1,883 matches
-
1700) cum făcuseră satele din jur. Astfel, parohia pe timpul conscripției lui Inochentie Micu Klein din anul 1733 era neunită (ortodoxă), și avea 40 de familii cu 200 de suflete. Avea biserică și casă parohială, loc arător de 4 cubele (2 jug.) și cositor de 6 cară de fân. Preot era popa Gabor. Probabil, după vizita canonică a episcopului Petre Pavel Aron din anii 1755-1763, au început a trece unii la Unire, pentru că în 1763 în Berindu era preot unit Philiomon. Cel
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
scoarță]] de [[arin]]e, [[Vacă|vite]], [[fruct]]e de pădure, furaje și mai rar [[Pasăre|păsări]] și ouă, lapte, fructe și pânză de [[cânepă]]. O pondere însemnată în [[comerț]]ul local o deținea produsele din lemn ca: dricuri de car, juguri, obede, grindeie de plug, greble, furci, ""coșuri"" și ""leși"" pentru [[Căruță|căruțe]], ""țâchiri și chelteauă""(coșuri) de diferite mărimi și forme, produse în special de ""băieșii"" din capătul satului. Alte produse din lemn ca: linguri, fuse, mosoare, troci și trocuțe
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
asemenea, în sat existau 215 gospodării ale grănicerilor și 28 ale jelerilor, 134 de șuri și 151 de grajduri, 759 de capete de „"vite mari"”, dintre care 123 de cai, 229 de boi, 407 vaci, dintre care doar 6 pentru jug. În plus mai erau 519 oi, 200 de capre și 732 de porci. Ca unelte agricole se mai găseau 139 de pluguri și 171 de căruțe, dintre care doar 102 aveau roți „"încălțate cu rafuri"”. Grănicerii aveau 199,2/5
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
spre deosebire de încoronarea lui János Zápolya (1529), considerată ca un fapt divers pentru un imperiu în ascensiune, noului eveniment i se acordă (de către turci) o importanță deosebită.”" „"În Transilvania situația fu atât de instabilă, iar Ungaria se afla și ea sub jug nemțesc, până când Domnul l-a urnit din căpitănia sa orădeană pe Ștefan Bocskay, care i-a extirpat pe nemți din Transilvania /.../ Bocskay, cu ajutorul turcilor, i-a scos pe nemți și din Ungaria. Principe foarte bun, el făcu multe lucruri mari
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
Rusă au semnat și ratificat până la urmă un tratat în 2003 , după prăbușirea Uniunii Sovietice și proclamarea independenței de către Republica Moldova și Ucraina. În perioada 1940 - 1989, autoritățile sovietice au provomovat evenimentul de pe 28 iunie 1940 ca pe „ziua eliberării” de sub jugul românesc, data în sine fiind proclamată sărbătoare în RSS Moldovenească. În conformitate cu afirmațiile lui Alexandru Usatiuc-Bulgăr, din 1940 până în 1953 s-au dat 32.433 sentințe politice. Dintre cei condamnați, 8.360 au fost executați sau au murit în timpul interogatoriilor. În
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
hurufizilor: 'An al-Haqq!' (în arabă 'Sunt adevărul!', dar și de asemenea 'Sunt Dumnezeu!'). Dogmele esențiale ale ordinului sunt afirmate în cartea 'Cavidanname' a lui Năimi, după moartea căruia mișcarea nu s-a stins. Hurufismul a jucat un rol însemnat împotriva jugului timurid și dogmelor ortodoxe ale islamului. Dacă vom elibera hurufismul panteist de acoperirea religioasă-idealistică, rămâne doar motivul sau esențial alcătuit din umanismul și criticismul îndreptat asupra structurii feudalo-clericale și despotice a societății. Aceste elemente ale hurufismului se reflectă și ]n
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
Satului Bucovinean un atelier tipic de fierărie de la începutul secolului al XX-lea. Echipa de restauratori și muncitori din cadrul Muzeului Satului a confecționat o construcție monocelulară din bârne de brad, având ca anexă stativele pentru potcovit caii și boii de jug. Ea a fost inaugurată la 18 mai 2006. În atelierul de fierărie se află mai multe instrumente de lucru folosite de meșterul fierar: De asemenea, se află și produsele unui atelier caracteristic începutului de secol XX: potcoave, obiecte de uz
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
a șasea între comunele județului), ocupă o poziție central-estică în cadrul județului Sălaj, la contactul a patru unități de relief importante: Culoarul Someșului, Dealurile Șimișna-Gârbou, Depresiunea Almaș-Agrij și Culmea Prisnelului. Din punct de vedere fizico-geografic comuna este situată la est de "jugul intracarpatic" (Munții Meseș-Dealul Dumbrava-Culmea Prisnelului). Dealurile Simișna-Gârbou ce alcătuiesc cea mai mare parte a comunei sunt reprezentate doar prin terminația lor nordică, care înclină treptat în această direcție către culoarul larg terasat al Someșului, către care se deschide și Depresiunea
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
