179,812 matches
-
Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind, cu pași De rege tânăr, blestemat de zei Ca singur, singur, singur să mă lași Iubire tristă, legendar temei Al lumii care naște, care moare Cu fiecare nuntă - sfânt izvor De alte lumi mai pure, roditoare, Un fluviu majestuos spre viitor... 1987 CĂDERE Sub aripa solară A ființei te ascund, Să nu dai de mâl
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
ar fi dictat telepatic de parcă un dulce elixir mi se scurgea prin degete Umplui somnambul spațiul liber dintre tablă și ușă și cum problema se hrănea magic din propria-mi mirare temerar și nesăbuit eu însumi cerui îngăduința să continui lăsându-mă purtat orbește de ceea ce nu știusem vreodată nici eu și poate nici chiar boemul dascăl posedat parcă de un extaz mistic Nu mai am loc, exclamai treci pe coridor auzii îndemnul hipnotic fie ce-o fi eu plătesc toate
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
auzi, poate, și până aici. Deocamdată, nu-i nicio grabă, nici oboseală, nici lene nu-i. Cum nici timp nu e și, poate, nici așteptare. Doar un om un pic trist, care ține în palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse dintr-odată pe foaia elegant imprimată a acelei Societăți cu, totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine, deși știindu-mă ocrotit, cuprins de o
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
dragoste. Are un retard emoțional, nu pricepe că e în moarte clinică, ea vrea să decoreze morga ca sufrageria noastră. Parte în parte. Totul se împarte. Totul începe de la tacâmuri. Ele intră și ies din noi, pe gură, ele își lasă urmele prin mâncare în organele noastre, în sânge. Pe masă nu sunt firimituri. Eu am pus totul în cutii. Am igienizat. Am strâns totul. În tacâmuri e o femeie care plânge. Ea rămâne sub masă. La mine trebuie să rămână
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
părul desfăcut în briză. Eu iau pozele nedevelopate. Străinii care ne vor trece pragul vor da cu aspiratorul în camera aceasta, vor încerca să dezlipească de pe rafturi zâmbetele, cărțile poștale. Eu nu-ți dau sâmburii. Pe ăștia hai să îi lăsăm moștenire. Unei femei sterpe, de exemplu. Cutii cu șoapte de dragoste, cu secretele noastre, cu nasturii căzuți. Cutii cu planuri, cu sfârșiturile lumii. Eu iau tigaia cu ulei încins. O parte din fiecare parte a ta se împarte cu partea
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
Viorel Mureșan Vântul și celelalte semnificații am ieșit dintr-o biserică unde am lăsat în urmă răcoarea și mirosul de busuioc și deasupra intrării o orgă între două statui am ieșit dintr-o bibliotecă unde-au rămas cărțile să respire și să se balanseze pe brațele unor femei de sticlă ajuns pe o bancă
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
balanseze pe brațele unor femei de sticlă ajuns pe o bancă dintr-un ziar îmi fac o pălărie în ea își află cuib vântul și alte semnificații Riduri pe fața lui beckett fac un desen crud pe asfalt apoi îi las timp să se maturizeze în tabloul meu un domn grijuliu șterge ridurile de pe obrazul lui samuel beckett îl vrea rubicond cu degete de porțelan în pereții lui soarele să apună în trepte cum ai aprinde paie pe apă deodată în mijlocul
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
într-un ochi lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul abia coborât de pe culmi apoi îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un frasin despre un câine care și-a început râsul în ochii unei statui fără bucurie mă pregătesc de un an să vă spun câinele se depărta printre copaci cum
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Gellu Dorian Cînd mă trezesc, sub perna mea crește o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
asta își amintește și sisi așezată între irma și uca la măsuța din cofetărie în fața înghețatei de violete înainte de întoarcerea la hotelul beaux rivage. ucăi îi e teamă că atunci când va fi tras în față voalul des ar putea să lase totuși vederii pielea tăbăcită a obrajilor lui sisi. așa că se uită țintă la firma unui mic magazin de unde vor cumpăra mâine aristonul și douăzeci și patru de plăci cu arii din aida carmen rigoletto și tannhäuser alese cu grijă pentru nepoții din
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Gellu Dorian Cînd mă trezesc, sub perna mea crește o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
Riri Sylvia MANOR Tânăra lăptăreasă Goya cel de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
Prodan bătrânelul lui Gellu Naum bătrânelul se odihnea de câteva secole cu fundul între perne de mătase era doar cu puțin mai bătrân decât alți bătrâni avea o barbă albă și lungă de ascet din când în când bătrânelul își lăsa capul în jos poate se gândea profund sau poate intra în transă sau poate moțăia nițel iar oamenii ziceau uite acum călătorește prin alte lumi oare ce vede el acolo și nu ne spune și nouă hai să-l momim
