3,980 matches
-
se plîngea de tendinite și artroze. Regreta că nu mai poate consacra grădinăritului orele pe care acum le petrecea la kinetoterapeut. Nu era tocmai momentul potrivit să-i spună că fiul ei se trezea crezîndu-se condamnat să umble În patru labe ca un sugar. François păstra pe masa de lucru o carte poștală pe care mama i-o trimisese cu cîțiva ani mai Înainte. Imaginea Înfățișa semnul zodiacal al Leului, extras dintr-o cosmografie arabă conservată la Jewish National Library din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cipriano Algor voia doar să vadă dacă câinele mai aștepta să i se dea alt nume, sau, obosit de așteptarea frustrată, plecase de acum în căutarea unui stăpân mai atent. Din el nu se zărea decât botul odihnindu-se pe labele din față încrucișate și urechile pleoștite, dar nu erau motive să se teamă că restul trupului n-ar mai fi în gheretă, E negru, zise Cipriano Algor. Când se dusese să-i ducă mâncarea i se păruse deja că animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Găsit, rosti Cipriano Algor, nu știu ce nume purtai înainte, de acum numele tău va fi Găsit. Doar în clipa aceea observă că animalul nu avea zgardă iar blana nu era cenușie, ci plină de noroi și de resturi vegetale, mai ales labele și pântecele, semn mai mult decât probabil al unor aspre traversări de câmpuri cultivate și de pustietăți, nu al unuia care ar fi călătorit comod pe șosea. Marta se apropiase, aducea o farfurie cu puțină mâncare pentru câine, nimic prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urmat întotdeauna de o îndepărtare, apoi, imediat, de o dispariție, dar experiențele lui anterioare de viață trebuie să-i fi amintit că, cel puțin uneori, există o metodă de a împiedica să se întâmple asemenea calamități. Se ridică în două labe, agitându-și coada cu forță, ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
purtat de hazardul unei furnici, o piatră unde din când în când se adăpostea o ființă vie, un scarabeu, sau o șopârlă, sau o iluzie. Găsit păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse brusc labele pe genunchii stăpânului, stricându-i postura de contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și șopârlelor. Cipriano Algor îl mângâie pe cap și puse altă întrebare, Ce vrei, dar Găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va mai călca niciodată pe drumul care o ducea la furnicar, încă își ține spicul strâns vitejește între mandibule, dar călătoria ei s-a sfârșit acolo, de vină a fost țopăiala lui Găsit, care nu se uită unde-și pune labele. În timpul mesei, parcă răspunzând unei întrebări, Marçal îl informă că le telefonase părinților ca să le spună că o treabă urgentă îl împiedica să ia prânzul cu ei, iar Marta își dădu cu părerea că n-ar trebui să înceapă azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuptor, se mirase de expresia absentă a celui care considera plăcut să se gândească la lucruri greu de înțeles. Îi atinse mâna cu botul rece și umed, cineva trebuie să-l fi învățat pe acest animal primitiv să-și ridice labele dinainte așa cum fac mereu până la urmă cu atâta naturalețe câinii instruiți în reguli sociale, de altfel, nu se cunoaște alt mod de a evita ca iubita mână a stăpânului să fugă brusc de contact, ca dovadă că nu e totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar capabilă, prin practică, să dea o indicație aproximativă, Ce metodă e asta, Cufundăm mâna adânc în barbotină și o scoatem, lăsând barbotina să curgă pe mâna deschisă, fluiditatea e bună când, curgând, formează între degete o membrană ca o labă de gâscă, Ca a gâștelor, Da, ca a gâștelor. Marta puse cartea deoparte și spuse, N-am avansat prea mult, Am avansat ceva, am aflat că nu putem lucra fără dizolvanți și că nu vom avea o barbotină bună cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu încercă să intre, se dădu la o parte ca să nu cadă pe el ploaia de mici fragmente de lut copt, de cioburi de vase sparte pe care mătura le împingea afară, și se întinse pe jos, cu capul între labe. Părea neatent, aproape adormit, dar și cel mai puțin experimentat cunoscător al tertipurilor canine și-ar da seama, observând modul disimulat în care din când în când deschidea și închidea ochii, că Găsit pur și simplu aștepta. După ce termină curățenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alinieze pe aceste planșe, să se evapore încetul cu încetul apa fără de care n-ar fi ajuns ce sunt, și să poată intra în cuptor siguri că se vor transforma în ceea ce trebuie să fie. Câinele Găsit se ridicase pe labele din spate și-și sprijinise de planșă labele din față ca să vadă de mai aproape cele șase momâi aliniate în fața lui. Adulmecă o dată, de două ori și imediat își pierdu interesul, dar nu destul de repede ca să evite palma seacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu încetul apa fără de care n-ar fi ajuns ce sunt, și să poată intra în cuptor siguri că se vor transforma în ceea ce trebuie să fie. Câinele Găsit se ridicase pe labele din spate și-și sprijinise de planșă labele din față ca să vadă de mai aproape cele șase momâi aliniate în fața lui. Adulmecă o dată, de două ori și imediat își pierdu interesul, dar nu destul de repede ca să evite palma seacă și dureroasă pe care stăpânul i-o dădu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Am tras o spaimă de zile mari, hoțomanule, de ce n-ai venit când te-am strigat, îl mustră, dar Găsit nu răspunse, era ocupat să se întindă, să-și pună mușchii la locul lor, mai întâi își întinse cu forță labele dinainte, coborând în plan înclinat capul și coloana vertebrală, apoi execută ceea ce presupunem că era, în mintea lui, un indispensabil exercițiu de ajustare și compensare, lăsându-și în jos și încordându-și atât de mult partea posterioară încât