final, locuitorii care nu au dorit să devină grăniceri au fost expulzați, prilej cu care în sat au mai rămas doar câteva familii bâștinașe. Ca urmare, satul a fost populat cu familii strămutate de pe întreg cuprinsul Transilvaniei, din locuri ""unde jugul iobăgiei a fostu, poate, mai aspru decâtu celu militariu"". Majoritatea dintre acestea au venit din Țara Oltului, membrii lor având statutul de "boieri"', fapt care i-a determinat, încă de la începutul exercitării misiunii lor, să refuze prestarea de corvezi militare
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
Sfânta Ecaterina, cu o durată de școlarizare de cinci ani. În prima jumătate a secolului XVII s-a nevoit în jurul Mănăstirii Prislop un sihastru sfânt, anume Ioan, de loc din satul vecin Silvașul de Sus. Acest cuvios, luând din tinerețe jugul lui Hristos și dorind să urmeze nevoinței Sfântului Nicodim de la Tismana, s-a făcut călugăr în Mănăstirea Prislop. Apoi, săpându-și peștera într-o stâncă sub munte, asemenea altor sihaștri, s-a nevoit acolo singur până la moarte cu grele și
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
În urma Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940, sub ocupația horthystă (1940 - 1944), a rămas la Oradea, fiind persecutat, arestat pentru câteva zile, dar a rămas activ în vizitațiile canonice și a încurajat poporul discriminat, dându-i speranța eliberării de sub jugul străin. În anul 1942, a mers cu pașaport la București, unde a avut o întrevedere cu mareșalul Ion Antonescu. În octombrie 1944, în condițiile derutei în care se aflau trupele horthyste și hitleriste, ca urmare a avansării Armatelor Române și
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
unde a avut o întrevedere cu mareșalul Ion Antonescu. În octombrie 1944, în condițiile derutei în care se aflau trupele horthyste și hitleriste, ca urmare a avansării Armatelor Române și Sovietice, în Ardeal, pentru eliberarea teritoriului și poporului român de sub jugul străin, un grup de ofițeri horthyști au vrut să-i împuște pe episcopul Ioan Suciu, pe preotul Eugen Foișor, precum și pe alți preoți uniți români. Un ofițer superior a fost de părere că execuția nu se poate face fără judecată
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
până când sprijinul indirect al Germaniei au permis Finlandei să întrerupă discuțiile cu partea sovietică. Germania a ocupat statele baltice după ce a invadat Uniunea Sovietică în 1941, în timpul "Operațiunii Barbarossa". La început, balticii i-au considerat pe germani ca eliberatori de jugul sovietic. În Lituania a izbucnit încă din prima zi de război o revoltă și a fost înființat un guvern provizoriu. În timpul înaintării germane spre Riga și Tallinn s-au făcut încercări pentru restabilirea independenței naționale și formarea unor guverne noi
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
catedra de patologie chirurgicală a Academiei Medico-chirurgicale din Petersburg și șef al secției de chirurgie a spitalului clinic militar. În 1871 a primit însărcinarea să țină un curs de chirurgie operativă medicilor-chirurgi de război. În 1876, în timpul răscoalei slavilor împotriva jugului turcesc, a fost trimis în misiune în Muntenegru, unde a fost de chirurg-consultant pe lângă Direcția instituțiilor rusești ale Crucii Roșii. În timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a participat la punctele medicale de lângă Plevna și Șipka, în calitate de medic-chirurg de război și de
Nicolai Sklifosovski () [Corola-website/Science/309971_a_311300]
-
iar ca adjunct al său a fost ales avocatul bulgar Aleksei Stroev. În discursul său de după alegerea ca președinte al Comitetului, Starîi a declarat în fața delegațiilor prezente la ședință: „Noi niciodată nu vom uita de frații noștri care gem sub jugul boieresc”, iar în încheiere a rostit cuvintele „Trăiască Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, leagănul României Sovietice”. După un an în care a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Executiv Central din RSSAM, Starîi este numit în funcția de președinte al
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
este o enigmatica și legendară figură a unor timpuri supuse unui război care a tulburat liniștea și ospitaliatatea plaiurilor moldave. În vreme de restriște când jugul stăpînirii apasă tot mai greu umerii oamenilor săraci apare acest om care se opune unui sistem fără să se gândească la faptul că cineva îi va mai rosti numele atunci când se va simți nedreptățit de autorități. Oameni acestor locuri îl
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
mazili și o familie de ruptași. În biserica de lemn din sat, construită în anul 1771 alături de o biserică mai veche, slujeau doi preoți, un diac și un dascăl. La 27 iunie 1813, la un an după eliberarea Basarabiei de sub jugul turcilor de către Rusia, cinci țărani din Tețcani (Ioan Vornic, Agapi Buță, Ion Șchiopu, Grigore Popa și Vasile Matveev) s-au plâns Guvernului regional basarabean asupra serdarului de Orhei, care îi mâna la munci istovitoare de corvoadă. Ei lucraseră gratuiit 13
