2,833 matches
-
măsurabilă în termeni ce țin de tonalitate, expresie și ponderea ficțiunii. Totuși, o întrebare se impune: 2.5. Când devine discursul polemic un discurs literar? Fără îndoială că, de la Aristotel încoace, ficțiunea, dincolo de toate controversele pe care conceptul le-a iscat, reprezintă, în esență, condiția literarității unui text prin faptul că "propune publicului ei acea plăcere dezinteresată care poartă (...) marca judecății estetice"39. Aceeași funcție îi este atribuită și lirismului care contrabalansează, de fapt, definiția aceleiași literarități, impunându-se ca un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare (politice, administrative, colocviale, telegrafice, statistice, jurnalistice), procedeu care mizează pe efectul comic iscat de distonanța dintre formă și conținut. E o strategie prin care imitația în sine devine suficientă pentru a denunța, fără nici un alt demers argumentativ sau demonstrativ, obiectul vizat. Este binecunoscut modelul pastișei jurnalistice, în care informația fictivă devine reportaj verosimil
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proprie.) Sistemul mayaș era mai logic decât cel grecesc. Cum calendarul grecesc a fost creat într-o epocă în care nu exista zero, nu avem ziua zero sau anul zero. Această omisiune, aparent nesemnificativă, a provocat foarte multe probleme; a iscat controverse în stabilirea începutului unui mileniu. Mayașii nu s-ar fi certat niciodată ca să răspundă la întrebarea dacă 2000 sau 2001 este primul an al secolului douăzeci și unu. Însă nu ei au creat calendarul nostru, ci egiptenii și, mai târziu, romanii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
i născuse vântului Zefir o iapă, Podagre, iubită în timp ce păștea pe țărmul marelui râu circular Ocean. Iar centaurul Chiron l-a înzestrat cu o lance făcută din lemnul unui frasin de pe muntele tesalian Pelion. Și atunci, chiar atunci, s-a iscat vrajba care, peste câțiva ani, avea să dezlănțuie războiul troian. Într-adevăr, cu prilejul acesta, vrând să afle din gură de bărbat care dintre ele este cea mai frumoasă, Hera, Atena și Afrodita s-au lăsat judecate de prințul troian
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca 162 să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
i născuse vântului Zefir o iapă, Podagre, iubită în timp ce păștea pe țărmul marelui râu circular Ocean. Iar centaurul Chiron l-a înzestrat cu o lance făcută din lemnul unui frasin de pe muntele tesalian Pelion. Și atunci, chiar atunci, s-a iscat vrajba care, peste câțiva ani, avea să dezlănțuie războiul troian. Într-adevăr, cu prilejul acesta, vrând să afle din gură de bărbat care dintre ele este cea mai frumoasă, Hera, Atena și Afrodita s-au lăsat judecate de prințul troian
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de miraje ca să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este aceea de a analiza epistemologia dezvoltată de Toma din Aquino și de a oferi un raspuns inedit următoarei întrebări: „Ce rol joacă entitățile intermediare în procesul cunoașterii umane?“ Am ales să analizez problemă enunțata plasându mă în mijlocul disputei contemporane iscate cu privire la epis temologia tomista, si nu în vreuna dintre disputele medievale în care a fost prins Toma însuși, deoarece am dorit să înfățișez o pers pec tiva proaspătă asupra operei tomiste. Una din tre mizele controversei contemporane este aceea de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
