2,387 matches
-
frunză de la margine și o așeză mai spre mijloc : — Într-un fel, am avut dreptate... Astfel viziunea lui asupra lumii se întregise. La început a fost cuvântul, dar nimeni nu știa care să fi fost cuvântul acela. Undeva, peste garduri, lătră un câine. Poate că și acela era tot un cuvânt. Pe drumul de la cimitir, mahalaua părea liniștită. Maca înjură în gând, pentru ca pacea să fie deplină. După el, cum se știe, înjurătura era un fel de împăcare cu lumea. De
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
voind să-i facă o vizită. Când Suflețel auzi zgomot de mașină și văzu un automobil în poartă (instinctul lui avea o justificare: era mașina ce servise la omorul lui Dan Bogdan!) fugi imediat în pod. Poarta era închisă, dulăul lătra formidabil, o servitoare deschizând dinăuntru o fereastră întrebă cine este. Abia după ce, descoperind pe Suflețel în gura podului, primi instrucțiuni, veni la poartă cu cheia, unde mai verifică o dată identitatea vizitatorului. Poarta fu reînchisă imediat tot cu cheia. Suflețel coborî
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scoate din clasa a treia și o trece în clasa a patra, a persoanelor care conlucrează temporar cu mine. Față de acestea Ștolț se arată răbdător, atâta vreme cât crede a-mi fi indispensabile. Îndată ce constată că mă supăr și ridic glasul, le latră și el. Dacă mă cert cu Elvira, Ștolț nu latră, ci se ascunde sub pat sau îndărătul unui scaun, de frică să nu fie pricina conflictului. Gradarea aceasta în stimă nu înseamnă că Ștolț e mizantrop. Mai degrabă mă crede
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a patra, a persoanelor care conlucrează temporar cu mine. Față de acestea Ștolț se arată răbdător, atâta vreme cât crede a-mi fi indispensabile. Îndată ce constată că mă supăr și ridic glasul, le latră și el. Dacă mă cert cu Elvira, Ștolț nu latră, ci se ascunde sub pat sau îndărătul unui scaun, de frică să nu fie pricina conflictului. Gradarea aceasta în stimă nu înseamnă că Ștolț e mizantrop. Mai degrabă mă crede amenințat de mari primejdii, acasă, și uzează de o severă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
torturarea nărilor. Ștolț percepe universul ca o maree continuă de efluvii, și, închis în casă, printr-o simplă zbârcire a nasului el știe că mă aflu la poartă. La un trandafir, care i s-a părut prea toxic, Ștolț a lătrat cu lacrimi, implorîndu-mă să-l scot din această bolgie infernală. Numai gazonul e pe placul lui Ștolț, vara, când e prea cald, fiindcă se așază cu pântecele pe el, să-i țină răcoare. De asemeni, Ștolț are un vegetal din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urlă la muzică. - Și al meu urlă, la anume tonuri acute din Chopin. Urlă de suferință din cauză că unda muzicală îi zguduie organismul prin finețea timpanului. Muzica orchestrală, în care toate sunetele se echilibrează, îi dă o somnolență dulce și vigilentă. Latră ușor în somn. . - Ha-ha-ha! râse Gaittany, făcând semne la ceilalți că Ioanide este extrem de original. . - Nimic de rîs! Simte semnificația umană a frazeimuzicale. De altfel și parfumul îl indispune prin violența lui. Excesul i se pare pervers și diabolic. Incolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deja jenat. Că, acum, și-a strâns tot curajul și s-a așezat lângă Grete. Și Grete se uită la el cu coada ochiului și vede că sărmanul Freddy e tot roșu în obraji, până la rădăcina părului lui blond. Lydi latră din răsputeri de sub masa lui Grete, pentru că-i geloasă de numa'. Dar Freddy apleacă capul sub masă și-o mângâie pe Lydi așa de cu știință că răsucește de tot căpșorul ei. MARIEDL: Și numai ce-o descoperă pe Mariedl
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
face să se roșească. Și-ntr-un rând a pișcat-o Freddy chiar pe la șolduri. Dar Lydi e acum neputincioasă. Că Grete a trebuit s-o lege... afară, în fața sălii, din cauza gălăgiei. Și a fost așa de curajoasă... nu a lătrat, nu a schelălăit. MARIEDL: Și, acum, Mariedl e tocmai în toiul trebii... și încă nu a găsit nimic. Că trebuie să fie tare adânc înăuntru, aia de apasă, și oamenii au făcut scaune așa de tari, care acum, unul după
