1,908 matches
-
porumbel și venind peste El. 17. Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea." $4 1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămînzit. 3. Ispititorul s-a apropiat de El, și i-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei Te vor lua pe mîini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră." 7. "De asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău." 8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și i-a zis: 9. "Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mii de bărbați, afară de femei și de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, și a trecut în ținutul Magdalei. $16 1. Fariseii și Saducheii s-au apropiat de Isus, și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2. Drept răspuns, Isus le-a zis: Cînd se înserează, voi ziceți: Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roș." 3. Și dimineața, ziceți: "Astăzi are să fie furtună, căci cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, a plecat din Galilea și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2. După El au mers multe gloate, și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3. Fariseii au venit la El, și, ca să-L ispitească, I-au zis: Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?" 4. Drept răspuns, El le-a zis: " Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, 5. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?" 18. Isus, care le cunoștea vicleșugul a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19. Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban. 20. El i-a întrebat: "Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?" 21. "Ale Cezarului", I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strîns la un loc. 35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. "Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37. Isus i-a răspuns: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău." 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
d-nei Sen se împlineau una pe alta în memoria mea, și gura înroșită de pan a mamei trecea alături de ochii mari și părul negru, adunat pe ceafă, al fetei). Rămăsei câteva clipe contemplînd-o, cu o mirare și o dulce suferință ispitindu-mi sufletul (să fi fost absența ei. să fi fost teama că în curînd-va trebui s-o văd și poate să-i vorbesc?). Prezența lui Harold mi se păru deodată o impietate, și nu știam cum să-mi explic sentimentul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ta acasă. Poți circula în voie prin toate odăile. Noi nu suntem ortodocși și nu avem gineceu. Dacă ai nevoie de ceva, te rog spune-i soției mele sau Maitreyiei. Cred că sunteți destul de buni prieteni... Întâmplările acestei zile mă ispiteau să spun "da". Îi mărturisii totuși dificultățile mele. ― Orice fată indiană se poartă așa cu un strein... Începu apoi să-mi povestească. O dată, trebuind să ia ceaiul la legația italiană, consulul a voit să ajute pe Maitreyi să traverseze o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adaog ceva. Așteptai câteva secunde cu stiloul în aer, apoi închisei caietul, spunîndu-mi: "Prostii...". V Aș vrea să mărturisec de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acei timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întîmplările ei, dacă, mai ales, mă turbura
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tem din ce în ce mai mult, dar situația primejdioasă mă pasionează și nu mă îndur să mă explic, să spun net că nu mă însor. Nici nu pot fugi. Ar fi stupid să fug. Sunt iremediabil un om moral, deși demonul meu mă ispitește contrariul. (Notă. Jurnalul e mai întotdeauna un prost psiholog, după cum această povestire va confirma. De aceea extrag notele de față; ca să-mi dau încă o dată seama cât de absurd pluteam în închipuire.)" "Mantu a mărturisit astăzi femeilor ceea ce îi spusesem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
va lega de ea niciodată, și înțelesei că, de fapt, eu o iubisem de atunci, deși nu-mi lămuream aceasta și nu voiam să mi-o lămuresc. A fost o noapte de legănări între vis șî amintire, cu parfumul iasomiei ispitindu-mi gura Maitreyiei, o noapte în care mi s-a părut că aud întîia oară cocorii Bengalului, strigătele lor deasupra câmpiilor inundate de la marginea golfului Am văzut atunci, pe acea poartă de fericire deschisă spre lume, o viață de legendă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mușcate. Privii cu o imensă beatitudine urmele primei noastre nopți de dragoste. Maitreyi era acum de o frumusețe ațâțată, parcă întreg trupul se deșteptase în ea, și buza aceea de jos, cărnoasă și fragedă, își purta mușcăturile ca o victorie, ispitind privirea și turburînd-o. M-am întrebat cum de a trecut neobservată schimbarea aceasta, cum de au fost atât de ușor acceptate explicațiile ei. (Că boala lui Chabù n-o lăsase să doarmă, că, venindu-i să plângă toată noaptea, și-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă cutremur. O dată, pe seară, Maitreyei strigă din balconul interior pe Khokha, apucată fiind de junghiuri (căci plouase două zile de-a rîndul) și, pentru că el lipsea, îl chemă pe șofeur. Aceasta mă făcu să-mi pierd mințile, și eram ispitit să mă urc la ea în odaie și să-i spun ceva sălbatec, dar îmi fu rușine de gândul meu, deși nu mi-a fost rușine, câteva minute după aceea, s-o spionez din