quoddam esse intenționale; alioquin non posset secundum idem medium videri album et nigrum. Albedo autem et nigredo, prout sunt formae completae în esse naturali, non possunt simul esse în eodem: șed secundum praedictum esse incomple tum sunt în eodem, quia iște modus essendi propter suam imperfectionem appropinquat ad modum quo aliquid est în aliquo în potentia. Sunt autem în potentia opposita simul în eodem (De sensu, tr. 1, l. 5, n. 4). Dar, datorită diferitei proporții de diafan din mediul transparent
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
quodammodo omnia secundum quod est sentiens et intelligens. Oportet autem esse diversum gradum huiusmodi esse immaterialis. Unus enim gradus est secundum quod în anima sunt res sine propriis materiis, șed tamen secundum singularitatem et conditiones individuales, quae consequuntur materiam. Et iște est gradus sensus, qui est susceptivus specierum individualium sine mate ria, șed tamen în organo corporali. Altior autem et perfectissimus immaterialitatis gradus est intellectus, qui recipit species omnino a materia et conditionibus materiae abstractas, et absque organo corporali (Q. de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
va dura 14 ani. // Arhitectul Joseph Paxton ridică Crystal Palace din Hyde Park, Londra. // Charles Dickens publică romanul David Copperfield. Lordul Tennyson publică poezia In Memoriam și este numit poet-laureat în locul rămas vacant prin moartea lui Wordsworth. 1851. În urma scandalului iscat în Parlament în cazul "Don Pacifico", Palmerston este îndepărtat de la Ministerul de Externe (Foreign Office). // Se deschide în Hyde Park la Londra, în ziua de 1 mai, prima Expoziție Universală din lume (Great Exhibition)12 // Are loc un recensămînt al
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Este numele municipiului de reședință al județului Dîmbovița și care a fost o perioadă capitala Țării Romînești precum și al unui sat din județul Timiș. De la numele municipiului s-a format, prin polarizare, toponimul Cîmpia Tîrgoviștei. Sufixul -iște, de origine slavă (< iște < icî), dezvoltat cu sufixul -ov într-un sufix compus oviște „locul unde există sau a existat o așezare, o acoperire vegetată sau faunistică“, ne conduce spre etimologie, și anume: sl. tîrgoviște, „locul unde a fost un tîrg, adică un oraș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fost un pod“), Boiște (< sl. boiște, „locul de bătaie“ „locul unde se bat, deci se împerechează peștii“), Boliște („locul în care a fost o epidemie“), Braniște („loc în pădure oprit pentru tăiere sau vînătoare), Buciște (< srb. bučije, „pădure de fagi“ + iște), Cîlniște (< kalen, „noroios, mocirlos“ + -iște), Horodiște (variantă ucraineană a lui Grădiște), Jariște (< sl. Șariște, „locul unde a fost arsă pădurea sau vegetația“), Loviște (< sl. loviște, „loc de vînătoare și/sau pescuit“), Măieriște (< magh. mogyoró, „alună“ sau germ. Meierei, „fermă“ + iște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iște), Cîlniște (< kalen, „noroios, mocirlos“ + -iște), Horodiște (variantă ucraineană a lui Grădiște), Jariște (< sl. Șariște, „locul unde a fost arsă pădurea sau vegetația“), Loviște (< sl. loviște, „loc de vînătoare și/sau pescuit“), Măieriște (< magh. mogyoró, „alună“ sau germ. Meierei, „fermă“ + iște), Pociovaliște (< sl. počivaliște, „loc de odihnă“, probabil pentru animale, sinonim cu rom. zăcătoare), Poloniște (< ucr. polonina, „regiune sterpă, nefertilă“+ -iște), Prihodiște (< sl. prihodiște, „locurile pe care pasc vitele în drum spre adăpost sau spre sat“ + -iște), Rîmniște (< rîmnic, „iaz, heleșteu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
