KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

se Închide cu zgomot și mașina demarează. Iar eu rămân singură pe trotuar. DOUĂZECI ȘI ȘASE O clipă, nu mă pot mișca. Rămân acolo Împietrită, cu fața bătută de vânt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul. Felul În care se uita la mine, de parcă aș fi devenit, brusc, o străină. Mă săgetează o durere cumplită În tot corpul și Închid ochii, pentru că pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să o suport. Dacă aș putea să dau timpul Înapoi... dacă aș fi fost puțin mai hotărâtă... dacă i-aș fi dat pe Jemima și pe prietenul ei afară În șuturi... dacă aș fi vorbit mai repede atunci când a apărut Jack... Dar n-am făcut-o. Iar acum e prea târziu. Un grup de invitați de la petrecere ies din curte, râzând și discutând despre taxiuri. — Ați pățit ceva ? spune un tip curios și tresar. — Nu, zic. Mulțumesc. Mă mai uit o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
prea târziu. Un grup de invitați de la petrecere ies din curte, râzând și discutând despre taxiuri. — Ați pățit ceva ? spune un tip curios și tresar. — Nu, zic. Mulțumesc. Mă mai uit o dată În direcția În care a dispărut mașina lui Jack, apoi fac un efort să mă Întorc și să pornesc spre petrecere. Le găsesc pe Lissy și pe Jemima Încă În micul birou, Jemima mică de tot, iar Lissy vărsându-și furia pe ea. — ... o tâmpită egoistă și imatură ! Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască pe obraji. Nu-mi vine să cred că am dat greș Într-o manieră atât de catastrofală. Nu-mi vine să cred că Jack chiar crede că eu... că el chiar crede că aș... Îmi revine În minte, din nou, șocul pe care i l-am citit pe chip. Retrăiesc acel sentiment cumplit de neajutorare și de om prins Într-o capcană fără ieșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
aud un fel de scârțâit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcând eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
scârțâit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcând eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sunt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sunt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la maximum, Încercând să-mi astup urechile. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
traversez rândul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsând din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se află Jack. E Jack, care se apropie de mine traversând grăbit curtea, cu o expresie extrem de hotărâtă pe față. N-am timp să mă gândesc la nimic, n-am timp să mă pregătesc. Inima Îmi bate accelerat. Aș vrea să fiu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsând din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se află Jack. E Jack, care se apropie de mine traversând grăbit curtea, cu o expresie extrem de hotărâtă pe față. N-am timp să mă gândesc la nimic, n-am timp să mă pregătesc. Inima Îmi bate accelerat. Aș vrea să fiu În stare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de când am deschis o cutie de bere. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de când am deschis o cutie de bere. Când eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă pot abține să nu pufnesc În râs, dar Jack continuă, cu ochii Într-ai mei. — N-am purtat niciodată nici una dintre cravatele pe care mi le dădea mama de Crăciun. Întotdeauna mi-am dorit să fiu măcar cu câțiva centimetri mai Înalt decât sunt. Nu știu... ce Înseamnă co-dependent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Întâlniri, viața mea s-a schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un nod În gât și mă doare capul. Fac un efort uriaș să nu izbucnesc În plâns, dar fața nu vrea deloc să mă asculte. — Jack, spun Înghițând În sec disperată. Eu n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințând scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai face asta niciodată, spune blând. Știu. Iar acum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
că... suntem... Nu mai sunt În stare să-mi termin fraza. Urmează o tăcere lungă și insuportabilă. Dacă zice nu, nu știu ce-am să fac. Părerea mea e să nu te pripești să iei o hotărâre În privința noastră, spune Jack Într-un final, privindu-mă cât se poate de serios. Fiindcă mai am o groază de lucruri de spus. Și mi-e teamă că nu sunt prea frumoase. Râd, Încă stresată. Nu trebuie să-mi spui nimic. — O, ba da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
un final, privindu-mă cât se poate de serios. Fiindcă mai am o groază de lucruri de spus. Și mi-e teamă că nu sunt prea frumoase. Râd, Încă stresată. Nu trebuie să-mi spui nimic. — O, ba da, spune Jack apăsat. Trebuie. Mergem ? Arată În direcția curții. Fiindcă o să ne ia ceva timp. — OK, zic, cu glasul Încă tremurându-mi. Jack Îmi Întinde un braț și, după un scurt moment, i-l iau. — Deci... unde rămăsesem ? spune, În timp ce pornim spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
teamă că nu sunt prea frumoase. Râd, Încă stresată. Nu trebuie să-mi spui nimic. — O, ba da, spune Jack apăsat. Trebuie. Mergem ? Arată În direcția curții. Fiindcă o să ne ia ceva timp. — OK, zic, cu glasul Încă tremurându-mi. Jack Îmi Întinde un braț și, după un scurt moment, i-l iau. — Deci... unde rămăsesem ? spune, În timp ce pornim spre interiorul curții. A, OK. Acum vine o chestie pe care chiar n-ai voie s-o spui nimănui. Se apleacă ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbându-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sunt pârâitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vântului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunându-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cât m-am putut schimba În doar câteva zile. E ca și cum m-aș fi transformat brusc Într-o altă persoană. Sunt o nouă Emma. Mult mai deschisă decât am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să-mi mai dau cartea de vizită cu „Emma Corrigan, Marketing Executive“ străinilor de pe stradă, dar pur și simplu nu mă pot abține. Habar n-am ce sunt alea pro-ceramide avansate. (Nu știu nici măcar ce sunt pro-ceramidele neavansate). Azi-noapte, când Jack m-a Întrebat „La ce te gândești ?“, iar eu i-am răspuns că „La nimic...“, am cam mințit un pic. Adevărul e că mă gândeam de fapt ce nume să le dăm copiii noștri. Dar ideea e că e cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

