4,114 matches
-
un gest sau pentru un cuvânt, ci pur și simplu pentru că există și pentru că ne oferă atâta bucurie" (idem, pp. 154-155). Ne dăm seama că celălalt este "o strălucire, un suflet, o personalitate" (Osho, 2006, p.133); prin el, ne lărgim și ne îmbogățim ființa. În general, sentimentul de dragoste se instalează treptat (el poate debuta, însă, și violent); iar pentru a dura, el trebuie punctat cu emoții și momente tandre, elegante, încărcate de grație. Majoritatea oamenilor cred că dragostea începe
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
au un caracter puternic multilateral pentru că ele se derulează în cadrul UE (Katzenstein, 1997, p. 22). Totuși, rămân anumite aspecte ale strategiilor germane care sunt dificil de corelat cu predicțiile instituționalismului. În timp ce Germania are, într-adevăr, stimulente puternice fie pentru a lărgi, fie pentru a adânci Uniunea Europeană, este mai puțin clar dacă urmărirea ambelor obiective simultan îi servește interesele. Contradicțiile implicate de urmărirea unei astfel de politici devin tot mai vizibile din cauza măririi bugetului UE, ce ar rezulta dacă PAC și fondurile
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
câștigă. (Markovitz și Reich, 1997, pp. 180-181) Alți autori evidențiază trăsături în aceeași măsură distinctive ale preferințelor Germaniei față de integrarea europeană în perioada post-Război Rece. Contrar predicțiilor instituționaliste, acești analiști nu văd neapărat o contradicție între angajamentul Germaniei de a lărgi și a adânci, simultan, UE. Din nou, se folosește ideea de putere constitutivă pentru explicații în acest sens. Din această perspectivă, corespondența apropiată dintre instituțiile politice europene și cele germane oferă Germaniei o influență indirectă în interiorul UE mai mare decât
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a-și atinge scopul, Germania a trecut peste tiparul său tradițional de participare la NATO și s-a expus la costuri financiare și riscuri umane crescute. Totuși, aducându-și la zi angajamentele instituționale, Germania a urmărit să susțină și să lărgească Alianța Atlantică. Astfel, interpretarea acestor evoluții în termenii utilitariști sugerați de analiza instituționalistă simplifică prea mult situația. Numai o concentrare asupra valorii intrinseci a NATO surprinde caracterul guvernat de norme al evoluției atitudinilor Germaniei față de recursul la forța militară. Baumann și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în declin. Această contingență istorică poate, propune Wohlforth, să ajute realismul în a explica coordonatele temporale și natura pașnică a sfârșitului Războiului Rece (Wohlforth, 1995). Totuși, după cum acceptă în totalitate Wohlforth, această abordare dizolvă logica sistemică în încercarea de a lărgi puterea explicativă a realismului. În al doilea rând, după cum am menționat în introducere, argumentul lui Wohlforth privind stabilitatea lumii unipolare nu este compatibil cu esența logicii teoriei neorealiste ortodoxe, în ciuda orientării ei structuraliste și materialiste. Neorealismul ortodox asociat cu Waltz
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
autor când explică faptul că grupul oferă o dimensiune incontestabilă, puternică și "obiectivă" datorită impersonalității sale și caracterului său constrângător, care se impun în fața voințelor individuale (1988 și 1991). Dar, plecând de la această concluzie fondatoare a sociologiei, perspectiva noastră o lărgește și o precizează, efectuând, ca și nepotul său Mauss, noi distincții: între grupurile de producători (i.e. "profesioniștii") și grupurile de utilizatori, între grupurile în ansamblu și grupurile reprezentate. Sociologii insistă pe eficacitatea cutăreia sau cutăreia "verigi din lanț", ca să reluăm
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
înțelege deci repede partea pe care poate să o tragă din rolul pe care i-l conferă publicul. Va fi arbitrul, stăpânul tuturor destinelor; va lua mult, deci îi va rămâne mult lui însuși; va multiplica numărul agenților săi, va lărgi cercul atribuțiilor sale; va sfârși prin a dobândi proporții împovărătoare. Dar ceea ce trebuie bine remarcat este uimitoarea orbire a publicului în toate acestea. Când soldați fericiți reduceau învinșii la sclavie, ei erau barbari, dar nu erau absurzi. Scopul lor, ca
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de clar, că e plictisitor!". Iar apoi se votează ca și cum nu ați dovedit absolut nimic. Teatrele, artele frumoase Trebuie să subvenționeze statul artele? Cu siguranță, sunt multe de zis Pro și Contra. În favoarea sistemului subvențiilor, se poate zice că artele lărgesc, înalță și poetizează sufletul unei națiuni, că acestea îl smulg din preocupările sale materiale, îi dau sentimentul frumosului, și astfel acționează favorabil asupra manierelor, obiceiurilor, moravurilor și chiar asupra industriei sale. Putem să ne întrebăm unde ar fi ajuns muzica
