuri de grijă, așa cum am făcut și eu! spuse el. Pentru mine n-a făcut nimeni nimic! spuse el. De ce dracu’ să-mi irosesc viața strîngînd bani, ca să-i cheltuiască o mînă de ticăloși, care, oricum, tot n-or să-i prețuiască cum se cuvine! Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! spuse italianul dînd din cap. Prostii și nimic altceva! — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
simțăminte nostalgice și acel dulce-amar ce ți-l lasă o carte bună. Ce să mai spun despre carte în câteva cuvinte, dinaintea întâlnirii cu autorul? Că este o nouă cărămidă în tezaurul de suflet al unui om care și-a irosit viața în fața colii de hârtie albă, pentru a rămâne câteva rânduri scrise despre el în panteonul trudnicilor români în ale cuvântului nemuritor? Dar mai curând, eu care știu ce este truda la o carte, îl felicit, dacă este suficient cuvântul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
va ridiculiza, necruțător, toate ambițiile și vanitățile nu e deloc o probă de inteligență. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlți pentru a privi cum se duce viața. Important e să nu irosești "posibilul" înainte ca misterul hidos al morții să te înghită și pe tine. Ce rost are să-ți amintești în fața unui cer senin ce spune Eclesiastul, că totul e deșertăciune? Dar trebuie să consimt că liniștea cu care vorbește Marc Aureliu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
largă spre vărsare. În automobilul cafeniu închis temperatura ambientului o îmbia să conducă relaxată. Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Gara de Nord, iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut, după cum trebuia să facă obligatoriu și în facultate multe materii inutile din programa școlară. Toate însă făceau parte din așa zisa pregătire și educație a viitorilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
convins fiind că ea va conduce în continuare ferma; și, în acest caz, părea că nu exista altă soluție decât să suporte mai departe situația. Dar mai erau desigur și animalele. Deși poate părea penibil, el nu simțea că își irosește cu totul viața atâta timp cât reușea să aducă oarece alinare vietăților supuse maltratărilor soției lui. Deja aștepta cu înfrigurare să le revadă, să se ducă în staulul de vaci și să bea în sănătatea lor din sticla pe care o ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de oră, ne instalam în fața televizorului să ne uităm la o emisiune-concurs: o emisiune extrem de ușurică și de plicticoasă, pe care o urmăream totuși cu o concentrare idolatră, de parcă până și câteva secunde ratate ar fi însemnat să ne fi irosit vremea. Programul avea două elemente simple: un joc cu numere, în care concurenții trebuiau să facă niște operațiuni artimetice simple (eu mă pricepeam foarte bine la asta, în timp ce mama se încurca în mod invariabil și nu reușea să se încadreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la fereastra apartamentului meu care dădea spre parc, n-am putut să nu-mi amintesc, ca în această zi din fiecare an, la Crăciunurile înzăpezite ale copilăriei mele, când casa era înecată în decorațiunile făcute de mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vor lămuri lucrurile. Nu-mi mai puteam stăpâni enervarea când mi-a povestit și fără îndoială că țipetele și bătăile mele din picioare au zguduit-o mult mai mult decât călătoria agitată cu taxiul și cele trei sferturi de oră irosite în lipicioasa harababură din sala de așteptare a clinicii. Presupun că îmi pierdusem exercițiul crizelor. Oricum, acum își revenise - ne reveniserăm amândoi - și iată-ne împreună, privind extaziați gardurile vii goale, casele de fermă transformate, urcușurile și coborâșurile timide ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu e genul care să se însoare și ea care începuse să creadă că era prea târziu să mai găsească un bărbat care s-o ia de nevastă. Și uite-așa, telefonul inițial al lui Graham nu s-a irosit deloc, deși n-a reușit niciodată să intre în legătură cu Michael. Acesta părea să fi plecat într-o lungă vacanță; sau poate că nu mai răspundea la telefon. 1981 Nunta lui Mark Winshaw cu lady Frances Carfax în capela colegiului St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când, dintr-o dată, dădu colțul și nimeri peste Phoebe. — Ce cauți aici? spuse ea. — Te căutam, desigur. L-ai găsit? — Pe Henry? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de spus. A durat mai mult decât am crezut. — Ce îngrozitor să omori pe cineva așa! Mortimer se gândi puțin la asta. — Da, confirmă el. Pic. Pic. — Domnule Owen, continuă Mortimer, vorbind cu mare efort.Sper că nu-ți vei irosi mila cu membrii familiei mele. N-o merită. Dumneata o știi mai bine ca oricine. — Da, dar... Oricum, acum e prea târziu. S-a săvârșit ceea trebuia să se săvârșească. Pic. Pic. Pic. — Ne aflăm sub camera de zi, în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]