viața ei se schimbase pentru totdeauna. Întâlnirea avusese loc în Londra, în faimosul magazin de jucării Hamley’s, acolo unde Alison se dusese disperată ca să cumpere cea mai recenta nebunie în materie de jucării pentru nepotul ei de cinci ani, Jack, fiul surorii ei, Louise. Alison și Jack fuseseră întotdeauna foarte apropiați. Deseori Alison mergea ca să aibă grijă de el. O dată stătuse cu el un week-end întreg, atunci când părinții lui Jack plecaseră într-o binevenită vacanță în doi. Alison nădăjduia, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
avusese loc în Londra, în faimosul magazin de jucării Hamley’s, acolo unde Alison se dusese disperată ca să cumpere cea mai recenta nebunie în materie de jucării pentru nepotul ei de cinci ani, Jack, fiul surorii ei, Louise. Alison și Jack fuseseră întotdeauna foarte apropiați. Deseori Alison mergea ca să aibă grijă de el. O dată stătuse cu el un week-end întreg, atunci când părinții lui Jack plecaseră într-o binevenită vacanță în doi. Alison nădăjduia, cu disperare, ca într-o zi să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
în materie de jucării pentru nepotul ei de cinci ani, Jack, fiul surorii ei, Louise. Alison și Jack fuseseră întotdeauna foarte apropiați. Deseori Alison mergea ca să aibă grijă de el. O dată stătuse cu el un week-end întreg, atunci când părinții lui Jack plecaseră într-o binevenită vacanță în doi. Alison nădăjduia, cu disperare, ca într-o zi să aibă și ea propriul copil pe care să-l iubească. Între timp, însă, îl copleșea pe Jack cu dragoste, atenție și cadouri. Așteptând liftul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
el un week-end întreg, atunci când părinții lui Jack plecaseră într-o binevenită vacanță în doi. Alison nădăjduia, cu disperare, ca într-o zi să aibă și ea propriul copil pe care să-l iubească. Între timp, însă, îl copleșea pe Jack cu dragoste, atenție și cadouri. Așteptând liftul care s-o ducă la departamentul Star Wars, Alison a simțit că i se taie răsuflarea când ușile s-au deschis, iar dinăuntru a apărut imaginea unei ființe cu aspect de zeu, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
te ocupi? a întrebat-o el leneș, ridicând ochii la trapa din tavanul ascensorului. — Sunt asistenta personală a unui director, a spus Alison, fiind rândul ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine. Bărbatul s-a aplecat și a cules un puf de pe reverul lui Alison. —Și eu îmi caut o asistentă. Ai fi interesată? Alison nu era deloc interesată. Nu în legătură cu postul propus. Jack Phelps era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine. Bărbatul s-a aplecat și a cules un puf de pe reverul lui Alison. —Și eu îmi caut o asistentă. Ai fi interesată? Alison nu era deloc interesată. Nu în legătură cu postul propus. Jack Phelps era un șef foarte drăguț, iar Alison era și plătită, și tratată bine. În schimb, era interesată de bărbatul ăsta, despre care, în urmă cu doar cincisprezece minute, nici măcar nu știa că există. Da, tipul era răvășitor de frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

Monumentul înfățișa niște soldați ca aceia micuți cu care ne jucam noi, copiii, în gropile și în iarba din spatele blocului. Nici unul nu voia s-o facă pe rusul. Pe americani îi simpatizam cu toții, ne alegeam numele de John sau de Jack. Americanii obișnuiesc să apară în ultima clipă, când aproape e prea târziu, și eliberează. Debarcă în Franța pentru că le plac fetele franceze, ofițerii lor sunt tipi dintr-o bucată, ei spun: „Ia-o pe-acolo!” sau „Atenție, la pământ!” După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]