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
întreaga muncă este neplăcută, nu toată înseamnă renunțare. Munca artistică este plăcută, non-represivă. Munca de zi cu zi, pentru câștigarea traiului, aduce o satisfacție deosebită dacă este liber aleasă, dar satisfacția muncii zilnice este un privilegiu rar. Munca aceea care lărgește baza materială a civilizației a fost în principal efort, muncă alienată (H. Marcuse). Ea a fost impusă omului prin necesitate și forță brutală. Psihanaliza a fost, în cele din urmă, acceptată. Drept ce? Știință, tehnică, filozofie? Poate că problema inițială
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
trebuie acceptată ca o realitate, mai ales că este molipsitoare. Snobismul este imposibil de evitat, poate deveni virtute, poate fi necesar. Dacă omul care îl practică este inteligent, snobismul acționează în direcția corectării. Există snobi în continuu progres, care își lărgesc cunoștințele, își rafinează atitudinile, și snobi care rămân în situații mediocre, trăind în disimulări și eșuând pe scara socială inferioară. Snobismul intelectual este fatal. Cel al titlurilor și rangurilor sociale este mai acceptabil, mai onest și mai serios. În rândul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
extra-umane, orice destin este menire, este lucrarea în finit a spiritului infinit. În cazul acesta, destinul apare drept scenariul unei libertăți fictive și chiar și dramatismul destinului devine forma întîmplătoare pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și la răstimpuri nebănuite. Aria libertății asupra căreia sânt interogat e în schimb cu mult mai vastă - ea se întinde asupra întregii vieți pe care am ajuns să o parcurg - și aria răspunderii și a riscului la fel. Dar toate, lărgindu-și cuprinderea, se estompează, sânt greu focalizabile, pentru că libertatea, răspunderea și riscul își pierd contururile în amalgamul de alegeri care alcătuiesc parcursul unei vieți. La fel, stabilirea vinii (căderea din posibilul meu) este problematică, răspunsurile se transformă în invocare de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de politeism în cultură. Nu știu de pildă dacă și cum va prinde mai departe, în hora unei unice idei, Peisajul său. Două obiecții am să-ți fac. Prima, că închizi peratologia în antropologic, când de fapt ea poate fi lărgită în metafizic și ontologie. Riști să pățești - ca să păstrăm exemplul - ce a pățit Heidegger, căruia un Weizsäcker, de pildă, vine să îi arate că ontologia lui fundamentală funcționează în fizică. Riști deci să vină un biolog, un fizician, un matematician
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani și am să-ți pot da altul". După 32 de ani omul a venit iar la înțelept și l-a întrebat: "Cine sânt eu?" "Ești cel care ești în somnul cu vise". (Știți în ce măsură un Jung, de pildă, a lărgit înțelesul eului, trimițîndu-l la eul vast și colectiv al omenirii, care se manifestă în vise.) Omul nu a fost nici de data asta mulțumit cu răspunsul înțeleptului, și atunci acesta i-a cerut să vină peste alți 32 de ani
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e îngrijorătoare tocmai îngrijorarea asta pentru eul lui. Voința lui de urgentă mântuire, nerăbdarea vindecării sânt vinovate. Și sânt vinovate pentru că țin de amintirea proastă, de amintirea privind sinele individual cu care operează medicii analiști, amintirea care vindecă persoana. Psihanaliza lărgește câmpul amintirii, rămânând în granițele eului, împinge eul - știți cum se spune în Franța - până la "maman, papa, caca". La antici, dintre cele nouă muze, Mnemosyne, Memoria, era cea mai importantă. Dar spre deosebire de Memoria psihanaliștilor, Memoria anticilor îți amintește de lucruri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în ezoterismul culturii, având drept punct final creația culturală ca formă stranie a sacralității moderne. Căci oare cultura, această variantă modernă a spiritului obiectiv, nu aducea cu sine "uitarea cea bună" a eului îngust și accesul pașnic la un sine lărgit? Începută modest, aproape cu discreție prevăzătoare, aventura paideică a lui Noica a sfârșit în sublimul donchijotesc al celui care are nevoie să transforme întreaga lume în scenă a faptei sale. Dacă România are douăzeci și două de milioane de locuitori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știm că sânt adevărate, dar cine le-a trăit până la capăt în afara victimei și a fiicei ei care și-a pierdut, o vreme, somnul? 3 iunie Interesant cum, după Revoluție, felul în care orizontul social al vieții mele s-a lărgit poate fi măsurat și după anvergura lichelelor pe care le-am cunoscut, înainte, atât numărul cât și calitatea lor erau fatal determinate de "cercul strîmt" al vieții fiecăruia dintre noi. Nu puteai întîlni mai multe lichele decât îți permitea lumea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
