5,195 matches
-
adăpa cu iubire privindu-ne poate puțin invidioasă băiatul șaten cu ochii cât luna ești tot tu aveai 12 ani și încă îmi spuneai de zece de o sută de ori pe zi te iubesc tati adolescentul care m-a izbit furios dar neîntâmplător răutăcios aduce nu-i așa cu tine când erai prin liceu eu rămăsesem deja în urmă repetent la speranță să nu te-ntristezi dacă mă auzi acum nu te mai găsesc de întuneric orașul a plecat în
DOAR VIAŢA de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377646_a_378975]
-
rațiunea alegerii, dar ai pierdut între timp răspunsul, scopul, lecția pe care trebuie să o înveți. Vrei să afli, încerci să te întorci în tine, la acel punct în care toate deciziile luate au un sens, o explicație... dar te izbești de ziduri peste care ți-e cu neputință să te cațeri. Constați, dezamăgit, din nou, că ești blocat în tine însuți, sau că entitățile superioare nu îți dau acces înlăuntrul tău. Ți-au parolat memoria, ți-au parolat viața. Poate
LA MARGINEA NEBUNIEI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377672_a_379001]
-
obosesc, se lasă din zbor și fac câte un popas, ca să își refacă forțele. Pornesc apoi din nou cu dor de cuibul lor. Din stolul mare de păsărele unele își pierd viața pe puntea câte unui vapor de care se izbesc în timpul vreunei furtuni. Câte obstacole nu le stau în cale! Sunt chiar și oameni răi care le prind dar și animale înfometate care le înghit cu lăcomie... Irundel și Irundica au scăpat până acum cu viață. E al cincilea an
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
sănătate, Sa-mpac muncă cu iubirea, Braț la braț cu fericirea, C-am cunoscut destul amăgirea.... Să mai las și de la mine, Și să-mi fie numai bine, Atât pentru ea cât pentru mine.... Femeia este râul necesar, Să mă "izbesc" de el sau să m-abtin, Cănd singur sunt cu sufletul hoinar, Nu știu de este miere sau pelin, Să sorb din cupă plină de nectar, Măcar din când în când o picătură, Ori poate este plină de amar, Oricum
CE FOLOS, de MIRON IOAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378607_a_379936]
-
s-o-apese, că-n zadar implor soarta ce mă scurmă fără să-i pese. Pentru ce mai sper? Tristă așteptare, căci de la un timp șoapta e poruncă. Cineva în zid, fără îndurare cu zile-aruncă Degeaba amân. Ușa descuiată o s-o văd izbind șubredul perete și vor dispărea din mine deodată lacrimi, regrete. Anatol Covali Referință Bibliografică: Cu fața la zid / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
CU FAŢA LA ZID de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378650_a_379979]
-
Imposibil! sâsâi el într-o parte. Dar dumnealui câți ani are? -100! Și cifra-i lovi tânărului urechea precum un mai. Știți, nu ne-am fi îndatorat, dar nunta bunicului ne constrânge! -Cuuum? întrebă și mai tare năucitul, încât vorbele izbiră cu decibelii emisiei spațiul. Ce-ce vâ-vârsta are? -125 bătuți pe muchie! Nu-mi dați formularele? -Păi se mai însoară la așa etate? își expulză stupoarea țâncul. -N-ar face-o, dar îl silesc părinții! Într-o clipă, funcționarul dădu ochii
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
noua intrare, așteptându-l. Privi la ea, apoi la intrarea ce se oferea îmbietoare, gândindu-se că făcând doi, trei pași, n-avea ce pierde. S-a apropiat și surpriza a fost foarte mare când încercă să pătrundă acolo. Se izbi de ceva ca o barieră nevăzută, un „zid” care îi bloca accesul. A încercat cu mâna dar n-a putut pătrunde decât câțiva centimetri în el și atât. Acel „zid” era transparent, ferm și totuși moale lăsând impresia de jeleu
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
detaliilor. Dar nu este un jurnal, și voi motiva! Textul începe cu o amintire din copilărie: “Aveam patru ani. În zori de zi, în pijama, am pornit spre lume. Doar de câini îmi era frică. Se năpusteau la garduri, se izbeau de porți, de parcă n-ar fi fost pentru ei nicio greutate să treacă prin ele și să mă sfâșie. Dar Bunica mă învățase să vorbesc cu câinii răi. Și, oricât de tare lătrau, și oricât de fioros își arătau colții
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
Georgescu, nu e doar o înșiruire de cuvinte de citit cu ochii, ci o construcție de oglinzi ale marilor personalități contemporane. Căci, un cal nu e frumos sub ham sau în ocol, pe cât e de falnic scuturându-și coama și izbind pământul sub copite, în galop! Sensibilă, cum e, Oana Georgescu, așa își scrie cărțile! Nu se bazează pe puterea muncii atât cât se bazează pe iubirea lucrurilor sale! Cu această unealtă scrie, în primul rând, și doar astfel se ivește