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
Colibași. Prezintă interes și alte versiuni privind originea satului și a denumirii lui. Doctorul în științe istorice V.M. Cabuzan susține, în monografia sa "„Narodonasilenie Bessarabskoi oblasti i levoberejnih raionov Pridnestrovia”", că satul purta numele Colibași (Culibași), nume ce ține de jugul turcesc. În perioada colonizării sudului Basarabiei Colibașul, la fel ca și alte sate din stepa Bugeacului, găzduia originari din Bulgaria și Ucraina și de acum în secolul trecut devine unul dintre cele mai mari din ținut. Deja în anul 1850
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
pare a fi cea mai plauzibilă pentru că pe parcursul sec.XIV-XVIII, în contextul relațiilor internaționale, romănii migrau în cadrul Țărilor Românești. O atare deplasare a fost din Muntenia spre Moldova, grație așezării geopolitice favorabile. Multe familii de țărani își găseau refugiu de sub jugul turcesc pe teritorii puțin populate din Basarabia. Această versiune este justificată și prin numele pur românești a primilor locuitori ai satului - Casapu și Cașu - care ar fi păstrat denumirea locului de unde au venit, din câmpia Bărăganului. Dramaticul an 1856, prin
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
promisiunea dată de Imperiul Rus, cea mai mare putere ortodoxă a vremii, de protecția a populație românești ortodoxe. Această promisiune a devenit evidentă odată cu a doua urcare pe tronul Moldovei a lui Mihai Racoviță, care a încercat să scape de jugul otoman cu ajutorul împăratului Petru cel Mare. Racoviță a fost înlocuit cu Nicolae Mavrocordat, fanariot aflat la a doua domnie în Moldova, după ce fusese primul fanariot care domnise în Muntenia, unde îl înlocuise pe Ștefan Cantacuzino. Un moment crucial în politica
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
au ciocnit până la urmă în Balcani, care fierbeau de naționalismul națiunilor slave și de sentimentele antiotomane. În deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, naționalismul rus a devenit un factor important în sprijinirea luptelor creștinilor balcanici pentru eliberare de sub jugul otoman și transformarea Bulgariei și Serbiei în protectorate de facto ale Imperiului Țarist. Din 1875 până în 1877, criza balcanice a fost agravată neîncetat de răscoalele din Bosnia, Herțegovina și Bulgaria, pe care turcii otomani le-au înăbușit cu o asemenea
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
al Prusiei a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România. În 1878, după victoria din Războiul de independență, România s-a scuturat de jugul otoman, dar a intrat imediat în conflict cu aliatul rus în privința Bugeacului. În cele din urmă, România a primit Dobrogea, dar a trebuit să cedeze sudul Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail). În 1881 avea să se proclame Regatul României
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
mai nobile idealuri ale umanității. Alături de Socrate apar nenumărați discipoli și auditori ai înțeleptului atenian, dintre care se disting, împreună cu Xenofon, Antistene cinicul și Aristip hedonistul. Maestrul — „plebeul" Socrate le apărea tuturor acestor admiratori ai săi ca „eliberatorul" oamenilor de sub jugul plăcerilor și al prejudecăților. S-a discutat enorm, existând o întreagă literatură de specialitate, despre felul cum este prezentat Socrate în scrierile închinate lui. Au fost voci, nu lipsite de autoritate, care au văzut în ele doar unele „șabloane obișnuite
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
își redactează primele manuscrise memorialistice. În 1984 se pensionează și întreprinde o călătorie cu automobilul propriu până la Vladivostok - 14 000 km - revăzând locurile de suferință. În 1989 se întoarce în Basarabia, la Chișinău, luând parte la mișcarea de eliberare de sub jugul rusesc. În 1993 își editează trilogia "Cu gândul la tine, Basarabia mea", în care descrie tragedia românilor din Basarabia sub ocupația sovietică, fiind sponsorizat de patriotul român Sergiu Grossu din Paris. Trilogia conține: volumul 1 - "Cu gândul la tine, Basarabia
Vadim Pirogan () [Corola-website/Science/305829_a_307158]
-
primarului orașului Târgu Mureș. La 25 martie, tineretul maghiar din Târgu Mureș a organizat o manifestație patriotică, invitați fiind și canceliștii români. Obiectivul principal al tineretului maghiar era „uniunea cu patria soră” și abia după aceea eliberarea maselor largi din jugul șerbiei. Cu toate că inițial și tinerii români au fost de acord cu principiile libertăților proclamate de revoluția ungară, ei au ținut să precizeze următoarele, prin glasul lui Alexandru Papiu-Ilarian: iar Samuil Poruțiu, cerând să vorbească în întrunirea canceliștilor, a cerut "„să
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]