12,885 matches
-
filosofia cade în fundătura ideologiei, adică în servitutea unor expresii standard pe care le repeți ca semn de recunoaștere. Un grobian într-ale filosofiei confundă lexicul Fenomenologiei cu gîndirea din paginile ei, și nu caută schema din care s-a ivit algoritmul dialectic. Dacă o face, va afla că în Fenomenologie schema de bază e dată de punerea față în față a două oglinzi care se reflectă una în alta. În acest fel, fiecare este ea însăși și imaginea ei în
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
scriitorului cu pricina. Ani buni după aceea, profesorul îmi cerea noutăți despre el. Lucru derutant: după nici un an s-a întors în România. Am fost stupefiat. N-avea evident de unde să știe că un tiran (șters Ceaușescu- n.m.) se va ivi la orizont. Din cauza unui articol care a displăcut autorităților (șters tiranului - n.m.), a fost condamnat la șase ani de închisoare, care, contrar tuturor așteptărilor, l-au fortificat. Nu e ușor de definit secretul unei asemenea vitalități. Retras în Carpați, Noica
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
viață”. Adăugînd cu imprudent entuziasm că în țara sovietelor ar avea loc „o experiență de regenerare umană de proporții uriașe”, ce ar înfăptui, într-o apoteoză a prezentului, „școli, teatre, stadioane, spitale, sanatorii, muzee de artă, biblioteci”. Dar deodată se ivesc, în paginile jurnalului, mărturiile unei dezolări, ale unei crize atît de rapid instalate încît pare aproape neverosimilă. La finele anului 1944, scriitorul se declară a se afla deja „într-o fundătură mizerabilă”. Se simte „desfigurat de oboseală”, „obosit ca un
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
în oglindă cu ediția Maiorescu nu e lesne de ocolit. O despărțire duioasă, de felul mai nu vrea, mai se lasă, fără forța marilor rupturi, e Și dacă-un dor: „Și dacă-un dor mai simt în piept/ Când se ivește luna,/ E ca să nu te mai aștept/ Și azi ca întotdeauna.// Și mângâieri de mai pot fi/ Unei vieți de jale,/ Ar fi de-a nu te întâlni/ Nicicând în a mea cale.// Iar fericită de eram/ Să fiu în
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
care-și bate joc de tine, te ia în bășcălie pentru fiecare lucru pe care-l spui sau fiecare lucru pe care-l citești, cu Radu Stanca, care te privește cu bonomie și face nu știu câte spirite văzând conflictul care se ivește între doi prieteni în cadrul micului nostru grup, cu Ion D. Sârbu, cu sarcasmul lui și cu batjocura lui absolut necruțătoare la adresa noastră. Toate acestea scăldate într-un fel de baie de prietenie incipientă, prietenie care s-a realizat pe urmă
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
Nu se va reveni în alianță, fiindcă alianța a fost USL, ea a fost denunțată. Asta nu înseamnă că nu se poate gândi o coaliție de guvernare între liberali și social-democrați. Nu acum, într-o altă etapă, când se va ivi. Nu pot fi excluse astfel de scenarii și, în măsura în care liderii acestei coaliții vor colabora foarte bine, se pot obține rezultate", notează Mediafax.
Adio, dar rămân cu tine. Mesajul lui Iohannis, după ruperea USL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/31615_a_32940]
-
răspunsul. Prietenia lui cu Billy se baza pe sinceritate, și nu avea de gând s-o sacrifice. - N-am prea avut prilejul unor relații de felul ăsta, a spus el. Așa că răspunsul ar fi nu. Încă nu mi s-a ivit această ocazie. - Sora mea avea o colegă la școală, o fată încântătoare, cu ochii negri, a zis Billy, adresându-se mai mult sieși decât lui Herman. O chema Susan. O numeam Susan a mea cu ochii negri. - E un nume
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
era în centrul atenției. Și te-ai bucurat de relații fizice cu această tânără floare? - Nu, a zis Billy. M-am gândit mult la asta la un moment dat. Încă mă gândesc la ea. Ocazia, cum spui tu, s-a ivit, dar a pierit la fel de repede. Mă mir și eu de ezitarea mea. Și astfel a început prietenia, cu destăinuiri și discuții sincere, în spiritul întrebărilor. Herman și-a dat seama că un prieten ca Billy făcea viața pe mare infinit
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
pe cetitorul francez o asemenea problemă? Și ce va fi gândit el de tupeul unui autor care se califică singur, în notele de prezentare ale romanelor sale, drept un "nou Saint-Simon" al literelor franceze sau drept cel mai mare scriitor ivit printre români de la Panait Istrati încoace? Cititorul și-a dat repede seama că noul Saint-Simon nu e decât un colportor de anecdote și cancanuri bucureștene, a căror "cheie" a rămas în buzunarul fără fund al romancierului transfug, ceea ce dovedește că
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