dădea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și coloana vertebrală, apoi execută ceea ce presupunem că era, în mintea lui, un indispensabil exercițiu de ajustare și compensare, lăsându-și în jos și încordându-și atât de mult partea posterioară încât dădea impresia că vrea să se separe de labele din spate. Toți știm că animalele au încetat să vorbească de foarte multă vreme, dar niciodată nu se va putea demonstra că n-au continuat să-și folosească în secret gândirea. Iată, de exemplu, cazul acestui câine Găsit, în ciuda slabei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câinele Găsit le merita pe bună deptate, În timp ce eu dormeam la căldurică între cearșafuri, tu făceai pe santinela alertă, nu contează că vigilența ta n-ajută lucrarea, contează gestul. Când Cipriano Algor își sfârși lauda, Găsit alergă să-și ridice laba și să se ușureze, apoi se întoarse, dând din coadă, și se întinse în apropierea gropii, gata să asiste la scoaterea păpușilor din forme. Atunci se aprinse lumina din bucătărie, Marta se sculase. Olarul întoarse capul, nu vedea clar înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în bucătărie, lăsând ușa deschisă. Câinele nu se mișcă. Marta închise ușa. Câinele așteptă puțin, apoi se ridică și, încet, se apropie de planșe. Marta nu deschise ușa. Câinele privi în direcția casei, ezită, privi din nou, apoi își puse labele pe marginea planșei unde se uscau asirienii cu barbă. Marta deschise ușa și ieși. Câinele își coborî rapid labele și rămase pe loc, așteptând. Nu avea motive să fugă, conștiința nu-l acuza de nimic rău. Marta îl apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încet, se apropie de planșe. Marta nu deschise ușa. Câinele privi în direcția casei, ezită, privi din nou, apoi își puse labele pe marginea planșei unde se uscau asirienii cu barbă. Marta deschise ușa și ieși. Câinele își coborî rapid labele și rămase pe loc, așteptând. Nu avea motive să fugă, conștiința nu-l acuza de nimic rău. Marta îl apucă de zgardă și, din nou, fără să pronunțe nici un cuvânt, îl prinse în lanț. Apoi intră din nou în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
obișnuiește în asemenea situație. După două minute, îl eliberă din nou din lanț, se cuvenea să nu-i dea animalului timp să uite, în memoria lui trebuia instalată relația între cauză și efect. Câinele întârzie mai mult să-și pună labele pe planșă, dar, în sfârșit, se hotărî, cu mai puțină convingere decât înainte, s-ar zice. În curând era din nou legat. După a patra încercare începu să dea semne că pricepe ce i se cere, dar continua să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
planșă, dar, în sfârșit, se hotărî, cu mai puțină convingere decât înainte, s-ar zice. În curând era din nou legat. După a patra încercare începu să dea semne că pricepe ce i se cere, dar continua să-și pună labele pe planșe, de parcă voia să se convingă că nu are voie. În tot acest timp, Marta nu scosese o vorbă, intra și ieșea din bucătărie, închidea și deschidea ușa, la fiecare mișcare a câinelui, aceeași tot timpul, răspundea cu propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acțiuni succesive și reciproce care se va termina doar când unul dintre ei, printr-o mișcare diferită, va rupe secvența. A opta oară când Marta închise ușa bucătăriei, Găsit avansă din nou spre planșe, dar, ajuns acolo, nu mai ridică labele ca să arate că vrea să ajungă la asirienii cu barbă, rămase cu ochii întorși spre casă, imobil, așteptând, ca și cum își provoca stăpâna să fie mai îndrăzneață decât el, ca și cum întreba Ce răspuns vei da tu acum jocului meu genial, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
jos, refuzând din nou ajutorul pe care i-l oferise Marta, Va trebui să-l ascult pe Marçal, spuse. Găsit a fost trimis în cușcă după ce a murdărit în mod lamentabil podeaua bucătăriei cu noroiul pe care îl adusese pe labe din prima incursiune pe care se hotărâse s-o facă pe afară, profitând de înseninarea cerului. Apa nu va fi niciodată atât de multă încât să-i intre în cușcă, dar, pentru orice eventualitate, stăpânul a pus dedesubt patru cărămizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care nu i-l va spune niciodată, Cum vei reuși acum, fără această speranță, să trăiești în apartamentul acela, se întreba. Găsit ieșise din cușcă, picături mari de apă curgeau pe el din dudul negru, dar nu-i păsa. Avea labele murdare, îi picura blana și era sigur că nu va fi bine primit. Și, totuși, despre el se vorbea la ușa bucătăriei. Văzându-l apărând și oprindu-se să-i privească, Marta întrebase, Ce vom face cu câinele. Liniștit, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise ora în care soarta sau destinul, sau hazardul, sau instabilitatea voințelor și obligațiilor umane, îi vor decide existența. Se întinsese lângă cușcă, cu capul pe labe, așteptând. Când stăpânul spusese, Găsit, vino, crezu că-l chema ca să urce în furgonetă cum se întâmplase altădată, semn că, în sfârșit, nu se schimbase nimic în viața lui, că ziua de azi va fi la fel ca cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care doresc s-o discut cu dumneata, o mare favoare să-ți cer, Intră, Am putea vorbi chiar aici, nu trebuie să intru, Asta-i bună, intră, nu te formaliza, Câinele poate intra și el, întrebă Cipriano Algor, are labele murdare, Găsit e din familie, suntem vechi cunoștințe. Ușa se închise, penumbra micii sufragerii se lăsă asupra lor, Isaura făcu un gest indicând un scaun, se așeză și ea. Am impresia că știi de ce am venit, spuse olarul în timp ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblânzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzându-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. „Te urăsc”, i-am șuierat printre dinți și am văzut cum s-a clătinat de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]