2,010 matches
-
realizările și nerealizările ei sunt acolo. Cafeaua o liniștea ca o rugăciune în fața unui altar Dumnezeiesc, iar la sfârșit își dădea seama că de fapt viața era un drog și nu cafeaua, așa cum credeau unii. Nu avusese niciodată gânduri de lașitate, considera viața o entitate unică. Valentin intrase aproape neobservat în cofetărie. Își făcuse loc prin mulțimea de clienți, ferindu-se să atingă pe cineva în trecerea lui. Femeia, când îl văzu, se simți ca atunci când te afli pe un teritoriu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-te până se termină totul. Într-o lume atât de supărată, zdruncinată, după o revoluție despre care se spusese atâtea, acum cui îi mai păsa? Trebuia să aibă grijă să nu cadă întru-un viciu, să nu se lase pradă lașității, să nu-i distrugă pe cei care îi iubea atât de mult, iar în fuga ei după un vis, ca mulți alții, să nu cadă într-un gol fast în aparență. Tot trecutul ei devenise o amintire care mai răbufnea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se umeziseră. Putea să renunțe chiar în clipa aceea, dar dorința ei era mai mare. Vroia să salveze un om care căzuse mai jos decât ea. Știa exact ce dorea să facă. Dorea să-l salveze din ghearele alcoolului, a lașității lui. Era un suflet destul de cald și bun și merita cu prisosință această încercare. Dar avea ea mai multă putere decât el? Mulți ar fi spus: „Dă-l dracului de alcoolist!” Acești oameni trebuie studiați pentru a afla de unde li
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umilitor, pentru a trece un prag greu, nu ai nevoie de bani, de dragoste sau alte mărunțișuri. Ai nevoie doar de forța și voința ta. Ai nevoie să renaști. Carlina vroia să fie picătura care încearcă săl salveze din ghearele lașității. Îl duse la cel mai bun doctor dermatolog. În scurt timp piciorul se reabilitase așa cum sperase ea, dar din cauza regimului alimentar pe care Leon nu-l respectase și din cauza alcoolului parșiv, în mai puțin de un an boala recidivase. Cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu se face prin acumularea unor detalii naturaliste (ce ar fi așezat filmul pe pragul de jos al relevanței artistice ; secvența cea mai plată pare, de aceea, vizita doctorului la bordel), ci printr-un crescendo al narațiunii înseși (adunând micile lașități, micile oportunisme sugiuc ale marginalilor remanenți). La capătul filmului, urmărirea obsesivă a Puștiului (Gheorghe Visu) de către doctorul Hristea (Victor Rebengiuc) depășește limitele unei îndreptățiri legale, devenind gest patologic de dependență a Călăului de Victima sa. Această mutare în arhetip este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sună mai bine pe hârtie decât ce s-a văzut la Cannes... Povestea se petrece puțin înainte de decembrie 89 și este văzută prin ochii unui copil Lalalilu și ai surorii sale mai mari, Eva, elevă de liceu. Este povestea micilor lașități ale celor mari și a marilor curajuri ale celor mici. Totul este real, prea real privațiunile cunoscute, frustrarea de a nu putea face nimic împotriva unei dictaturi care se credea veșnică și, tocmai de aceea, Lalalilu își imaginează o ”lume
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ști dacă acest film este pro sau contra avortului ; avortul mi se pare doar declicul instrumentul narativ găsit de Mungiu pentru a vorbi, de fapt, despre altceva : solidaritatea feminină, complicitatea în vremuri de ciumă, libertatea și liberul arbitru, manipularea și lașitatea sau, forțând un cuvânt inexistent, lașitudinea (amestec de lașitate și lassitude)... Dar nu vreau să eludez problema în sine, chit că mi se pare secundară : 4, 3, 2 este și un film despre avort (în aceeași măsură în care este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
avortul mi se pare doar declicul instrumentul narativ găsit de Mungiu pentru a vorbi, de fapt, despre altceva : solidaritatea feminină, complicitatea în vremuri de ciumă, libertatea și liberul arbitru, manipularea și lașitatea sau, forțând un cuvânt inexistent, lașitudinea (amestec de lașitate și lassitude)... Dar nu vreau să eludez problema în sine, chit că mi se pare secundară : 4, 3, 2 este și un film despre avort (în aceeași măsură în care este și un film despre comunism), în sensul în care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid și sceptic. Scria romane, scenarii de film și piese de teatru. Era publicat după succesive execuții ale cenzurii, dar tot rămânea ceva. Rămânea ceea ce românii înțelegeau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