armoniei care se manifestă sub forma aversiunii față de orice fenomen care le irită instinctul: oriunde apare o ruptură, ea e privită ca un simptom de incoerență. O înfundătură logică e consecința unei dezordini crase, iar greșelile de exprimare sunt vîrtejuri ivite din dereglări intime. La mijloc e un tropism cu bătaie teleologică: nu poți concepe universul decît în perspectiva a ceva nobil, și atunci orice fleac ce este lipsit de sens trezește reacții aspre. Pe un filosof îl recunoști după cît
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
E convingerea savantului care e încredințat că, grație unei idei geniale, îl poate prinde pe Dumnezeu de chică. În acest caz, gînditorul devine „absurd de rațional“, propovăduind succesul unei teorii construite pe spezele aride ale intelectului logic. E cazul utopiilor ivite din siguranța că o schemă inteligibilă poate schimba lumea în bine. A treia poziție e cea în care absurdul e echivalat cu situațiile fără ieșire. Ești într-o stare limită și nu ai soluție, aidoma călătorului care nimerește într-un
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
Dumitru Cârstocea Într-o istorie a culturii românești care ar încerca să pună în lumina contribuția cărturarilor străini la nașterea și dezvoltarea instituțiilor noastre de cultură, precum și soluțiile oferite de aceștia la rezolvarea unor probleme ivite în cadrul procesului de evoluție rapidă a tuturor structurilor societății, caracteristică celei de-a doua jumătăți a secolului trecut, Gian Luigi Frollo ar merita fără îndoială o pagină, nu numai de aducere aminte, ci și de analiză și apreciere a activității
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
fie o contrapondere la PSD, ci să fie o speranță pentru poporul român pentru perioada care urmează. Eu cred că stă în puterea liderilor PDL și ai PNL de a depăși orice fel de situație conflictuală care s-ar putea ivi pe parcursul negocierilor". Ioan Oltean a ținut să precizeze: "Aș vrea să fie un lucru foarte clar: Partidul Democrat Liberal nu este un partid de vânzare, nu este un partid care se poate contopi într-un alt partid. Este un partid
Ioan Oltean: PDL nu e de vânzare. PNL a făcut o mare greșeală by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28787_a_30112]
-
ocolea aportul unei alcătuiri ordonate, balsamul astfel răspîndit evoca, precum un fagure neascuns, virtuți de compunere strictă, - chema, fără voie, ai fi spus, rîvna unor emulații instituționale. Nu mă miram să recunosc, în unii dintre acești colindători, apariții ce se iviseră cuviincios în cadrul peregrinărilor mele bucovinene, la Mănăstirea Putna, în primul rînd, - adolescenți pășind spre pragul preoției, studioși ce îmbrățișau Construcțiile, dar și alții, armonizînd parcă metodic doxă filosofică și teologie. Unul purta această vocație în chiar dubla înrădăcinare a identității
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
curg în paralel - unul pe firul rememorării, celălalt pe al confesiunii directe - făcând să se reflecte în permanență două imagini: cea a naratorului care- și provoacă un chinuitor proces de anamneză, izolat în cabana sa de munte, și o alta, ivită la răstimpuri din străfundurile conștiinței sale, masca hâdă a unei alterități amenințătoare, sau chipul grotesc al unui sine cu care s-a pierdut contactul. Inițial inexplicabilă apariție, ulterior concretizată sub forma unei temeri străvechi, declanșatoare de nevroze, imaginea lui Lulu
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
de miezul nopții, fără să observăm că am rămas singuri în restaurant, ne-am despărțit ca posibili prieteni. Nu m-am înșelat. În cei trei ani câți a mai stat în țară, am ținut permanent legătura, bucurându-ne ori de câte ori se ivea ocazia să ne vedem. Între timp, devenise și colaborator la „Tribuna”, revista clujeană unde eram redactor și semnam săptămânal cronica teatrală. Încă de la primele comentarii, asumându-și rolul atât de critic de întâmpinare, cât și de direcție, George Banu impune
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
și orgoliul se confundă fericit în acceptarea critică de sine. Al. George a scris mult, prea mult, recunoaște el uneori, ca în articolul La sfârșitul lecturii, din același volum. A scris întâi, timp îndelungat, pentru sertar, apoi s-a dedat, ivindu-se ocazia ajunsă și cauză, publicisticii. A urmat o intensă colaborare, uneori inerțială, nevoită, dar acceptată ca provocare, una, am constatat, cu sens tainic. Există în credința lui un mister al existenței, al faptelor ei, de orice fel, cum există
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