IOSIF ION PRUNNER. TREI GENERAŢII LA ATENEUL ROMÂN” APARIŢIE LIVREASĂ BIOGRAFICĂ, A OANEI GEORGESCU, LA EDITURA „ALL” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379822_a_381151]
-
și Marea Neagră A pustiu și a blestem Și în valuri infernale Se înalță pân la cer. Duhuri negre se răscoală Din adâncuri fremătând, Plajele înspăimântate Se ascund sub val plângând. Pescărușii nu mai țipă, De pustiu au amuțit. Peștii se izbesc de maluri, De vuiete asurziți. Felinarele sunt sparte De-ale vântului puteri. Marea-și plânge răzvrătirea Fără noimă și nici țel. Elena Trifan Referință Bibliografică: RĂZVRĂTIREA NATURII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1395, Anul IV, 26 octombrie
RĂZVRĂTIREA NATURII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379867_a_381196]
-
gospodină care să facă o ciurdă de copii și să țină o casă, printre altele... Nina îl privi și ea, cu ochii mari, verzi, umbriți de gene lungi, negre, care nu cunoscuseră în nici o viață rimelul. Candoarea din ei îl izbi violent. Își dădu seama că ea înțelese exact motivul pentru care el se distra. Ei, acum! Doar n-o să-l facă să-i fie rușine de ceea ce gândea! - Ce cauți tu aici? Întrebarea lui Marius Dedea îl enervă. - Adică? Nu
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
a clipi. - Vai !! M-am speriat ! Uite a căzut o stea mare, ca o flacără! Dacă pică pe noi ? - Nu-ți fie frică. Acelea nu-s stele, sunt doar niște pietre care vin din cer și se aprind când de izbesc de văzduhul de deasupra noastră. Îi zice meteoriți. Hai să-ți mai arăt ceva: uite, tocmai deasupra noastră, niște stele mari, câte patru și încă două mai sus de ele. Vezi cum seamănă acele stele cu niște căruțe, patru stele
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
brațele să se apropie... El n-apucase să răspundă chemării, când niște bătăi ușoare și repezi îl făcuseră să-și întoarcă fața spre ușă... Aceasta se deschisese, iar în cadrul ei se și ivise copila despre care i se pomenise... Îl izbi asemănarea fetiței cu Mela, văzută într-o poză făcută în copilărie... Cu o grabă nebună, își întoarse privirea spre nevastă-sa, care, aflată deja în picioare, se îndrepta către ușă... Mela, uite-o pe fetița noastră! A venit să te
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SUB TROPOTELE CAILOR Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului SUB TROPOTELE CAILOR Sub tropotele cailor, ciulinii violeți se sparg în tăcere; doar fulgere se izbesc de stele atârnate-n coarne de cerb, păsări țâșnesc din mare și ard în aer... vaporul -undeva- e înghițit de valuri ondulate. Spre cer se înalță sfidarea, deznădejdea, ca un răcnet triumfal... Soarele a fost o iluzie deșartă în somnul
SUB TROPOTELE CAILOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381903_a_383232]
-
apropierea unei stânci care semăna cu un chip de om. Se aplecă de îndată și dezveli o cutie metalică închisă. Neputând deschide încuietoarea, o scutură de câteva ori, pentru a vedea dacă nu este goală. Obiectele din interiorul cutiei se izbiră de pereți cu un zornăit care îi trezi femeii speranța că a descoperit o comoară. Se grăbi către casă și, cu un cuțit de curățat pește, forță capacul, întristându-se când dădu cu ochii de o simplă stea de mare
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
poetul, profesorul universitar Iulian Boldea, născut în 1963. Să mai amintim poezia Lacustră: „De-atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând... / Sunt singur, și mă duce-un gând / Spre locuințele lacustre. // Și parcă dorm pe scânduri ude, / În spate mă izbește-un val - / Tresar prin somn, și mi se pare / Că n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se întinde, / Pe-aceleași vremuri mă găsesc... / Și simt cum de atâta ploaie / Piloții grei se prăbușesc. De-atâtea nopți aud
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
ce încoronează stânca propriului meu eu. O să mă împac cu mine însămi ... Dar oare pot aștepta până la noapte? Prea mă frământă stânca redefinirii mele. Un porumbel rătăcit a încercat să-și găsească adăpost lângă geamul de la camera Darianei. S-a izbit puternic de geam și Dariana a observat zbuciumul acelei făpturi. - S-a rătăcit în ploaie! Așa mă pierd și eu câteodată și rătăcesc într-o lume fără sens. Totul în jurul meu se rotește și nu-și găsește menirea. Aș încerca
