2,595 matches
-
care foșgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fărmăcători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să înghită; despre a cărora răutate și lăcomie nu-i cu putință să povestească limba omenească!” (Povestea porcului, p.199) Memorabil prin exagerarea dimensiunilor rămâne și portretul lui Gerilă din Povestea lui Harap Alb: „[...] o dihanie de om care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de secol, "prevederile pentru servicii de bază" (Grundversorgung, cum le-a numit Curtea Constituțională a Germaniei Federale) au contribuit la desprinderea mijloacelor de comunicare electronice de interesele economiei de piață și au redus rolul contabilității sensibile la buget și al lăcomiei corporatiste, ca factori principali necesari pentru administrarea mijloacelor de comunicare. Modelul serviciilor publice a pus în aplicare și reguli naționale specifice în legătură cu probleme ca volumul și tipul de reclame, accesul politicii, prezentarea echilibrată a știrilor și procentele pentru programele străine
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dinților. Locuiește singur într-o căsoaie dosnică, îndepărtată de sat, la marginea pădurii, tencuită cu var negru și întunecată din cauza ferestrelor puține, mici și toate cu zăbrele groase. Inteligența sa a atras nu doar respectul, ci și ura unor oameni, lăcomia în a aduna avere, dar și ușurința cu care va fi "îmblânzit" de tânăra Lucia, fiica fostei sale iubite, îl aduce foarte aproape de cel mai important reprezentant al familiei Corvidae. Romanul a rămas îngropat în paginile Tribunei din Arad, de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
este negativ, cînd vezi Burgundia cea vorbăreață și plină de vinuri între naivitatea ironică a Campaniei și asprimea critică, polemică, războinică din Franche-Compte și din Lorena; cînd vezi fanatismul din Languedoc plasat între lejeritatea provensală și indiferența gasconă, cînd vezi lăcomia, spiritul cuceritor al Normandiei între rezistenta Bretanie și îndesată și masiva Flandră [...]. Puterea și frumusețea ansamblului constau în întrajutorare, în solidaritatea părților, în distribuirea funcțiilor, în diviziunea muncii sociale. E vorba de o admirabilă armonie, despre care Michelet știe că
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
viața nu este decât mantia cu clopoței pe care Nimicul o îmbracă pentru a-i auzi clinchetele înainte să și-o smulgă din spinare. Ce este Totul? Nimic altceva decât Nimicul: acesta se strânge de gât, apoi se înghite cu lăcomie: iată la ce se reduce perfida șarlatanie potrivit căreia ar exista ceva! Dacă într-adevăr strânsoarea ar înceta numai pentru o clipă, Nimicul ar țopăi în văzul tuturor oamenilor și i-ar îngrozi; nebunii numesc eternitate această oprire! însă nu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
impare”. Acesta e locul purității: „îi simt tinerețea din jocul lebedelor...”, „jocul veverițelor / și chiotul copiilor...”, la care, firește-ar trebui s-adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă secvență care impresionează este garda regală. Ritualicul devine vis erotic, ipostază a lăcomiei carnale, simbioză fantasmagonică: „ia, în copitele cailor, istoria. / tunicile răvășind a sânge proaspăt tulburarea...” în răcoarea ceții, imaginarul poetic devine revărsare fulgurantă: „scârțâie în nechezatul cailor răcoare ceții / apa Tamisei foamea unei haite de lupi / agonia din bucuria armăsarului / răpândește
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
comporte ca Sfâ nta. Sunt multe etape de parcurs pentru a ajunge la acest nivel. Revenind la situația generală, este adevărat că o viață dusă în lipsuri nu este benefică; ea ne consumă energia doar pentru supraviețuirea fizică. Dar și lăcomia, goana după avere și consum exagerat, luxul și banii nemunciți, sânt la fel de neprod uct ive. Societatea de consum, așa cum este ea percepută de majoritatea oamenilor, reprezintă un drum înfundat. Progresul tehnic și tehnologic este justificat în măsura în care ajunge să fie folosit
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Antonesei: Păi, cred că am mai spus aici că, dincolo de lucrăturile adversarilor pesediști și ale aliaților pediști, țărăniștii au ieșit din istorie mai ales pe mâna lor, prin împingerea în funcții de răspundere a unor ioanmureșani, radusîrbi etc., a căror lăcomie s-a adăugat incompetenței cinstite a celorlalți. Și, iată, prietenul nostru Lupu avea să-și vadă profeția împlinită! Revenind la Neculai Apostol, de bună samă că atracția față de Iliescu a fost determinată din ambele surse pe care le numești. Să
