1,937 matches
-
În vara anului 1963, moara a fost desființată, localul a revenit din nou la Sfatul Popular care a încasat chirie de la Întreprinderea Industrială Raională Făgăraș până în 1966 când a fost cedată C.A.P.-ului (Cooperativa Agricolă de Producție - altă mare «ispravă» a regimului comunist)) pentru a fi folosită ca atelier de întreținere a utilajului agricol. Localul actual al fostei mori fusese construit inițial din lemn, a fost refăcut în 1934 din piatră și cărămidă de către morarul Dumitru Paștea în baza unui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de noapte pe ea și nimic mai mult. Înainte să înceapă să vorbească, își scosese batista, o dusese la gură și își dresese glasul încetinel. Tatăl consimțise bucuros, felicitîndu-se că-și dădea fiica pe mîna unui astfel de om de ispravă. Cînd ajungea aici cu povestea, bunica se oprea și se uita la nepotu-său nerăbdătoare, așteptînd ca el să o ches tioneze ca de obicei. Băiatul, cu o voce gravă și apatic, întreba : „Dar de iubit, l-ai iubit ?“. Atunci bunica
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la cumpăna dintre ani“, de domnul Meleșcanu, care ia spus lui Teo Trandafir, clipind cu subînțeles: „O săi facem noi pe ăștia!“ Și, oricum, Europa să facă bine să se bucure și să fie mândră că primește așa oameni de ispravă, descurcăreți și buni la toate. Cașai românu’... A urmat Revelionul, iar televiziunile au dat glas euforiei aderării. Artificii, discursuri entuziaste, hora bucuriei. Mare sărbătoare mare, de început de lume. Cum a început lumea pentru televiziuni, încă de-a doua zi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Himera. Deșertul prin care rătăcește spre sfîrșitul vieții sale și care, se Înțelege, nu este decît melancolia sa inconsolabilă, ni-l arată ducîndu-și pînă la capăt raționamentul. Acest episod la care face aluzie Homer ni-l apropie mai mult decît isprăvile sale. În mod normal, n-ar trebui, Îmi spun, decît să Întind mîna spre crengile pline de soare și de fructe pentru a pipăi limitele fericirii. Dar nu mîna e de vină dacă ezită și dacă, de atîtea ori, ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai vrut să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de fapt, de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar fi singur În fața lumii. Spre deosebire de Belerofon, el practică o Înțelepciune care se rezumă la gesturi. După ce a omorît un monstru se spală pe mîini și nu se va mai Întoarce asupra acestui moment decît pentru a se lăuda cu isprăvile sale. Totdeauna gata să Înlăture un accident al realității, să Înfrunte o primejdie și s-o biruie, n-are vreme să simtă. E un reprezentant al acțiunii. Adevărata măsură umană, pare să spună el, nu o dă sensibilitatea, ci acțiunea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Se apropie de o fereastră parcă așteptând cu înfrigurare ca cineva de acolo de sus, un chip cunoscut de ea să o îmbărbăteze și să îi dea startul. Se gândea la Valentin, ce față o să aibă când va afla de isprava ei și ce va spune. Va tuna și va fulgera ca într-o scena când viața bate filmul. Făcu câțiva pași înspre pătuțul lui Alin, încercând să îi vorbească în șoaptă: - Sunt aici cu tine. Vino la mine în brațe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta ca și mine, mâine dimineață și le va face plăcere să își amintească ziua de azi, iar peste ani de zile vor povesti altora isprava lor. Intrând în dormitor cu Alin îl găsi într-o stare perfectă de curățenie, aranjat special pentru venirea unui nou-născut. Nici baia nu arăta mai rău. Însă pe neașteptate o ploaie de cuvinte pline de reproș, unul după altul, se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aceeași voce strigă: „Foc!” Unii militari dârdâiau și tremurau de parcă ar fi fost în locul celor ce urmau să fie executați. Ochii soților Ceaușescu scăpărau scântei, mult mai multe decât un foc de artificii. Era dezgustător să participi la o asemenea ispravă neagră din istoria românilor. În pupile le ardea o flacără de o intensitate nepământeană, ca un mănunchi de curcubee căutând cu toată forța să slăbească dorința adversarilor însetatați de sânge și răzbunare. Doreau să fie judecați de Marea Adunarea Națională