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
nu sînt cel cu urechea tăiată. Sînt cel cu care într-o bună zi vei înota și vei adormi în larg. Aprind foc lîngă peșteri, dau în cărți de mamă și de tată. Vorbele rele ale lumii de mine se izbesc și se sparg. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Am auzit că l-au ridicat cînd se oglindea într-o fîntînă. De-o veche lovitură de sabie mi-e inima însemnată. În brațele mele, ca într-un
NU SÎNT ACELA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380351_a_381680]
-
a face exces de descrieri impresionează făcându-te să treci de la râs la plâns, pe parcursul unei singure povestiri. Natura pe care ne-o releva ca fiind parte dintr-un întreg ce se numește viață, este părtașă la toate celele povestite. „Izbea soarele un pui de foc, de zâmbeau lemnelele. Și parcă albăstreau lizierelele de salcâmi pe dealuri departe...”( Aria). Alt exemplu, „...peste noapte a plouat îndesat, ploaie boboasă de vară. S-auzea bătutul picăturilor în ropot de milioane de alice lucitoare
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
trupul să mi-l sature prin vise.// Țara mea de dincolo de ape,/ dacă șovăi în credința mea,/ simt cum îmi trimiți, vânjoși, să-mi stea/ toți stejarii din Orhei pe-aproape.// Când îmi dau târcoale bezne grele,/ lilieci când se izbesc de grinzi,/ numai tu prin noapte îmi aprinzi/ policandrul Nistrului cu stele.// Zgribulit în hainele vărgate/ astăzi vântul iernii îl ascult./ Hora noastră a murit de mult, frigul mușcă tălpile-nghețate.// Dar pândesc la drum de primăvară/ să întindem iar
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
arunca picioarele în părți, nu înainte, își băga botul prin toate troacele cu mâncare la păsări și câte și mai câte. Într-o zi a rămas cu o căldare aninată de cap; ce zuruială a făcut! Zdrăngănea găleata de inox izbindu-se de leațurile țarcului, speriind orătăniile. Era ca la circ: găinile umblau ca zăludele când pe sus, când pe jos, în încercarea de a zbura, dar cu aripile tunse mai zboară dacă poți! rațele, grămadă toate, o gură țineau! mac-mac-mac-mac
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
și-au ieșit din minți/precupețind Moldova pe arginți,/ cum le-ai adus la cuget bănuială.// Ei zac în lanțuri, lângă hăul mării, /și trag în juguri puse de călăi./ Bicele însă nu le țin ai tăi/și mâna ce izbește nu-i a țării//. *** Măria Ta. Înseninează-ți fața,/pușcașii n-au uitat să dea la semn,/ci doar așteaptă chiot de îndemn/ să rupă lanțul și să ia sâneața.// Atunci vor arde țestele dușmane/ cu vâlvătăi de sânge și
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
patimi Și nici chemarea ei înșelătoare În liniște să stați ca-ntr-un adânc de ape Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nu vă-ntristeze-al mării vuiet Ci stați precum o stâncă solitară Izbită-n grea furtună de-nverșunate valuri Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nici nu v-aprindeți iute, în bucurii deșarte Nu fiți un foc de paie care arde doar o clipă Și veseli fiți precum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
roșii, stâlpul infamiei, stigmatele fierului înroșit, pentru Martirii dalbi, Cununi de-azur, iar pentru Mărturisitori mistici, Nimburi de dor ale sufletelor pure. „Doar cântecul adus între zăvoare/ scâșnește-n piscul tragicei vieți/ și-nsângerat îmi cade la picioare/ de când se tot izbește de pereți.” (Andrei Ciurunga-Rezistență, op.cit.) Sângele temnițelor a țâșnit din sufletele fierbinți, dar nefrânte și din coastele neprihănite și rupte ale închinătorilor lui Hristos, a îndulcit oțetul din buretele sâmbriașilor iudeilor cu lacrimile celor de acasă, a rupt zăgazurile și
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
găsi iubirea perfectă e ca și cum ai căuta metafora supremă într-o glăsuire fără cuvinte 2 îți scriu în șoaptă pe peretele sufletului când tristețea se revarsă zi de zi în izvor nesecat de gânduri tulburi și reci când singurătatea se izbește adânc de trup ca de o piatră de munte puternică neninsă neplânsă fericirea ta avea zâmbetul meu pe buze ieri mâine va avea ochii triști 3 ar vrea să își vorbească dar cuvintele nu iubesc buzele lor lipite nu le
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]