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dacă nu sunt trimiși din ascultare. Din păcate, uneori, și nu fără a fi motiv de scandal, piețele orașelor, porturile, palatele principilor, casele prelaților sunt pline de anumiți religioși, nu din necesitate, ci mai degrabă din curiozitate sau împinși de lăcomia stomacului. De aceea, spune Isaia: Nu mai este adevăr prin piețe, iar egalitatea nu mai are loc (Is 59,14). Ecleziastul adaugă: Nu căuta cu privirea printre străzile orașului și nu hoinări prin locurile solitare (Sir 9,7). Apostolul îi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fel, pentru a vesti Evanghelia, umblând desculț și îmbrățișând viața apostolică, predica în zilele de duminică și de sărbătoare în bisericile parohiale și în alte adunări ale credincioșilor. Cu cât ținea mai la distanță orice poftă trupească și unealtă a lăcomiei (cf. 1Pt 2,11; cf. Lc 21,34; Rom 13,13), cu atât mai eficient reușea să imprime Evanghelia în inimile ascultătorilor. 5. Cu scopul de a conferi eficacitate acestui proiect mântuitor, a prezentat la Roma papei Inocențiu, în timpul consistoriului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de sfântă memorie: ca frații să nu mănânce împreună cu laicii, cu excepția a trei înghițituri de carne din respect față de prescrierea Evangheliei (cf. Lc 10,8). Asta s-a întâmplat pentru că i se adusese la cunoștință că frații păcătuiau mâncând cu lăcomie. Ei obișnuiau să respecte regula tăcerii până la recitarea rugăciunii ceasului al treilea; erau atât de asidui în rugăciune, încât cu greu se putea găsi vreo oră pe timpul nopții în care să nu fie niciunul în capelă în rugăciune. La principalele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trebuit considerați ca aparținând cercurilor anti-Augustus și pro-republicane blamau cu înfocare imoralitatea contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim, operă care, după părerea noastră, aparține lui Dionysios din Halicarnàs56: Dat fiind că lăcomia de averi, de care suntem de-acum cu toții irecuperabil bolnavi, și lăcomia de plăceri ne transformă în sclavi, mai mult, s-ar putea spune că fac să decadă deodată atât instituțiile cât și oamenii: pe de o parte, avariția e
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim, operă care, după părerea noastră, aparține lui Dionysios din Halicarnàs56: Dat fiind că lăcomia de averi, de care suntem de-acum cu toții irecuperabil bolnavi, și lăcomia de plăceri ne transformă în sclavi, mai mult, s-ar putea spune că fac să decadă deodată atât instituțiile cât și oamenii: pe de o parte, avariția e boala care ne face mici; pe de altă parte, dorința desfrânată de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aș ști să găsesc în ce mod noi, care prețuim bogăția nelimitată și care, mai mult, ca să spun adevărul, chiar am divinizat-o, am putea să stăvilim pătrunderea violentă în sufletele noastre a tuturor relelor care s-au născut odată cu lăcomia..."57. Față de această grijă a minților bine intenționate ale epocii, chiar și ale acelora care considerau, la fel ca autorul eseului Despre sublim, "imperiul nu ca un bine absolut, ci ca un rău necesar"58, membrii guvernului lui Augustus, ajutați
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și monumentele, privită de aproape. El se îmbrăca neglijent, sumbru; perii feței sale erau adesea nerași. Dar ținuta generală, albinozitatea înghițeau amănuntele și conservau eleganța masivului. La masă mânca și bea repede, vorbind printre înghițituri, fără să aibă totuși aerul lăcomiei, într-atât gura sa de Polifem părea de încăpătoare pentru oasele unui pui" ( G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Minerva, București, 1982, p. 800). 2 "Nu vreau să mă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la un om ghebos, cu o mutră păroasă de bandit, pescar pe Prut. Acela m-a întrebat de ruble. Am sfâșiat pufoaica și i-am făcut o moviliță de bancnote - Toate sunt ale mele? a întrebat cu ochii strălucind a lăcomie. - Da, dar trece-mă dincolo. Le-a adunat într-o basma, a cioplit cu un ciocan și o daltă undeva în acel bordei, probabil ascundea banii și mi-a zis să mă culc. Nu puteam dormi, mă tot gândeam că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un an, dacă se mai face ceva masă, decesul celuia care a plecat dintre noi este deja o amintire aproape vagă. Pe fețele mesenilor este imprimat un zâmbet, încremenit acolo de complezență, „că așa se cade”, iar ochii privesc cu lăcomie la bunătățile de pe masă din care se vor înfrupta din belșug. Totul devine coveniență, se bea și se mănâncă bine, se schimbă replici care mai de