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
mirodenii bătrânelul mijea ochii scărpinându-se în fund desigur era un gest de mare înțelepciune cine ar fi făcut ceva atât de firesc și simplu în public și spunea astea-s nimicuri alții mi-au adus lucruri neprețuite apoi își lăsa încet capul în jos poate moțăia sau poate intra în transă și oamenii ziceau iar călătorește oare ce vede și nu ne spune și nouă se ofticau ei și plecau și se sfătuiau ce să-i aducă bătrânelului să-l
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
niște dansatori care merg pe sârmă ei se împleticesc așa cum le poruncește stăpânul tangoului femeia ar vrea să facă mai multe mișcări spre cer cu piciorul ei deșuchea t dar bărbatul îi strânge umărul într-o menghină și nu o lasă să plece în lume decât împreună cu el. 3 . nici șoldurile nici coapsele nu vor fi atinse doar pieptul în supraelastic și părul strâns într-un coc impulsiv de divă chiar dacă e tuns scurt băiețește degetele tale de bărbat sunt strâmbe
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
germană. Minți criminale Era o insulă cu îngeri, dar locuită de înțelepți. Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore, dar și alte amănunte ale luării de sine. Cu toții și-au dat cu părerea... până și negrul care lăsase în nisip doar urma lui „după aceea”. Catarge sfărâmate, butoaie, parâme aruncate la mal - toate se gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
să se dea stingerea un purice trezit din amețeală sare sprinten peste cearșafuri ștefan tîmplarul e primul care-l vede și-l strigă: purice! de parcă ar fi ștefan celălalt, voievodul, strigîndu-l pe aprod. îmi pare bine de cunoștință dacă te lași dus de vise pe insula asta ajungi la marea neagră numai să îți ții bine respirația. dacă te lași dus de vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
vede și-l strigă: purice! de parcă ar fi ștefan celălalt, voievodul, strigîndu-l pe aprod. îmi pare bine de cunoștință dacă te lași dus de vise pe insula asta ajungi la marea neagră numai să îți ții bine respirația. dacă te lași dus de vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă te lași dus de vise după ani și ani de
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
numai să îți ții bine respirația. dacă te lași dus de vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă te lași dus de vise după ani și ani de naufragiu vei ajunge teafăr pe ostrov ca să punem la cale sfîrșitul lumii. dacă te lași dus de vise pe insula aceasta vei uita că 99 % sînt țînțari și restul oameni. nu te-
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă te lași dus de vise după ani și ani de naufragiu vei ajunge teafăr pe ostrov ca să punem la cale sfîrșitul lumii. dacă te lași dus de vise pe insula aceasta vei uita că 99 % sînt țînțari și restul oameni. nu te-ai gîndit mai bine la red montana? aurora insula asta nu e un corp singular în univers contracțiile și expansiunea n-o pot
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul vieții mele este și al morții mele. Eu sunt hăul din inima lui. Întunericul cel nepătruns. Taină. Când el o să devină soarele, eu o să văd. Copii am. Băieții mei m-ar lăsa să-i mai nasc o dată. Și cer am. Când a fost rânduit să se ia din noi, Dumnezeu ne-a dat din Sine. În rest, timpul vieții mi l-am petrecut în genunchi. Ori spălam urmele cuvintelor murdare, ori mă
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
arcușoarele, să refac jucărioara, deși sunt convins că nu se mai poate repara în veci. O, mă-mbăt de această viziune. Nicio beție nu e mai mare decât să te-mbeți cu vedenii!) Și beat fiind de vederea mea mă las pătruns până la capăt și până la capăt mă transcriu minuțios, cu pasiune, neobosit.
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]
-
scriu „realitatea aceasta nu e lupta mea! oglinda din care mă vedeți nu e trupul meu!” facebook dreams (II) eliberare și lumină cer primesc numai rânduri de disperare numai copaci tăiați pentru nopți de frig și de spaimă întunericul se lasă peste trup ca o blană din 1000 de iepuri împușcați în cap fără să afle vreodată că liberul arbitru nu apasă pe trăgaci „citește și dă like” - îmi spun rândurile de disperare printre trape bastoane de șerif sticle băute sticle
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
mâna dreaptă cu o floretă de argint strălucitoare prezenta cu aceeași mână actele la control l-am salutat ne-a salutat și el și am trecut mai departe se pare că a avut explozie pe roata din față mașina era lăsată puțin într-o parte era galbenă și părea un jilț aurit mi-a spus a doua zi , vizionar, la hotel vasiliu am trecut cu 130 la oră prin comuna tutova la ieșire pe o băncuță de lemn stătea un om
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]