2,169 matches
-
de la ușă deși plângea amarnic. Nu i-a dat atenție, dar când a ieșit să-și ia șareta să pornească spre casă a văzut-o din nou pe fetiță ținându-se puțin de-o parte; îl privea cu un aer jalnic și lacrimile îi șiroiau în continuare pe obraji. A întrebat pe cineva ce a pățit fetița și i s-a spus că a venit din zona colinelor ca să-l roage să vadă un bărbat alb care era bolnav. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ambele picioare, Igor Gherasimov l-a pus pe medic să jure că data viitoare nu-l va mai supune la asemenea chinuri. Nu numai pe el, dar nici pe prietenii lui, dacă vor ajunge vreodată într-o situație atât de jalnică. Adică pe Bódog, pe Iosif și Fratele său și pe mine. Nu e de acord ca ei să sufere. „Prietenul dumneavoastră, Igor Gherasimov, e nebun de legat, dar eu sunt un om de cuvânt, domnilor, pentru că anestezia definitivă nu contravine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla în starea jalnică, în care l-am găsit la începutul povestirii de față. Delira des, s-a văzut. Poate, dacă el, la vremea lui, ar fi fost și întrucâtva inspirat și cu șansă, pe cât fusese de 1 Una dintre cele mai frumoase rase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru mine un prisos de ură înflăcărată, pe care acum se hotărâse să și-l exprime -, punându-și o mască furibundă pe chip, s-a ridicat de pe scaun și a început să urle la mine mai aprig decât niciodată. Felul jalnic, în care o făcea, vădea clar că dintotdeauna fusese castrat de simțul inteligenței. Cu alte cuvinte, îmi repeta continuu și cu regularitate exact același lucru, și anume că am întârziat la serviciu o jumătate de ceas în acea dimineață, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar fi cercetat, nu-și găsea chiar niciun fel de realizare avută până la vârsta pe care o avea și, mai mult decât atât, nici nu întrevedea ceva de nădejde către viitor, iar asta îi năștea stări sufletești dintre cele mai jalnice, mai ales că se simțea și aproape de tot nevrednică, spre a se împotrivi lor. Iar neputința aceasta a ei deznădăjduită izvora tocmai din însuși sâmburele delicat al ființei sale, căci toate noile ei suferințe și contradicții se clădeau neobosit pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au spus că suferea de apnee în somn. Cu alte cuvinte, a uitat să mai respire în vreme ce se odihnea, închipuie-ți! Biata de ea... - Iar acesta spui tu că este motivul principal, pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că ard într-o grozav de puternică indispoziție nervoasă, căreia, de când am aflat tragica veste, nu-i mai pot pune frâu. Mă domină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai clar lucrul acesta. „Merită, oare, să mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și își pierde repede prospețimea, devenind, în cele din urmă, doar o corvoadă ticăloasă! Am realizat că am ajuns acum la vârsta de cincizeci și cinci de ani, iar eu, în toate amintirile mele, nu am întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și zugrăvită în culori cenușii și triste. N-am alte amintiri. N-am fost niciodată într-un concediu, nici măcar într-unul medical. N-am călătorit nicăieri până acum, lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prieten decât mama, unul adevărat și care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chiar să se și teamă! Oricât s-ar fi căznit dânsul să adoarmă noaptea, cu niciun chip nu reușea să-și învingă cumplita insomnie, care-l domina. Puțin câte puțin, el ajunsese să fie, în timpul nopții, singurul paznic al tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
greu pe sufletul lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de sclipiri de clarviziune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a părintelui său. Punând la un loc toți vasalii, samuraii de rând și pedeștrii, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Erau însă multe palanchinuri și lecției lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare, cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se înalță flăcările! Mulțimea de femei abia îndura plecarea și, când ajunse la doar o leghe de Nirasaki, se întoarse să privească, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți scăpa cu viață, creșteți-vă copiii și aveți grijă să țină slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se ce s-o fi întâmplat, oamenii care umpleau sala deveniră imediat serioși, simțind, deodată, cum li se uscau gurile. Când auziră de pe podelele de lemn ale verandei răsunetul unei bufnituri, până și generalii care nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide își întoarseră acum privirile într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga își aruncase evantaiul în spate. Generalii văzură că îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