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o tragă. Oamenii citesc prea multe cărți și nu-și mai cunosc corpul, că și-au lăsat trupul să li se urce la cap și au făcut din cap ca un corp al omului. SCHWEINDI: Animalul din d-voastră își latră iar în aer liber animalitatea. O însămânțare copulativă e ceva aproape exclusiv spiritual. D-voastră târfă ordinară de-a curmezișul lumii, sunteți un om în clocot, o bestie sub formă de om. KARLI (se ridică): Eu sunt o ființă sănătoasă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
călătoriți, până când eu pe o rază de un metru adâncime am înfulecat tot. EA: Ar fi o plăcere să pot privi un câine care stă atârnat de lanțul său, pentru că și-a mâncat solul de sub el, care îl lăsa să latre, să cerșească și să facă pe el. EL: Dar ca și cățel de rasă aș primi un locșor direct sub cel al crucificatului porc de câine în cel mai înalt cimitir câinesc personal al d-vostră. Știu asta. EA: Blasfemia este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
căcăcios e să ieși din încâlceala mincinoasă a nopții visate, de fapt e imposibil: să iubești oamenii cu tărie. Mai încolo bea omul berea de cuvință și nu se mai teme atât și mereu de câinii de pază care-l latră în realitatea cea de pe urmă. Dar seara se mai lipăie un lapte cald cu remușcare și atunci noi zicem răspicat: Lapte, lapte, lapte.... La băut un lapte călduț. Că un asemenea lapte înseamna concediu pentru granița de pielicică de găină
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
este așa de sub semnul întrebării, că omul gata pornit se găsește automat în propria bătaie din nou. Doamne, Doamne, oamenii. Peste tot numai oi netunse, înspicate cu negativ de la sinele păcatului care moralizează... Și în cele din urmă eu, câinele, lătrând supus, al turmei de imagini dumnezeiești. Eu, camera ochiului dumnezeiesc, care se apleacă cu multă iubire pe niște fragmente disparate ale cărnii omenești, care ține segmentele de suflet ale oilor cele ciuruite. Am devenit de neînsemnat de când Dumnezeu mi-a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care descânta, în pielea goală, da cu mătura legătura afară, zicând: „Luni dimineața mă sculai/ Mâna pe mătură pusei/ Să scot afară râia de la Vasile/ Afară s-o dau,/ Vântul s-o bată,/ Gerul s-o usuce,/ Câinii s- o latre/ Cu untură de porc s-o ung/ Cu cheatră s- onchetresc/ Cu pucioasă s-o-mpuțesc/ Cu ceapă o hrănesc/ Cu acul o-mpung/ Și Vasile să rămână curat, luminat/ Ca Dumnezeu ce l-a lăsat’’. Se descânta persoana respectivă de nouă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu diochitorile și pociturile./ Că la Ileana a-i alerga/ Cu gura te-o descânta,/ Cu trestia și cuțitul ți-o lua/ Cu mâna ți-o lua/ Peste nouăzeci și nouă de mări le-a arunca/ Unde câinii n-or lătra/ Și vaci negre nu s-ar afla’’. Se descânta de trei ori și de fiecare dată se stingeau trei cărbuni. Din apa descântată bolnavul gusta de trei ori și apoi se spăla. Ceea ce mai rămânea se turna la trei pari
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în lacrimi leagănul copilăriei, cerdacul vechi, fereastra mică dinspre grădină, am colindat, cum ai căuta izvorul, ograda cu garduri de nuiele în ruine și tot ce mai putea să dăinuiască. Și nu m-a întâmpinat un frate, care nu mai lătra legat sub șură: Lăbuș, cel care-mi dijmuia mălaiul de la gură. Pe uliță, bătrânii nu mai stăteau la sfat și nu mai răsunau horele în sat. Era o liniște deplină. Nici măcar fântâna cu cumpănă de lângă poartă nu mai scârțâia! Am
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
să mă-nfoi Pe lâng-o nimfă legănată-n șolduri; Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea necinstită, Ne-ntreg și scâlciat prea timpuriu Zvârlit În lumea ce respiră, și-Încă Așa pocit, scălâmb, că pân’ și câinii Mă latră când pășesc șontâc pe drum; Da, eu, În piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n soare Și cugetând la strâmbăciunea mea. Deci, cum nu pot să fiu nici curtezan, Nici
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
un an sau doi / Ș i‐au nins cenușa între noi... Azi am trecut pe lângă poartă / Și am simțit, când am trecut / Că dragostea de mult e moartă, / Și eu rămas un neștiut... / Dar câinele venind la poartă / Ca să mă latre, a tăcut.../ Iubirea mea e astăzi moartă.../ Dar câinele m‐a cunoscut... În aceeași notă o altă poezie: „Amintireʺ: Într‐ o vreme când măiastră / Dragoste ne stăpânea, / Fata deschidea fereastra / Semn cu care mă chema/ As tăzi am văzut deschisă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
