4,444 matches
-
orașul medieval, a simțit „cum trece timpul“, a reușit să se sustragă Timpului, nu numai celui istoric, ci și timpului fiziologic. El pare cu mult mai tânăr decât este în realitate. O altă problemă a lui Ștefan este ieșirea din labirint. El vede acest labirint ca pe o încercare, o probă, căci se simte prins într-o sferă, asemenea unei capcane din care nu poate scăpa : „mă simțeam condamnat pentru tot restul vieții să mă învârt, orbește, zadarnic, înlăuntrul sferei acesteia
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cum trece timpul“, a reușit să se sustragă Timpului, nu numai celui istoric, ci și timpului fiziologic. El pare cu mult mai tânăr decât este în realitate. O altă problemă a lui Ștefan este ieșirea din labirint. El vede acest labirint ca pe o încercare, o probă, căci se simte prins într-o sferă, asemenea unei capcane din care nu poate scăpa : „mă simțeam condamnat pentru tot restul vieții să mă învârt, orbește, zadarnic, înlăuntrul sferei acesteia, ca în întunericul unui
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ca pe o încercare, o probă, căci se simte prins într-o sferă, asemenea unei capcane din care nu poate scăpa : „mă simțeam condamnat pentru tot restul vieții să mă învârt, orbește, zadarnic, înlăuntrul sferei acesteia, ca în întunericul unui labirint. Și, totuși, într-o zi, aproape fără sămi dau seama - am sfărâmat coaja și am ieșit, așa cum ai ieși dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și am ieșit, așa cum ai ieși dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o, s-a sfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit din labirint... Abia după ce va ieși din labirint va înțelege că sfera aceea care părea inaccesibilă și nesfârșită era de fapt spartă în diferite locuri, însă nu-și putea da seama de acest lucru, că prin toate acele spărturi se putea ieși
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o, s-a sfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit din labirint... Abia după ce va ieși din labirint va înțelege că sfera aceea care părea inaccesibilă și nesfârșită era de fapt spartă în diferite locuri, însă nu-și putea da seama de acest lucru, că prin toate acele spărturi se putea ieși. Această ieșire din labirint echivalează cu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ieși din labirint va înțelege că sfera aceea care părea inaccesibilă și nesfârșită era de fapt spartă în diferite locuri, însă nu-și putea da seama de acest lucru, că prin toate acele spărturi se putea ieși. Această ieșire din labirint echivalează cu o renaștere a lui Ștefan. Mai târziu, Biriș este cel care va realiza că, de fapt, pictura lui Ștefan este reprezentată prin câteva linii, care seaman cu un labirint. Spre finalul romanului apar versuri din balada Miorița un
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
toate acele spărturi se putea ieși. Această ieșire din labirint echivalează cu o renaștere a lui Ștefan. Mai târziu, Biriș este cel care va realiza că, de fapt, pictura lui Ștefan este reprezentată prin câteva linii, care seaman cu un labirint. Spre finalul romanului apar versuri din balada Miorița un limbaj cifrat, reprezentând începutul mesajului din labirint. Sergiu Al. George se oprește asupra ierarhizării personajelor în funcție de atitudinea lor în fața timpului. „Pe când Vădastru era străin de orice tentativă filosofică, Partenie se dedă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Ștefan. Mai târziu, Biriș este cel care va realiza că, de fapt, pictura lui Ștefan este reprezentată prin câteva linii, care seaman cu un labirint. Spre finalul romanului apar versuri din balada Miorița un limbaj cifrat, reprezentând începutul mesajului din labirint. Sergiu Al. George se oprește asupra ierarhizării personajelor în funcție de atitudinea lor în fața timpului. „Pe când Vădastru era străin de orice tentativă filosofică, Partenie se dedă unor speculații de pur experiențialism, calificându-se el însuși de raționalist, incapabil de a gusta miturile
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
împotrivească - și nu-și mai dădu seama de nimic“. După aceea, Gavrilescu adoarme și visează că aleargă prin coridoare pe jumătate gol, într un coșmar adevărat. Prezentă este teroarea de obiecte care parcă îl amenință. El a intrat într un labirint pe care îl străbate într-o stare de vis și veghe „Dați-mi drumul!, strigă. V-am spus să mi dați drumul! Din nou cineva, ceva, o ființă sau un obiect cu neputință de precizat, îl atinse pe față, pe