timp când absurdul înlocuia normalitatea. Este, de aceea, profitabil să le recitim, să le reedităm ca pe niște mărturii prețioase ale unui trecut de care, despărțindu-ne, să aflăm că nu toți dintre noi am tăcut din frică sau din lașitate. Personajele lui sunt vii prin autenticitate și marcate, unele dintre ele, de lehamite, dar și de speranță. Gulagul românesc despre care ne vorbește prozatorul ține de o realitate istorică și rănile nu s-au vindecat încă. Am spus la lansarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de rătăcire. Poate că azi ai fost nedreptățit... Dar, oare, tu poți crede că violența, schimbarea caracterului tău, e modul cel mai indicat de-a răspunde?! Ascultă-mă ce-ți spun: dovedește-ți altfel, cinstit, bărbătește, partea ta de adevăr... Lașitatea, orgoliul și furia nu dau niciodată roade comestibile... Se întoarce spre scrumiera de pe masă și stinge țigara, zdrobind-o îndelung, surîzînd amar. Știi, zice, continuînd să zdrobească țigara, mi-ar fi plăcut să stăm de vorbă la o cafea... Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în bară. Și aici, în această sală, în care sînt toți factorii de conducere ai combinatului, s-a întronat aceeași atmosferă ca în unele ședințe de sindicat ori de partid, cînd vreunul a ridicat o problemă mai spinoasă. Ah, sfîntă lașitate!... Nimeni nu ridică privirea, dar absolut nimeni! Cum poate oare să creadă prim-secretarul județean că am dreptate, cînd ceilalți tac?!... Ce bine-ar fi să am... replică pentru cîte frunți plecate stau acum !... Chiar și tînărul inginer bătăios, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-un surîs ironic, pe care, dacă nu m-ar lovi în amintire gesturile ei feminine de pînă azi, dacă n-ar exista amintirile! i l-aș strivi cu un dos de palmă, dar la ce bun?! ar fi o lașitate în plus; Doamna Ana s-ar răsuci în mine; poate c-ar trebui să fug în baie, să vărs; Doamna Ana m-ar părăsi și ea, altfel decît a făcut-o în primăvara de după anul întîi aș rămîne gol... Ies
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cum a fost ieri; să știi, scumpa mamei, că eu voi lupta cu strășnicie pentru a-mi păstra viața pe care o vreau tenace, pentru că ți-o închin mai departe ție. Să știi că mă voi feri de primejdii, fără lașități [...]. Tu du-ți drumul vieții curajos și brav, draga mea. Gândește-te fără sbucium la mine; și eu sunt o curajoasă și-am dat dovada: făgăduiește-mi că nu te vei chinui cu cafard-uri și nostalgii. Fii plină de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dulcea mea copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate, nici „salamalec“, nici înjosire ca să-mi scap pielea. Strivită fizic, dar cu fruntea sus, cu capul sus. Și așa are să fie până la sfârșit, sper. Îmi pare atât de rău după cărți; nu-mi dădusem seama, până acum, ce mult mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fata mea iubită, că ai fost frumusețea și visul împlinit al vieții mele. Nu, nu mai cred că o să ne revedem, fiindcă asta nu depinde de noi. Iar cât despre ceilalți... O, în curând au să-și dea seama că lașitatea lor are să-i coste scump, fiindcă acum colosul care se apropie are să-i strivească pe fiecare la rândul lui, ca pe o muscă. [...] Am salvat și testamentul tatei și corespondența lui. Cele două prietene ale tale m-au ajutat s-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu aere de Cezar [= Take Ionescu]. Priviți-l : o Încovoiere semitică a nasului, o clipeală de ochi de pehlivan, o voce de Ițic, o familiaritate afectată și ipocrită, o paliditate măslinie a omului care nu roșește decât de frică, o lașitate uleioasă răspândită peste Întreaga lui făptură. În figura ca și În viața lui nu afli o singură linie dreaptă ; numai linii curbe, trăsături sinuoase, apucături insinuante - care dau pielii lui, Întotdeauna rece și umedă, ceva reptilian... etc.” <endnote id="(857