adresa gardienilor cu o replică precum cea din fragmentul următor, astfel încât celor dintâi nu le rămâne decât discursul interior: Nu lăsați locuri goale între voi! Strângeți rîndurile, cei din spate, strângeți rândurile! Eh, lua-te-ar dracu', de ce-i fi lătrând de pomană? Nu vezi că le strângem noi și fără comanda ta!403. Un alt personaj-deținut, Gleb Nerjin din romanul Primul cerc, se află într-o situație asemănătoare, în care zona sa discursivă se extinde mult din cauză că personajul nu își
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să-și onoreze vreodată funcția de paznic, fiindcă în cazul acesta sunt absolut sigur își va dovedi ca și corespondentul său din fruntea guvernului în mod flagrant incompetența. Dacă, Doamne ferește, o să-l calce pe prietenul meu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăbuțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure, ca și Bocul adevărat, pe lângă Băsescu, să i se-mpleticească printre picioare și să facă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ițesc figurile sordide prin paginile unor ziare. Greața de azi, mi-a fost stârnită de un articol kilometric din Evenimentul Zilei, în care e intervievat un jidănoi din cei care ne-au adus pe cap belele staliniste, iar mai târziu lătrau de la cele două posturi de radio amintite mai sus, împotriva României. Este vorba de un oarecare Ross Johnson, fost director al postului de radio între 1988 și 2002 și care potrivit redactorului de la Evenimentul Zilei, ar fi cică unul dintre
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
țări comuniste, au devenit din nou mult mai puțin interesante, pe măsură ce le-a fost devalizată economia. Noi de exemplu, cu ce ne-am ales? Doar unii cu o oarecare bunăstare, iar majoritatea doar cu libertatea neîngrădită a fiecăruia, de a lătra la lună, oricând și cât dorește. Și ca să știm exact cine este jupânul cel mare în lumea asta, ne-am procopsit și cu un pachet de datorii la Sistemul Financiar Mondial, care le va dicta astfel destinele pe vreo trei sute
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Un om poate să vadă cum merge lumea, fără ochi. Privește cu urechile; vezi cum judecătorul de colo îl batjocorește pe-un simplu hoț. Asculta cu urechea: schimba locurile, si, alba-neagra, care-i judecătorul, care-i hoțul? Ai văzut cum lătra cîinele unui fermier la un cerșetor? GLOUCESTER: Da, șir. LEAR: Și biată făptura fugind de javra? Acolo-ai putut vedea marele simbol al autorității: un cîine în funcție e ascultat. Aprod mișel, oprește-ți mîna cruntă. Ce bați cu biciul
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
iar pământul năvălit crâncen spre vale, fusese despicat și dirijat astfel ca să ocolească acea casă. Lui Simiuc totul i se părea un miracol și parcă nu-i venea să creadă. Un câine mic și negru se zvârcolea de mama focului, lătrând și arătându-și colții, încerca să urce malul abrupt căzând apoi spre vale ca un ghem de blană caraghios. Simiuc găsi un șir de trepte, consolidate in loc în loc cu scânduri și țăruși mici de lemn, coborî precaut, cu ochii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
urât într-o viață de om se materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada lui de vreascuri. Simiuc o asculta în continuare pe fată: - Pentru mine trăiește ea, și Isidora își trecu drăgăstos palma peste fața zâmbăreață a păpușii care-și arăta cei doi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ușă trăgând zăvorul cu o mișcare febrilă, ieșind apoi în aerul nemișcat, în adormirea zăpezii cu sclipiri de platină, în raza molatecă trimisă complice de luceafărul de ziuă. Dar totul în jur era adormit, liniștit și calm până la exasperare, nu lătra nici măcar un câine și trebui să treacă un timp destul de lung până să-și dea seama că de fapt ea stătea cu picioarele goale pe zăpada înghețată, iar cum trupul ei puțin transpirat era parcă străbătut de mii de ace
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]