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
este un simbol rar întâlnit în epica lui Mircea Eliade, desemnând măsura, durata trecerii într-un alt plan, însă aici ea nu este prezentă, ci doar stelele. Damian are impresia că pătrunde într-o peșteră, care are aceeași simbolistica a labirintului, totul se schimbă: „Uneori mi se părea că, deasupra noastră, zăresc sclipind stelele. Iar alteori simțeam o adiere de vânt și parcă pereții începeau să tremure de sus în jos, ca faldurile unei perdele”. În acest cadru halucinant, sugerat de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
prin sugestia de spațiu închis, de recipient al misterului, trandafirul este și floarea eroului mort, căci s-a născut din sângele lui Adonis, pe când acesta agoniza; moartea zeului reprezintă repetarea actului cosmogonic [...]. De asemenea, trandafirul mai este și simbol al labirintului, iar prin aceasta, imagine a misterelor, căci este floarea cu treizeci de petale, care ascunde, care învăluie“. Eliade transpune simbolul cu sensul său mitic, de renastere. Damian primește periodic un buchet de nouăsprezece trandafiri roșii, veniți din eternitate. Întotdeauna șase
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
tablou necesită o anumită inițiere din partea privitorului: „ dar am pictat pe aceeași pânză pe care am pictat toate celelalte tablouri. Și ca s-o poți vedea, trebuie să vă explic cum s-o priviti; altminteri, n-o puteți recunoaște“. Simbolistica labirintului nu trebuie separată de imaginea mansardei, din copilărie, oni de cea a camerei Sambô, unde Ștefan se refugia pentru a visa și pentru a picta, două activități spiritulale cu semnificație specială, simbolică. Este un dublu exercițiu ezoteric, pentru a reface
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
refugia pentru a visa și pentru a picta, două activități spiritulale cu semnificație specială, simbolică. Este un dublu exercițiu ezoteric, pentru a reface, la nivelul unor corespondențe mitice, întâlnirea cu Ileana, la Băneasa. În final, se dovedește că picta un labirint, eroul fiind inconștient de acest fapt; era parcă mânat de ceva din afara lui. În urma insistențelor, Ileana este dusă în camera secretă, însă ea vede cu totul altceva: „Un interior banal de cameră de hotel modest, în care biblioteca ce parcă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
auzit rostind cu un glas solemn: Sambô! Toți au amuțit deodată și și-au plecat ochii în farfurie. Apoi au repetat pe rând: Sambô! Sambô!...“ , iar în acel moment, „simțeam că pătrunsesem într-un mare și cutremurător secret“. În Încercarea labirintului, Eliade vorbește despre salonul familiei, asociat, mai târziu, cu camera secretă: „Nu aveam voie să intrăm acolo. De altfel, cred că ușa era mereu încuiată. Într-o după-amiază de vară, către orele patru, familia era plecată; tata la cazarmă, mama
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mod mijlocit și conferă conținuturilor conștiinței o formă bine determinată“. Astfel, se găsesc, în opera lui Mircea Eliade, idei ca nașterea dintr-o sferă, de unde pornește un întreg subiect meditativ pentru Ștefan Viziru (Noaptea de Sânziene) acela al ieșirii din labirint. El vede acest labirint ca pe o încercare, o probă, căci se simte prins într-o sferă, asemenea unei capcane din care nu poate scăpa: „mă simțeam condamnat pentru tot restul vieții să mă învârt, orbește, zadarnic, înlăuntrul sferei acesteia
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
conținuturilor conștiinței o formă bine determinată“. Astfel, se găsesc, în opera lui Mircea Eliade, idei ca nașterea dintr-o sferă, de unde pornește un întreg subiect meditativ pentru Ștefan Viziru (Noaptea de Sânziene) acela al ieșirii din labirint. El vede acest labirint ca pe o încercare, o probă, căci se simte prins într-o sferă, asemenea unei capcane din care nu poate scăpa: „mă simțeam condamnat pentru tot restul vieții să mă învârt, orbește, zadarnic, înlăuntrul sferei acesteia, ca în intunericul unui
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ca pe o încercare, o probă, căci se simte prins într-o sferă, asemenea unei capcane din care nu poate scăpa: „mă simțeam condamnat pentru tot restul vieții să mă învârt, orbește, zadarnic, înlăuntrul sferei acesteia, ca în intunericul unui labirint. Și, totuși, într-o zi, aproape fără să-mi dau seama - am șfărâmat coaja și am ieșit, așa cum ai ieși dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și am ieșit, așa cum ai ieși dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o, s-a șfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit din labirint...“. Similară este, în India budistă, nașterea spirituală a zeului, spărgând coaja oului, simbol al cosmosului. Cuvântul dvi-ja, legat de simbolismul inițiatic al oului, însemnă „zeul de două ori născut”. Reprezentarea unei a doua nașteri are o largă răspândire spațială și