odihnă“, probabil pentru animale, sinonim cu rom. zăcătoare), Poloniște (< ucr. polonina, „regiune sterpă, nefertilă“+ -iște), Prihodiște (< sl. prihodiște, „locurile pe care pasc vitele în drum spre adăpost sau spre sat“ + -iște), Rîmniște (< rîmnic, „iaz, heleșteu“ < sl. rîbnik, „loc cu pește“ + iște), Rojiște (< sl. roșa, rușa, „trandafir, măceș“ sau rŭȘî „secară“ + -iște), Macoviște (< sl. macŭ, „mac“ + oviște), Scroviștea (< sl. sŭkroviște, „ascunzătoare, vizuină“), Staniște (< sl. staniște, „loc de popas“), Văriștea (< magh. vár, „oraș“ + iște), Ziliște (< sl. Șiliște, „locuință, așezare“), Coșuștea (< koșuta, „căprioară“ sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rîmniște (< rîmnic, „iaz, heleșteu“ < sl. rîbnik, „loc cu pește“ + iște), Rojiște (< sl. roșa, rușa, „trandafir, măceș“ sau rŭȘî „secară“ + -iște), Macoviște (< sl. macŭ, „mac“ + oviște), Scroviștea (< sl. sŭkroviște, „ascunzătoare, vizuină“), Staniște (< sl. staniște, „loc de popas“), Văriștea (< magh. vár, „oraș“ + iște), Ziliște (< sl. Șiliște, „locuință, așezare“), Coșuștea (< koșuta, „căprioară“ sau Koș, „cositură“ + iște). Sufixul a fost adoptat de romîni și atașat la teme (apelative) romînești, formația fiind de cele mai multe ori transparentă și pentru vorbitorul nespecializat: Ariște (< arie + iște), Arsiștea, Cărbuniști, Căprăriște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
roșa, rușa, „trandafir, măceș“ sau rŭȘî „secară“ + -iște), Macoviște (< sl. macŭ, „mac“ + oviște), Scroviștea (< sl. sŭkroviște, „ascunzătoare, vizuină“), Staniște (< sl. staniște, „loc de popas“), Văriștea (< magh. vár, „oraș“ + iște), Ziliște (< sl. Șiliște, „locuință, așezare“), Coșuștea (< koșuta, „căprioară“ sau Koș, „cositură“ + iște). Sufixul a fost adoptat de romîni și atașat la teme (apelative) romînești, formația fiind de cele mai multe ori transparentă și pentru vorbitorul nespecializat: Ariște (< arie + iște), Arsiștea, Cărbuniști, Căprăriște, Cărpiniște, Cînipiște, Coloniște, Curechiș tea, Fasoliștea, Făuriștea (< faur, „fierar“ + iște), Gîrliște, Grîiște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
magh. vár, „oraș“ + iște), Ziliște (< sl. Șiliște, „locuință, așezare“), Coșuștea (< koșuta, „căprioară“ sau Koș, „cositură“ + iște). Sufixul a fost adoptat de romîni și atașat la teme (apelative) romînești, formația fiind de cele mai multe ori transparentă și pentru vorbitorul nespecializat: Ariște (< arie + iște), Arsiștea, Cărbuniști, Căprăriște, Cărpiniște, Cînipiște, Coloniște, Curechiș tea, Fasoliștea, Făuriștea (< faur, „fierar“ + iște), Gîrliște, Grîiște, Gruiște (< grui, „cocor“ sau „movilă“ + -iște), Hrebeniște (< hreben, „spinare îngustă de munte cu coaste repezi + -iște“), Hulubiște (< hulub, „porumbel“ + -iște), Iniște (< iniște, „loc cultivat cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Koș, „cositură“ + iște). Sufixul a fost adoptat de romîni și atașat la teme (apelative) romînești, formația fiind de cele mai multe ori transparentă și pentru vorbitorul nespecializat: Ariște (< arie + iște), Arsiștea, Cărbuniști, Căprăriște, Cărpiniște, Cînipiște, Coloniște, Curechiș tea, Fasoliștea, Făuriștea (< faur, „fierar“ + iște), Gîrliște, Grîiște, Gruiște (< grui, „cocor“ sau „movilă“ + -iște), Hrebeniște (< hreben, „spinare îngustă de munte cu coaste repezi + -iște“), Hulubiște (< hulub, „porumbel“ + -iște), Iniște (< iniște, „loc cultivat cu in“), Lacoviștea, Mălăiștea (< mălăiște < mălai, „mei“ + -iște), Măzăriște, Miriște, Orziștea, Moriștea (< moară + -iște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Buicani, Ocea, Ucea, Ucuriș, Văcăști, Văculești, Veaca, Viacu, Vica, Vicovu, Vucova, Vucșor etc. De la forma contrasă vesĭ provin: Asău, Asan, Bascov, Bașcova, Bașeu, Băsești, Bășești, Beșa, Bosia, Boșteni, Chisău, Chișarăi, Chișcău, Chișinău, Chișoda, Chițoc, Escu, Esna, Iași, Iosa, Iosaș, Isaci, Isca; Masca, Mastacăn, Mășcătești, Meseșeni, Mischii, Misica, Mișca, Moisei, Moișa, Moșia, Moșici, Moșna, Moșneni, Moșteni, Moșuni, Mușa, Mușata, Mușca, Oasele, Oaș, Osica, Osoi, Oșești, Uiasca, Uiești, Vasca, Vaslui, Vașcău, Văsoaia, Văsui, Veza, Visca, Visuia, Vișani, Vișeu, Vișina, Vișinari, Vișoi etc. Din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
holba, 69 holdă, 130 horvat, 52 hotar, 44 hrubă, 46 hulubă, 46 Hunedoara, 67 huni, 57 Hunia, 67 hurtă, 133 Iași, 57 iazigi, 193 ind, inzi, 68 ins, 66 a intra, 43 Io, 110 Iosa, 57 Iosaș, 57 Isaci, 57 Isca, 57 islam, 74 Italia, 48 iță, 95 a se iți, 95 a iubi, 102 iute, 95 iuțeală, 95 înalt, 56 a încăpea, 95 a începe, 95 a îngrădi, 43 a îngurzi, 134 între, 46 întru, 43 a învăța, 135 jale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lasă interogate de admiratori, Cele mai vechi documente japoneze Kojiki conțin prezentări ale antichității lor și au fost scrise în 712 î.Chr. iar Nihon Shoki, scrisă în 720 era noastră, redă Cronica Japoniei, cu legende pe care le-au iscat zeii Olimpului lor, cu prietenii și rivalități precum și cu încrederea unui popor în destinul său. Lumea zeilor forma laturile unui triunghi nu echilateral și nu închis decât în deziderat. Erau așadar zeii cerului, ai pământului și ai adâncurilor marine, imprevizibile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
călătorească pentru a cunoaște diversitatea realității, a oamenilor, a bolilor. ține la adevăr și omenie. La un moment dat e ajutat de umanistul Erasmus, autor al Elogiului nebuniei, și ajunge medic municipal la Basel. Adversar al inerției și automulțumirii Paracelsus iscă scandaluri, schimbă locul și pe unde ajunge se remarcă bun terapeut și practician. Pune accent pe refuzul rutinei și obișnuințelor, căutând cu orice preț noul, tratamentul eficient. își îmbogățește experiența prin experimentări. Are intuiții și previziuni. Este un iluminat care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin condeiul parodistului dobândesc efecte comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă parte, Caragiale a devenit la rândul său pretext hipertextual, "model" și prilej de reciclare omagială prin paștișare ludică la Al. O. Teodoreanu (Un gazetar de rasă, Margareta Popescu, Obligații, Costică, S-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chiar cu riscul eșuării în plan estetic, prin alunecarea în melodramatic sau prin supralicitarea umorului atroce. Ca suport ilustrativ pentru diversele forme de umor pot fi menționate și scrierile lui Ion Băieșu. Ipostazele umorului sunt aici diverse, de la cel vesel, iscat din banale incidente cotidiene surprinse în nenumărate schițe, scenete și nuvele, până la cel negru, covârșitor, alături de grotesc și absurd în romanul Balanța. La Ion Băieșu însă, omniprezența modelului caragialian nu pare să complexeze, ci dimpotrivă, să confere un plus de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]