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mister al vieții este creierul uman (materia cenușie) și sufletul omului care poate fi considerat un „câmp” înzestrat cu inteligență, materia în Univers găsindu-se în două forme fundamentale: substanță și câmp, iar viața este înfăptuirea unui principiu cosmic. Această isprava numită „zbor” marchează granița dintre două civilizații: civilizația rotii și civilizația elicei, care a deschis porțile celei de a treia, numită civilizația cosmică sau extraterestră [7], [13], [17],[18]. DRUMUL UNEORI LABIRINTIC AL CĂRȚII prof. dr. Mirela MARIN Cultură postmodernă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să ajung acasă, să prind a lepăda hainele de pe mine, încă de la poartă! Cred că am să trec spre Udești Marți 9. III, cu rapidul, ca de obicei. Poate mă și opresc, cel puțin pînă seara - vreau să-ți arăt „isprava” mea, „Cartea Geților” („Geții în opera lui Ovidiu”) înainte de a o da tiparului. Cred că am izbutit un lucru deosebit. Dacă rămîn, îți vei scoate și tu pîrleala, biciuindu-mi lipsa spiritului de ospitalitate, a doua oară dovedită. Dar - știi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
este și bucuria celor mari. Dar în această seară bucuria noastră a fost foarte mare: scrisoarea voastră, vestea (în care eu cred de trei luni de zile) și fotografiile copiilor. Finul nostru este un adevărat voinic și ne închipuim ce isprăvi trebuie să fi făcut în jurul pomului de Crăciun. Poza pare a-l trăda puțin în acest sens. În ce mă privește, mai am un motiv de bucurie: ne a scris fina și cumătra, și ne-a scris foarte mult. Înseamnă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
l-am promis. Rămîne ca zilele acestea să-mi încordez forțele și să fac ceva. Pe 27 iulie, dimineața, plecăm direct la Soveja. În timpul cît am lipsit din Iași (1-12 iulie) orgoliosul și megalomanul I. Const[tantinescu], despre ale cărui isprăvi ți-am vorbit, m-a denigrat pe unde a putut (inclusiv la redacții și la prietenii adevărați), prezentînd total fals așa-zisul incident despre care ți-am relatat. Posibilitatea unei reconcilieri este exclusă pentru totdeauna. Cum îi cunosc bine laturile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a ascultat-o cu interes soția mea la Roman și a rămas încîntată, atît de conținut cît și de forma ei aleasă. Sper că și celelalte inițiative ale Domniei Tale vor avea succes și izbuti, pentru că ești un tînăr de ispravă. În luna iulie spre sfîrșit voi fi pentru cîteva zile la Udești, de unde voi pleca în secuime, în județele Mureș și Harghita. Dacă se va întîmpla să fii și Domnia Ta acolo, voi fi într-adevăr fericit să facem împreună primblări
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mută în alt pat și se gândi că trebuie musai să-l întâlnească pe Neculai să vadă ce hotărâri iau după ce fusese certată de mama lui. Numai de n-ar afla taică-su și mumă-sa și nici Ghiță despre isprăvile ei, apoi își rândui în minte ițele unui plan ce-i încolțise mai demult în cap. Aflase de la soră-sa, Ileana, că fratele lor, Costache „didilavale” vânduse cei doi juncani frumoși și că gândește să cumpere un lot de pământ
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ghiță Ciotacu „vitejii” se lăudau pe rând sau amândoi odată, povestindu-i lui Marița, mama lor, cum au dus la capăt misiunea ce le-o încredințase ea. Luați de focul povestirii, n-au apucat să spună lui Marița că la isprava lor au fost martori Ion Barzu și cei doi oameni pe care îi împăcase acesta la săparea fântânii. Numai Gheorghe se gândi cam cum ar putea să se apere ei dacă Costache îi va da în judecată. Ion și maică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rumenească frumos . Brutarii dădeau mare atenție la pregătirea acestor covrigi, o marfă mult cerută pe la toate târgurile din Plopana, Băcești și Puiești. Gheorghiță știa bine acest amănunt, deoarece îl însoțea pe taică-su care făcea dese transporturi în chirie. Despre isprăvile cetelor de legionari, în special prin localitățile mai mari, cu mulți negustori de obârșie evreească, auzise și Gheorghiță, i-a mai povestit și taică-su, credea și el că toți trebuie să trăiască prin muncă cinstită, să lupte pentru bună