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
este, în India budistă, nașterea spirituală a zeului, spărgând coaja oului, simbol al cosmosului. Cuvântul dvi-ja, legat de simbolismul inițiatic al oului, însemnă „zeul de două ori născut”. Reprezentarea unei a doua nașteri are o largă răspândire spațială și temporală. Labirintul nu reprezintă numai un simbol, ci și o structură spațializată, căci Ștefan îl definește ca fiind o sferă de metal, care implică practici ritualice. El este descris asemenea unui nod, cu anumite semnificații ce trebuie dezlegate. Aceasta „corespunde inițierii filosofice
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
toate aceste „întâmplări“ se adaugă amnezia, anamneza, regenerarea miraculoasă, trecerea în alte dimensiuni, toate acestea ducând la creșterea ambiguității faptelor. O casă banală sau un bordei, înconjurat de o grădină atrăgătoare, care ademenește personajul în interiorul său, va fi adesea un labirint în care personajele rătacesc; ele sunt spații ce comunică spre alte universuri, în care trecutul este prezent și prezentul trecut. Coridorul spre alte lumi se poate deschide în alt loc, în care cei neinițiați nu au acces, sau, dacă întâmplător
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
întâlnindu-se pretutindeni. Astfel, unii sunt antrenați în scenarii misterioase din care nu înțeleg nimic, alții întrevăd ceva, dar niciodată totul, ei au sentimentul că trebuie să descifreze „semnele“, deoarece aceștia au conștiința miracolului în cotidian; ei caută sensul acestui labirint, pentru a fi liberi. Eliade explică semnificația acestui labirint ca fiind: „uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogății, a unui înțeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual inițiatic, după cum se vede în mitul lui Tezeu. Acest simbol
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
misterioase din care nu înțeleg nimic, alții întrevăd ceva, dar niciodată totul, ei au sentimentul că trebuie să descifreze „semnele“, deoarece aceștia au conștiința miracolului în cotidian; ei caută sensul acestui labirint, pentru a fi liberi. Eliade explică semnificația acestui labirint ca fiind: „uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogății, a unui înțeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual inițiatic, după cum se vede în mitul lui Tezeu. Acest simbol este modelul oricărei existențe care, trecând prin numeroase încercări
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
la Eminescu nu trebuie văzută în prelungirea unui elan religios "din pământ ești născut, în pământ te vei întoarce", cât de un elan al identificării originilor: "oare, dacă mor eu, moare și ea, acea lume din zenit?... Prin acest gigantic labirint de lumi, unde voi găsi în acest mare vis ce se numește viață firul de aur al scopului?..." (m. 2255, Cassiodor). Sentimentul religios dispare difuz în legea ciclurilor eterne: "Dumnezeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
secoli, oceane de popoare / Se întorc cu repejune ca gândirile ce zboară / Și icoanele-s în luptă eu privesc și tot privesc..." (Memento mori). Nu numai că este dată privirii, dar lumea pare adesea închisă în ochi ca într-un labirint ce este nevăzut rămâne neînțeles: "ei văd icoana, înțelesul nu", spune poetul într-o Hieroglifă căci astfel gândește el lumea: o hieroglifă. De descifrat, de-văzut. Aceasta ar fi prima înfățișare a divinului: lumea. A privi e și un joc
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tot mai decis, existența unui "topos" al cărții. Pe linia unei mai vechi tradiții a lui E. R. Curtius s-a remarcat deja valoarea ontologică a motivului (Cuvântul, scrierea, numele), cât și semantica text/scriere (vezi Ioana Em. Petrescu, Cartea, labirintul de nea și piramida, în Steaua nr. 2, 1989). Extinderea metodologiei de cercetare prin impactul cu textualismul conduce inevitabil la cercetarea simbolisticii cărții printr-o "paralelă": Eminescu J.L. Borges. O comparație fericită dintre un rând din Borges "O carte care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]