care mai „spirituale”, iar îndurerata mamă, soră, frate sau unchi se întreabă: oare am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atât de necesari pentru societate; ar fi mai bine dacă pârâții sau nepârâții s-ar apăra singuri, cu probe materiale credibile, bineînțeles; avocații sunt foarte convinși de mârșăvia realizată de vreun pârât, de orice speță ar fi el, și din lăcomie pentru bani, merg până în pânzele albe și adesea izbutesc să facă din negru alb. Procurorii și judecătorii nu vorbesc atunci când amână la nesfârșit rezolvarea dosarelor penale ale persoanelor suspuse și importante din punct de vedere politic, economic, a celor cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
între a căuta ceva în cutie sau a binecuvânta bolnavul pe care-l cerceta parcă din priviri. El, marele spătar Mihai Cantacuzino, nu putea să se prăbușească în genunchi smerit, căci în fața minunilor pe care ochii lui le priveau cu lăcomie se simțea mic și ros de invidie. Terminase pentru vodă în țară minunea aceea, biserica mânăstirii Cotroceni, venise aici să se învoiască cu arhimandriții ca să se facă pe moșia lui de sub Piatra Arsă, acolo unde Peleșul se aruncă vijelios în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
orașului, sâmbăta. Nu mai văzusem niciodată un așa mare număr de evrei adunați laolaltă, și a fost un motiv să-i cercetăm de aproape; există câteva fizionomii frumoase printre ei; ar fi și mai multe, dacă deprinderea șireteniei și a lăcomiei nu le-ar brăzda frunțile cu riduri timpurii și nu i-ar imprima gurii acest rictus de neșters specific rasei. La femei acest semn e imperceptibil; frumusețea tipului lor oriental nu e alterată de el; ea se dezvoltă sub influența
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lăudabilă în principiu: fondatorii n-au prevăzut felul cum avea să se abuzeze de ea după moartea lor. Pe de o parte, fiii și nepoții moșteniră funcțiile și, prin urmare, titlul părinților; pe de altă parte, intrigile de curte și lăcomia guvernatorilor făcură ca funcțiile publice să fie scoase la mezat; aceste posturi nefiind decât un mijloc recunoscut de îmbogățire, se unelti pentru ele cu atât mai multă înfocare cu cât permiteau intrarea în rândurile aristocrației. Sub regimul domnilor fanarioți, goana
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Atâtea obiceiuri cupide erau imposibil de atacat, nu spunem de distrus, fără a atinge o sumedenie de interese private; fără a provoca la început o opoziție deschisă împotriva administrației însărcinate să le combată. Într-adevăr, înlocuirea dezordinii cu ordinea, a lăcomiei cu abnegația; introducerea constatării încasărilor, justificării cheltuielilor, cinstei și economiei peste tot; gospodărirea cu economie a veniturilor statului asigurându-i fiecăruia ce i se cuvine, aceasta era problema ce trebuia rezolvată. Operă dificilă și anevoioasă, o repetăm; nu este, nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
politică a națiunii române. Două tipuri de mici proprietăți scăpară acestei absorbiri generale. Unele, ocupate de multă vreme de familiile de coloni așezate în cheile Carpaților, se aflau fără îndoială prea departe sau aveau prea mică importanță pentru a tenta lăcomia invadatorilor. Muntenii, la care moravurile antice se păstraseră, nu s-ar fi lăsat furați și s-ar fi apărat cu arma în mână. Celelalte, destinate ca proprietate cu titlu personal unor familii militare care le cultivau fără a apela la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
s-au pedepsitori, cooperând cu omul dar și ocrotindu-l. Marea putere păgână vecină, nu privea cu ochi buni progresul Edenului. Împăratul Baltazar invidia succesele redutabile ale acestora, punând la cale planuri secrete de atac armat și invadare. Egoismul și lăcomia lui Baltazar, stăpânul atotputernic al regatului vecin, învinsese. Imprevizibilul atac, a fost scurt și decisiv. Încurajați de slaba opoziție a adversarului, cotropitorii au obținut victoria, aducând robia poporului ales. jaful a fost peste limita așteptărilor. Mii de care încărcate cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
oamenilor, a răutății lor jalnice, a urii lor neistovite, a setei lor de sânge. Dar ceainicul bolborosea pe plită. Îi turnă iar ceai lui Balducci, șovăi, apoi îi turnă din nou și arabului, care bău și de data asta cu lăcomie. Cum își ținea brațele ridicate, veșmântul i se desfăcu și învățătorul îi zări pieptul slab și vînjos. - Îți mulțumesc, fiule, spuse Balducci. Și acum, am luat-o din loc. Se ridică și se îndreptă către arab, scoțând din buzunar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]