1,917 matches
-
1769, Bückeburg, Saxonia Inferioară - d. 28 iunie 1838, Berlin) a fost un chimist german, ale cărui merite principale au fost cercetarea în domeniul luminescenței gazelor, depistarea falsificării produselor alimentare și popularizarea chimiei. În 1755, tatăl lui Accum s-a convertit de la iudaism la protestantism și a luat numele de familie "Accum". În ebraică, "Accum" este un acronim cu semnificație păgână. Între anii 1793 și 1821, Accum a trăit la Londra, unde a avut un laborator propriu și unde a făcut o serie
Friedrich Accum () [Corola-website/Science/316365_a_317694]
-
venituri personale provenite din moștenirea tatălui său și din zestrea soției lui, care îi făceau veniturile să fie echivalente cu solda unui general comandant de regiune. El nu avea, deci, niciun motiv pecuniar de a trăda. Justificarea prin apartenența la iudaism, singura reținută de presa de dreapta, nu avea sens în fața unui tribunal. Martorii militari ai procesului au alertat comandamentul privind riscul de achitare. În această eventualitate, Secțiunea de Statistici pregătise un dosar ce conținea, în principiu, patru probe „absolute” ale
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
vechimea cărților este de aproximativ 2000 de ani. Dacă se confirmă că sunt autentice, aceste manuscrise ar putea fi cea mai importantă descoperire arheologică de la Manuscrisele de la Marea Moartă găsite în anii 1940, putând furniza detalii noi despre creștinism și iudaism. Fiecare dintre cărți constă în 5 până la 15 plăcuțe din plumb și cupru, aproximativ de dimensiunea unei cărți de credit, legate împreună cu inele de plumb în una dintre părți. Multe dintre cărți sunt sigilate cu inele și pe celelalte trei
Manuscrisele de plumb din Iordania () [Corola-website/Science/322467_a_323796]
-
fi nevoie se vor implica personal și toată lumea va ști de prezența lor pe pământ. În 1997, rabinul Yonathan Gershom, într-un articol denumit "Stereotipuri antisemite în scrierile Alicei Bailey", subliniază că scopul ei (Alice Bailey) nu este decât distrugerea iudaismului. Acest lucru este notabil, deoarece teoriile conspirației tind să prezinte evreii ca fiind autorii Noii Ordini Mondiale, în calitate de grupare principală complotiști care ar dori mai mult să reprime decât să creeze ceva benefic. Teoriticienii conspirației folosesc termenul "Al patrulea Reich
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
originari din Galiția orientală, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, azi componentă a Ucrainei. Tatăl, Leib Koch, devenit în America Louis Koch, era tăbăcar, iar mama, Yetta născută Silpe, in America Joyce Koch, era croitoreasă. În America familia aderase la iudaismul conservativ. Când tatăl a căzut victimă unor dificultăți financiare, în cursul Marii Depresiuni,în 1931, familia s-a mutat la niște rude din Newark, New Jersey. Doar după 10 ani au putut să se întoarcă într-o locuință separată la
Edward Koch () [Corola-website/Science/328871_a_330200]
-
două feluri: endogamă, între veri primari sau de diverse grade, niciodată însă pe cale verticală sau exogamă, fără legături de rudenie. Un musulman are voie să se căsătorească cu o femeie de aceeași religie sau care aparține uneia dintre religiile relevate ( iudaism sau creștinism în primul rând) și poate avea până la patru soții, fiind necesar de fiecare dată acordul celeilalte/celorlalte soții pentru fiecare soție nouă, în timp ce o musulmancă poate avea un singur soț, obligatoriu musulman. Condițiile pe care trebuie să le
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
semnificative erau germani, în număr de 8.000 precum și croați, în număr de 3.000. Alte etnii prezente erau evreii și romii. Din punct de vedere religios, o treime erau luterani, peste jumătate romano-catolici iar restul reformați și adepți ai iudaismului. În unele localități, romii vorbeau fie slovena prekmuriană fie limba maghiară.