despre o carte care respira literar cu plămânii filozofiei. "Filozofii" noștri de atunci erau idiotizați ideologic, iar criticii literari erau filozoficește inculți. Ne-am cunoscut, așadar, în umbra unei "antante" pierdute și mi-a oferit prietenia lui. Lumea mea se lărgea, cu el, "în sus", urca adică înspre o generație pe care în adolescență o priveam "de jos" și ca inaccesibilă. Este o adevărată promoție a vieții când ajungi să te miști firesc printre oameni care până atunci îți vorbeau din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dovedirea acestei teorii însă o păstrăm pentru altă ocazie. {EminescuOpIX 168} Acest drept public polon avea mari farmace pentru clasele puternice din țările învecinate. în Prusia boierii începuseră a vorbi leșește de dragul instituțiilor polone, dar Marele Elector îi învață minte, lărgind dreptul breslelor și regulând starea țăranilor. În Suedia boierii vor tot aceste lucruri, încît Casa nefericită a regilor, dotată c-o energie și cu calități rare în istorie, nefiind în stare să înfrîneze aceste elemente de disoluțiune, le adună sub
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
D. Movileanu, și acesta amator de câștig ușor, căci cumpărase anterior bucăți de pământ de la locuitorii cudălbeni. Moșia Umbrărești cu anexele vor trece de acum încolo repede din mână în mână, destrămându-se astfel latifundiul creat de generațiile boierilor Costăchești, lărgit de vornicul Gavril Conachi și de nora acestuia, Elenco Manu, păstrat timp îndelungat ca mare proprietate boierească. Compararea cifrei de 378 fălcii, date celor 130 familii de clăcași în 1864, cu cifra de 2.300 fălcii rămase unei singure familii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
bine”, moara să fie menținută în bună stare, iar boierul se angaja să dea „un țigan să lucreze la moară”. Fiindcă despre mori și morărit documentele umbrăreștene sunt relativ darnice în informații, având în vedere că prin ele ne putem lărgi orizontul cunoștințelor și percepe mai aproape de realitate ansamblul vieții economice de aici, în perioada veche, reluăm câteva date din actele ce atestă existența și funcționarea morilor umbrăreștene. În prealabil e bine să ne lămurim asupra expresiei documentare des uzitată, „parte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mână și face de acum încolo cercurile împreună cu el): Cântecul e cântec Muzica, muzică de păpuși Sincronizarea un măgar Păpușa proastă nu vrea să înfulece jumătate din măgar Vita rătăcește pur și simplu la marginea pădurii Și paște pielea timpanelor Lărgind locul lovirii COMPOZITORUL (către ea): Ce putem noi face Să dăm foc la coadă Să dăm foc la șnaps pe moțul cozii Măgarul cântă Moțul cozii arde Păpușa muzicală râde Flăcările și moțul cozii vin foarte aproape unele de altele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și simplu la elita politică. Într-adevăr, Morgenthau se referea adesea la reprezentanții statului mai degrabă decît la entități colective, atunci cînd discuta despre politica externă sau despre puterea națională. Dar apariția societăților de masă (și a armatelor de masă) lărgește semnificația puterii naționale. Locul din ce în ce mai important al suveranității populare a făcut ca simpla referire la elite politice în loc de state, care fusese posibilă într-un context politic aristocratic, să nu mai fie acum convingătoare. Conceperea unui actor național unitar rămîne o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un exemplu. Noile cuvinte cheie au devenit interdependența și transnaționalismul. Pentru unii, granițele deveniseră principiul organizator care dădea specificul disciplinei relațiilor internaționale: aceasta a devenit o lume a fluxurilor, depășind granițe, state și alți actori. Definiția actorilor internaționali s-a lărgit corespunzător. Într-un mod destul de reprezentativ, Marcel Merle (1982: 90) îi definea ca structuri capabile să influențeze fluxurile care transgresează granițele. Ei operează într-un mediu internațional care nu mai este definit doar ca ceea ce există "deasupra" statelor, ci incluzînd
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
celorlalți actori ai așa-numitei societăți civile care vizează guvernul pot fi considerate de asemenea politice. E adevărat că unii ar putea merge atît de departe încît să definească politica ca fiind orice fenomen care, cu sau fără intenție, afectează, lărgește sau diminuează sfera publică; aceasta include însăși înțelegerea liniei de demarcație dintre sfera publică și cea privată, problematizată în multe scrieri feministe. Dacă ne referim la domeniul internațional, ar putea fi nevoie să includem mai întîi toți acei actori care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]