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
viorile noastre o bucată de vreme. Aș vrea să-ți încredințez niște gânduri ale mele, mai bine zis niște temeri ale mele. știi ce cred eu, măi Gheorghiță? Că lumea de azi o cam ia razna. Adu-ți aminte de isprăvile acestor zvăpăiați de legionari și ai să-mi dai dreptate... − Ce să spun eu domnu’ învățător? într-un timp îmi plăceau faptele lor, am citit ceva și din cele scrise de comandantul lor, Zelea Codreanu, și-mi plăcea că este
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lei pe care o întinse Mariei. − Maria, nu lua banii. Față de cât am pierdut și cât om mai pierde, mâncarea a doi oameni nu contează. Să zică bodaproste, că noi suntem creștini, și nu cred că ai noștri au făcut isprăvile ce le spune basarabeanul aista educat cu propagandă bolșevică. Adă-ți aminte ce spuneau și ai noștri despre bolșevici, că au făcut din biserici grajduri de vite , lucru de care mă îndoiesc. Spune-le să meargă sănătoși și să se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cântec: „Ți-am pus în deget un inel pentru logodna noastră...”, discret îi strecor Mariei inelul de logodnă pe deget și mi-l pun și pe al meu pe inelar. Vecina Mariei observă, strigă tare alarmându i pe ceilalți despre... isprava noastră! Imediat s-a știut în cele două sate. Făcusem o logodnă romantică, în plină natură, în cântec tineresc și în zgomotul undelor înspumate ale râului de munte. Curând părăsim râul, ne mai plimbăm și apoi conduc pe Maria la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
magazionerul nostru) s-a încurcat cu formula. Pe serviciul lui, i-a prins dimineața dormind locotenentul major Ionescu (fostul fotbalist de pe la Rapid, parcă) pe doi camarazi și le-a făcut raport. Când a venit Panait (care deja aflase din Comandament isprava), Fane a dat raportul astfel: "Tovarășe locotenent major, pe timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit!" "Chiar nimic?!" "Decât că-i prinsă p-ăștia dormind!" " Cum nimic deosebit băi, Fane, asta-i nimic la tine?" a sărit ca ars
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
gesticulație. „Simț enorm și văz monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv și cogni- tiv, dar abandonează personajele excesului. Putem însă recupera un sens al crud-hilarei isprăvi și din analiza resorturilor mitologice ale carnavalescului. Data este cea care permite intrarea într-un regim sacral în care violența se întoarce dinspre regele detronat și linșat, în prada unei terori indescriptibile spre caracterul virtual punitiv al replicii victimei care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
face nobilul Silva, bătrânul ofensat ? Credeți că trage spada să pedepsească repede pe acei cutezători ? Nu ! El se gân- dește să-i pedepsească cu mult mai aspru : le citește un lung discurs istoric moral, în care face lista cronologică a isprăvilor și vitejiilor marilor lui strămoși, a[le] căror por- trete sunt atârnate în salonul unde s-au întâlnit cei doi rivali, regele Carlos și banditul Hernani.” Mai mult decât atât, Caragiale ne relevă și o serie de considerații estetice, printre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
contur. Mă voi duce la București, voi da examen și Dumnezeu cu mila! Mă frământa însă o întrebare, la care nu am găsit nici atunci nici mai târziu răspuns: de ce eu? De ce dintr-un centru universitar cu atâți tineri de ispravă, celor de la MAE li s-a pus "pata" tocmai pe mine, să mă "râvnească" și în 1962 și în 1966. Aș găsi eu niște argumente, pe care nu le enunț, pentru a nu fi acuzat de lipsa de modestie.). Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în vamă. Zis și făcut. Au trimis la Lima un tehnician cu o geantă plină cu plăcuțe noi cu seriile motoarelor și șasiurilor, schimbând anul fabricației. Ghinionul a fost că "delegatul" a fost surprins de autorități în "flagrant" și toată isprava a trecut cu text și fotografii în mass media! Între țările de care mă ocupam, după cum am menționat, figura și Chile, pe care-l cunoșteam foarte bine. În perioada cât am lucrat la Santiago, ambasada având cifru, m-am îngrijit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]