grădină. Într-adevăr, nu se vedea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe moarte în casa unui bhutanez de lângă Almora, dar că nu îi e teamă. Am întrebat-o așa, într-o doară, ce-a făcut-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au făcut din mine un neputincios sentimental și fricos; dacă nu cumva trăiesc departe de lume, pentru că nu o pot înfrunta, și m-am hotărât să renunț la dragoste și la femeie, pentru că nici una, nici alta nu mai mă pot ispiti. Am trecut ceasuri de cumplită groază, gîndindu-mă că s-ar putea să fiu o simplă epavă, reacționând automat și păstrând toată viața semnul primei înfrîngeri. Recunosc, lumea ― cu femeile și iluziile ei, cvi realitățile și luptele ei ― nu mai mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-i pierd și pe ei, pe ultimii doi, mă hotărâsem să le mai dau un singur ordin: să ne despărțim; să ne îndreptăm spre sate ei pe un drum, și eu pe altul... De-aceea poate, m-am lăsat ispitit de speranța lor absurdă: că binecuvântarea lui Ivan, care trăgea să moară, ne va purta noroc... Doamna Machedon veni dinspre bucătărie cu o farfurie mare fumegândă, urmată de Adela, purtând o tavă cu multe păhăruțe și o sticlă de țuică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lucruri... Dar acum mă întreb dacă, într-un chip mai mult sau mai puțin somnambulic, nu mă deșteptam în timpul nopții și-mi continuam lucrul... Profesorul îl privi tot timpul cu atenție, ușor încruntat, semn, cum observase mai demult, că era ispitit de mai multe întrebări deodată. - În orice caz, spuse, nu pari obosit, nu ai expresia intelectualului care petrece o bună parte din noapte citind... Dar dacă ar fi așa, cum de n-a observat nimeni lumina, lampa arzând foarte târziu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
furiș, asupra porumbelului... - Îl găsisem pe maidan. Îl lovise cineva cu o piatră... Ieronim întinse brusc brațul spre întuneric și-i puse mâna pe umăr. - Să nu-ți închipui cumva că voiam să te pun la încercare sau să te ispitesc. Dar pentru mine, care trăiesc numai pentru teatru, scena era prea excepțională ca să nu ghicești că făcea parte din acel scenariu misterios pe care mă trudea necontenit, și totuși zadarnic, să-l reconstituiesc, dacă înțelegi ce vreau să spun... Își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alterat toate darurile cu care mă copleșiseră ursitoarele în leagăn. Blestemată precocitate!... Când n-am mai putut fi copil minune, pentru că trecusem de un metru șaizeci, m-au silit să fiu june prim... A fost prima dată când m-a ispitit gândul sinuciderii. Dar atunci m-am revoltat și am părăsit tot, am încercat să uit tot ce mă învățaseră ei, și, te asigur, domniță, am izbutit să uit. Am redevenit mai ignorant, mai naiv și mai pur decât a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl întrerupse Iconaru roșind. Că dacă m-ai văzut că sunt de la țară... - Vladimir Iconaru! exclamă patetic Ieronim. Cum aș fi îndrăznit să râd de tine, când te-am văzut cu porumbelul rănit, și chiar în clipa aceea m-a ispitit îndoiala și mi-am spus: s-ar putea ca totul să nu fie decât o iluzie, o nălucire de-a noastră, s-ar putea să nu fie decât asta: un licean milos care adună porumbeii răniți pe maidane... - Îl lovise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spună ce avea de spus și și-a dat duhul... - Dumnezeu s-o ierte! izbucniră toți, făcîndu-și cruce și îmbulzindu-se în odaie. Apoi începură să aprindă lumânări. De mai multe ori, chiar în noaptea aceea, în timp ce o vegheau, fusese ispitit să-l întrebe ce-i spusese, dar nu îndrăznise. Pentru întîia dată Ieronim, care nu împlinise încă șaptesprezece ani, îl intimida. Parcă devenise deodată un alt om. Îngenunchease lângă pat, cu ochii deschiși, dar parcă nu vedea pe nimeni. Se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a fost oglinda noastră, nu pot face altceva decât să vorbesc, în imagini și parabole, de taina care mi-a fost încredințată. Și nu numai vouă, familiei și prietenilor ci și celor pe care îi în-tîlnesc din întîmplare. Sunt uneori ispitit să opresc oamenii pe stradă, evident, nu pe oricine, dar anumiți oameni în care mi se pare că ghicesc un anumit semn. În sfirșit, asta e altă poveste. Dar, Luchian, eu numai despre asta vorbesc! Dacă n-aș fi vorbit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dovedește un statornic iubitor al baștinii sale adoptive, care este misteriosul și generosul Iași, dar și un pasionat „nevindecabil” al Istoriei, în toate componenetele acesteia. Poate că unii dintre cei care îl cunosc mai puțin pe autor ar fi fost ispitiți să creadă că prin cărțile publicate până în prezent acesta a cam epuizat „materia primă” și că nici Iașul și nici împrejurimile urbei nu ar mai avea resurse care să constituie conținutul unei noi cărți. Uite, însă, că Vasile Ilucă e
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
Șchiopătez din cauza mediului inadecvat. Grădina ta e prea mică pentru un cîine alsacian în putere. Și-n lesă nu merg. Sînt un cîine dezlegat la minte și la trup. Poftim de te înțelege cu Tano cel refuznic. Încerc să-l ispitesc altfel: Depinde cine crezi că-i la capăt: omul sau cîinele. Tu oi fi la capătul lesei? Poate-s eu, nu tu. Ideea de-a mă scoate el din casă și de-a mă conduce cu lesa la veterinar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]