saci grei ce păreau a fi plini cu bani - un munte de saci împletiți din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, munciți de temeri și regrete, Kanbei continuă: — N-a fost vina voastră. Cu toții vă aflați într-o situație jalnică. Ați fost conduși pe căi greșite de câțiva oameni răi. Așa a declarat Seniorul Hideyoshi; și, ca să munciți cu toții fără alte gânduri în minte, a poruncit să vă dăm o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frotieră - a doua zi după ce împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându-și opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu în mijlocul lacului. Zidurile exterioare de piatră, pădurea, podul mobil, acoperișurile caselor, satele, câmpiile cultivate, orezăriile și drumurile erau scufundate, iar nivelul creștea ceas de ceas. — Unde-i Ashimori? Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete în putoarea asta? Vreți să-i serviți pește stricat? Aruncați imediat toate porcăriile astea! Furia lui Nobunaga era complet neașteptată, iar bucătarii-șefi i se aruncară la picioare. Era o scenă jalnică. Mitsuhide își dăduse toată silința să cumpere cele mai rafinate ingrediente și să pregătească feluri de mâncare delicioase, aproape nedormind câteva zile la rând, supraveghindu-și vasalii și pe bucătari. Acum, mai că nu-i venea să-și creadă urechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
participa personal la o campanie contra provinciei Gifu, îl însuși vi se va alătura. În loc de a ne accepta petiția, a părut chiar să ne încurajeze activ. — A fost entuziasmat? Zău așa, parcă-l și văd. Hideyoshi își imagina cu ușurință jalnica scenă. Avea de-a face cu nobilul urmaș al unei case ilustre, dar și cu un om pe care propriul său caracter îl făcea dificil de salvat. Totuși, era un mare noroc. Înaintea morții lui Nobunaga, lui Hideyoshi nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa în luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și începură să bolborosească întrebări jalnice. Cu toții îl priveau pe Hideyoshi, încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai tare: — Fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Un singur lucru: lipsa unei comenzi autoritare. De asemenea, acțiunile lui Hideyoshi fuseseră neașteptat de repezi, ceea ce nu făcuse decât să-i năucească și mai mult. Zvonurile și informațiile false bântuiau peste tot, încurajând, astfel, actele de lașitate. Când vedea jalnica dezordine a trupelor sale, Katsuie nu era numai descurajat, ci turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ferești de ei. Dar deținuții și-au văzut de drum, flancați de gardieni cu pușca la umăr, obosiți peste măsură de lanțuri și de murdăria hainelor de pe ei. Mai mult de-atât n-am putut să văd în acea adunătură jalnică de foști oameni... În rest, ce îmi mai aminteam despre ea?... Cubulețe de zahăr Vremuri grele trecuseră peste noi, dar nouă în familie nu ne pierise umorul. După ce ani de zile obișnuisem să bem ceai cu cubulețe de zahăr (noi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei atârnă ca un văl de ceață peste geana de lumină pierită, jalnică, întunecată. De cealaltă parte a străzii murdare, în ușa unui magazin de băuturi închis, s-au ivit trei puradei negri. Eu sunt - ei bine, eu sunt marea lor speranță, dar par mult prea triști ca să mai vină să-mi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înfățișare ce amintea de un cățel. Bun, hai să-i aruncăm fetei o privire ceva mai atentă. Pielea albicioasă arăta foarte palidă, izbind ochiul spectatorului, de parcă fata ar fi fost atacată de vreo erupție sau alergie. Avea niște sâni mari, jalnici, încrețiți chiar în mijloc, în timp ce un pliu de carne înconjura befelia înaltă a pantalonilor bleumarin, mătăsoși ca șortul unui sportiv. Da, partea de sus a sânilor avea mici creneluri, încă și mai albe ca restul pielii. Asemenea urme la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]