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
de pace între Israel și palestinieni a ajuns la un impas prelungit. Aproape 42% din evreii din lume trăiesc astăzi în Israel. Israelul modern este aproximativ situat pe locul regatelor evreiești din antichitate, locuri care sunt locul de naștere al iudaismului, al creștinătății și conține locuri sfinte pentru toate religiile monoteiste principale din lume. Evreii au fost alungați din aceste teritorii în special de romani de-a lungul secolelor de conflict, deși unii evrei au rămas. În Evul Mediu, zona a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
au luptat pentru a teritoriul moștenit de la el. Iudeea a devenit frontiera dintre Imperiul Seleucid și Imperiul lui Ptolomeu, ulterior, devenind parte a Imperiului Seleucid. În secolul al II-lea înainte de Hristos, Antiohus al IV-lea a încercat să elimine iudaismul în favoarea religiei politeiste elene. Aceasta a provocat revoltele maccabeene din 174-135 care au condus la intemeierea regatului ebraic al Macabeilor sau Hasmoneilor (victoriile răsculaților antiseleucizi sunt celebrată până azi prin sărbătoarea iudaică de Hanukka). Cartea Macabeilor descrie creșterea și apusul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Irod cel Mare și urmașii săi au făacut ample lucrări de construcții la templul din Ierusalim (vezi: Templul lui Irod), făcându-l, după cat se crede, una dintre însemnatele edificii religioase din lumea antică. în ciuda faimei sale, în perioada asta iudaismul rabinic, fariseu, condus de Hillel cel Bătrân a început să devină popular, chiar mai popular decât preoții Templului. În 66 e.n., evreii din Iudea au pornit o revoltă contra dominației romane, încercând sa restaureze regatul independent „Israel”. Evenimentele, cunoscute ca
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
e.n.) și eroica rezistență de la Masada sub conducerea lui Eleazar ben Yair (72-73 e.n.). Cea mai mare parte din Ierusalim și din Templu a ajuns în ruine. De-a lungul revoltei israelite, cei mai mulți iudeo-creștini, în acel moment o sub-sectă a iudaismului, au plecat din Iudea. Mișcarea rabinică condusă de Yohanan ben Zakai si avand drept centru localitatea Jamnea (Yavne) a încercat sa se acomodeze la dominația romană, pentru a salva tradiția proprie, și astfel a supraviețuit. Din 115 până în 117, evreii
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
documentata) revoltă din 70. Minoritatea creștină din țară, care asimilase tot mai multe elemente de origine greco-romană și alți credincioși non ebraici, a refuzat să participe la revoltă și din acest punct au considerat creștinismul ca o religie reparată de iudaism. Revolta a fost în cele din urmă învinsă de Hadrian însuși. Deși nu se știe precis, se apreciază că în timpul acestei răscoale, o adunare rabinică a decis care cărți pot fi considerate parte a canonului Bibliei ebraice, cărțile denumite apocrife
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Sub bizantini, creștinătatea era dominată de Biserica Ortodoxă Greacă. În secolul V, Imperiul Roman de Apus a încetat se existe, cea ce a condus la o migratie a creștinilor în Palestina și dezolvarea majorității creștine. Evreii numărau 10-15% din populație. Iudaismul era singura religie ne-creștină tolerată, dar existau interdicții pentru construcția de noi locuri de rugăciune evreiești. Au existat două revolte samaritane în perioadă. Textele sacre iudaice scrise în Israel în perioadă sunt Gemara (400) și Talmudul din Ierusalim (500
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
guverneze Ierusalimul până în 617, când persii au preluat controlul. Împăratul Bizantin Heraclius, a promis să restaureze drepturile evreilor daca primea ajutorul evreiesc în înfrângerea persilor, dar ulterior si-a renunțat și a ocupat Palestina și a emis un edict interzicând iudaismul din Imperiul Bizantin. Evreii care au plecat din Imperiul Bizantin sau stabilit în zona baltică, unde nobilitatea hazară și o parte a populației s-a convertit la iudaism. Conform tradiției musulmante, în 620 Muhammed a plecat din Mecca către cea
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a renunțat și a ocupat Palestina și a emis un edict interzicând iudaismul din Imperiul Bizantin. Evreii care au plecat din Imperiul Bizantin sau stabilit în zona baltică, unde nobilitatea hazară și o parte a populației s-a convertit la iudaism. Conform tradiției musulmante, în 620 Muhammed a plecat din Mecca către cea mai îndepărtată moschee, a cărei locații este considerată a fi Muntele Templului, întorcându-se în aceași noapte. În 634-636 arabii au cucerit Palestina, sfârșind interdicția bizantină care nu
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
până la cruciade, Palestina a fost condusă din Medina, după acea din Damasc. În 691, Califul Abd al-Mulik al Califatului Ummayad a construit Cupola Stâncii pe Muntele Templului. Evreii consideră că conține Sfânta Sfintelor, care este cel mai sfânt loc al Iudaismului. A doua cladire, Moscheea Al-Aqsa a fost de asemenea construită pe Muntele Templului în 705. Între secolele 7 și 11, scribii iudaici, numiți masoreți și stabiliți în Galilea și Ierusalim, au stabilit textele masoretice, partea finală a bibliei ebraice. Pe parcursul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