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
simplu bărbile și perciunii rituali <endnote id="(784, p. 28)"/>. La situații umilitoare de acest gen, cei mai mulți evrei asistau resemnați, fără să Îndrăznească măcar să schițeze o ripostă. Un proverb evreiesc sintetizează cum nu se poate mai bine acest amestec de lașitate și Înțelepciune : „Mai bine evreu fără barbă decât barbă fără evreu” („Barba las-o să se ducă, capul să trăiască”, În versiunea lui Anton Pann, Povestea vorbei, 1847, sau, În versiunea turcească, „Barbă pentru cap jertfă fie” ; cf. <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(3, p. 67)"/>. Bogat acum, În prezent, pentru că - așa cum susține un proverb popular românesc (atestat În Oltenia) - „Jidanul nu dă nimic nici pe trecut, nici pe viitor, ci numai pe prezent” <endnote id="(253, III, p. 435)"/>. 2. Lașitatea evreului Între resemnare și răzvrătire Când În anul 70 e.n. legiunile romane asediau Ierusalimul, istoricul evreu Josephus Flavius a adoptat - ca și Ieremia la prima cădere a Ierusalimului - o poziție de resemnare fatalistă : „A fost voința lui Dumnezeu, iar romanii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu Shylock (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, act I, scena 3). „Evreul suportă toate În tăcere” ; el stă „cu capul În pământ”, rezumă resemnarea două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, economistul Thibault Lefèbvre descria astfel lașitatea, umilința și lipsa de demnitate de care dădeau dovadă evreii din Țările Române : „Nimic nu-i supără [pe evrei] ; nici o vorbă nu-i descurajează, nici o insultă nu-i atinge. Ei primesc cu umilință sau cel puțin În tăcere observațiile cele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a evreilor, statutul lor de victime eterne <endnote id="(267, pp. 410-411)"/>. „Ce vor de la mine” aceste „umbre pe zid” ?, se Întreabă Dumnezeu În poemul lui Bialik : „De ce Își Întind mâinile către mine ?/ Nu are niciunul un pumn ?”. Nu numai „lașitatea celor care atacă” este la „originea pogromurilor”, nota F. Aderca În 1920, dar și „lașitatea celor atacați, care, convinși că trebuie să fie masacrați, nu se opun operației sanguinare” <endnote id="(510, p. 39)"/>. Pogromul din 1903 de la Chișinău (și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mine” aceste „umbre pe zid” ?, se Întreabă Dumnezeu În poemul lui Bialik : „De ce Își Întind mâinile către mine ?/ Nu are niciunul un pumn ?”. Nu numai „lașitatea celor care atacă” este la „originea pogromurilor”, nota F. Aderca În 1920, dar și „lașitatea celor atacați, care, convinși că trebuie să fie masacrați, nu se opun operației sanguinare” <endnote id="(510, p. 39)"/>. Pogromul din 1903 de la Chișinău (și implicit poemul- manifest scris de H.N. Bialik) i-a șocat pe evreii din această parte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat deștept și că, În imaginarul colectiv, acesta este un stereotip foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comerciale pe care le practicau (o „boală profesională” deci, combinată cu una „socială”) <endnote id="(678, pp. 38-49 ; 697, p. 86)"/>. Prin urmare, deficiențele evreului care Îl Împiedică să facă armata ar fi, zice-se, mai multe : un viciu etic (lașitatea), unul psihic (frica) și un viciu fizic (platfusul). „Oastea jidovească” La sfârșitul secolului al XIX-lea, vorbind despre viciile evreilor În general (cu referire specială la cei bucovineni), folcloristul D. Dan a observat faptul că evreul s-ar teme de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tâlhari a negustorului („Negustorul vinde cu cotul și hoțul Îi fură cu totul”, spune un proverb românesc ; <endnote id="cf. 796, V, p. 442"/>) și de discrepanța dintre, pe de o parte, aparența de curaj și, pe de altă parte, lașitatea de care dă dovadă evreul : Ei [= tâlharii] când se repezeau, Perciunii ni se sbârceau, Iar noi când ne repezeam, Nasurile ni le turteam. Voinicoși eram și noi, Dar ei dau ca’n păpușoi, Ei dau cu praf [de pușcă] și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]