genealogice, un fel de predanie căreia, chiar dacă îi schimbăm numele, nu-i putem modifica esența. În patologie, predaniei îi spunem „recrudescență”, în psihologie o numim „predispoziție”, iar în cultură o descriem drept „tradiț ie”. Nu doar hemofilia și diabetul se ivesc pe fond de predispoziț ie familială, dar și stările de spirit. Cînd această schemă e prinsă în tipar ideologic, apare optica beligerantă a adversarului ancestral, optică potrivit căreia părinții trebuie eliminați curativ pe căi directe, iar copiii trebuie înlăturați preventiv
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
această normă e conștiincios respectată de prozator. Bunicul d-sale primea vizitele familiare ale morții care îi relata despre răposații vechi, de-acum așezați în condiția lor, singurii ce posedau dreptul de-a vorbi, căci ceilalți, „morții cei noi se iveau pe la ferestre, cu obrajii palizi și ochii strălucitori, prelingîndu-se pe geam, gros, ca uleiul de maslu”. Neîmpăcați, aceștia din urmă ascultau lectura bătrînului din Cartea șoaptelor, încuviințînd, „pentru că, spre deosebire de morții cei vechi, morții cei noi își găseau liniștea pe măsură ce se
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
atît melodia, ca înșiruire liniară a unor note mai mult sau mai puțin reușite, cît armonicele care se formează concomitent cu derularea melodiei. Nu sunetele care curg au importanță, ci cele care plutesc deasupra celor care curg. Aceste armonice se ivesc într-un palier aflat cu cîteva octave mai sus decît matca melodiei, amănuntul delicat fiind că ele pot fi sesizate doar de cei al căror auz a fost anume cizelat în această privință. În al doilea rînd, aceste armonice nu
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
filtrul literaturii, deci - altfel spus - cînd este literatură, abordabil sociologic ca triunghi emițător (creator)-mesaj (operă)- receptor (cititor), reportajul își dezvoltă prezența încă o dată într-un registru dublu: ca proces de comunicare și, simultan, ca mod de comunicare”. Dar se ivește o chestiune specială. Dacă reportajul se caracterizează cu precădere prin relatarea „evenimentului trăit”, care sînt limitele lui? Nu avem atîtea și atîtea scrieri de tip histoire vécu? Cronicile, însemnările de călătorie, memoriile, jurnalele, epistolarele, chiar eseurile, de nu și romanele
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
trebuie să facă un reportaj publicitar despre litoralul tunisian. Ajuns în Egipt, după ce e fascinat de o femeie misterioasă, Selchis, naratorul Raul se trezește numit fie Ra, fie scribul, și astfel rătăcește sensurile realității. Radu Țuculescu recurge la soluția fantasticului ivit din suprapunerea miturilor. Conversia are a face aici, la fel ca la Eliade, cu aglomerarea mizelor sacre în cele profane. Selchis poate fi regina diabolică care-și omoară bărbații sau o zeiță berberă, ce privilegiază, ca Imhotep, scriitorii. O subtilă
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
dacă mișcările mecanice erau frânte, construcțiile aveau armonia lor specifică, căci chiar dacă mișcarea își pierduse fluiditatea, își păstrase deplin plasticitatea, așa cum era, unghiuloasă și geometrizată. Ne putem întreba, poate cu oarecare îndreptățire, de ce acest mod de gândire mecanicistă s-a ivit tocmai în prima țară industrializată din Europa? Și, în continuarea aceleiași idei, ar fi de reținut și faptul că, în paralel, la Muzeul Național de Artă al României funcționează o expoziție cu Imagini din Marea Britanie, având o secțiune intitulată Industrialul
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
1938 și apoi o alta, din 1943 la editura argentiniană Losada, intitulată La metamorfosis y ocho relatos, ambele (încă) atribuite lui Jorge Luis Borges, care semnează și prologul. Dar asupra paternității primelor traduceri din Spania și din Argentina s-au ivit, în ultimul timp, semne de întrebare și s-a emis ipoteza unui unic traducător, neidentificat. „Jorge Luis Borges nu a tradus niciodată opera La Metamorfosis”, conchide profesoara Cristina Pestaña Castro după ce, compararând toate variantele existente, constată că este vorba de
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, „adevărată” ori „completă”, dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. O astfel de „realitate” distorsionată explorează și nuvela Daisy Miller/Daisy Miller, unde ambiguitatea se centrează pe o problemă culturală, ivită din însăși biografia prozatorului. În momentul în care James a decis să devină „supus al Coroanei Britanice” (1915), renunțînd astfel, benevol, la cetățenia americană, respectabila sa familie de peste Ocean (și, în primul rînd, fratele lui - profesorul universitar de la Harvard și
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]