evreu, reprezentant de frunte al iluminismului evreiesc (haskalah, juedische Aufklaerung) în Europa de est. Ca și Aaron Halle-Wolfssohn sau Isaac Erter, și Iosif Perl a fost un fervent opozant al mișcării ultra-ortodoxe a hasidim; această mișcare mistică populară și pioasă, ostilă atât iudaismului canonic (rabinic) cât și modernizatorilor seculariști, s-a răspândit cu ușurință în masa de evrei est-europeni aflați în regiunile sărace și slab urbanizate ale Galiției austriece și Imperiului Țarist (în “regiunea permisă de așezare”, adică districtele în care evreii aveau
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
în afara comunităților lor și care erau vorbitoare de idiș (în multe cazuri, evreii galițieni nu puteau pricepe nici măcar poloneza, adică limba celor în mijlocul cărora trăiau). Iosif Perl s-a născut în familia înstărită a unui om de afaceri adept al iudaismului anti-hasidic (numit “lituanian” sau mitnaged). Încă din copilărie s-a remarcat ca un copil de geniu, la 13 ani fiind capabil să întrețină dispute pe teme religioase cu erudiți ai comunității. Deși părinții i-au asigurat o educație tradițională, tânărul
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
ipostasuri sunt „o singură Fire în trei proprietăți, înțelegătoare, desăvârșite, existând prin ele însele, deosebite în număr, dar nu deosebite în Dumnezeire” . Această formă de triplă manifestare este numită conform multor denominațiuni creștine Sfânta Treime, nefiind însă recunoscută de adepții iudaismului, islamului și unor culte creștine. Sfânta Treime are în comun Dumnezeirea, conform multor culte creștine. Dumnezeu Tatăl este, conform celor mai multor culte creștine, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Fiul și de Sfântul Duh. Dumnezeu Tatăl
Dumnezeu în creștinism () [Corola-website/Science/323631_a_324960]
-
original, în greacă, cuvântul Logos, (λόγος) este folosit pentru "Cuvântul". Aceasta este concepția potrivit căreia Hristos este Logosul (λóγος, în grecește are sensul de "cuvânt", "discurs" sau "motiv"). Este cea mai mare diferență față de religia iudaică care este sursa creștinismului. Iudaismul respinge vehement ideea că Dumnezeu este un om care are undeva la peste patru mii de ani în prezent.
Dumnezeu în creștinism () [Corola-website/Science/323631_a_324960]
-
mama sa, Margaret, fiind o profesoară de limba engleză, iar tatăl său, Richard, director la un liceu. A crescut în Fairfield, Connecticut, fiind al doilea dintre cei trei copii. Tatăl său este evreu, Mayer spunând că „se simte legat de iudaism”. A absolvit Liceul Fairfield deși el a fost înscris la Centrul pentru Studii Mondiale la Liceul Brien McMahon din Norwalk, Connecticut, pentru anul al treilea al ciclului liceal (cunoscut atunci ca Centrul pentru Studii de Japoneză în Străinătate, un program
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
reînființarea căminului național. În vreme ce unele dintre aceste propuneri au fost puse în practică, altele au rămas doar în faza de proiect. În Israel există o mai lungă dezbatere cu privire la caracterul statului, cu privire la accentul care trebui pus pe cultura evreiască, încurajarea iudaismului în școli, sau accentul pus pe legile Kașrut și respectarea Șabatului. Această dezbatere reflectă separația istorică în cadrul sionismului, ca și între cetățenii israelieni de etnie evreiască, dintre evreii cu tradiții seculariste și cei tradiționaliști sau ortodocși. Sionismul secular, linia dominantă
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
fondarea unui stat în care evreii sunt asimilați în masă ca o națiune, un adevărat atac împotriva aspirațiilor naționale evreiești. Sionismul este ancorat într-un concept al evreimii ca națiune, iar sioniștii cred că Israelul are un mandat pentru promovarea iudaismului, a culturii și, poate, este singurul reprezentant legitim al evreilor de pretutindeni. Partizanii viziunii laice a statului au majoritatea, printre ei fiind atât evrei nereligioși sau mai puțin tradiționaliști. Partizanii celui de-al doilea punct de vedere sunt aproape în
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
ei nu cunoștea obiceiurile evreiești contemporane lui în timp ce Iacob cel Drept cel istoric le cunoștea cu siguranță, lucrarea este pseudoepigrafă (nu a fost scrisă de persoana cărei i-a fost atribuită). De exemplu lucrarea sugerează că ar fi existat în iudaism fecioare consacrate templului, similare vestalelor din Roma păgână, dar aceasta este puțin probabil să fi fost o practică specifică în Iudaismul clasic, dar este posibil să fi fost întâlnită în vechea cultură eseniana. Celibatul nu a jucat un rol important
Evanghelia după Iacob () [Corola-website/Science/323796_a_325125]
-
a fost scrisă de persoana cărei i-a fost atribuită). De exemplu lucrarea sugerează că ar fi existat în iudaism fecioare consacrate templului, similare vestalelor din Roma păgână, dar aceasta este puțin probabil să fi fost o practică specifică în Iudaismul clasic, dar este posibil să fi fost întâlnită în vechea cultură eseniana. Celibatul nu a jucat un rol important în iudaism, în care a fi căsătorit și a face copii erau înțelese drept datorii sacre. Consensul este că a fost
Evanghelia după Iacob () [Corola-website/Science/323796_a_325125]