1,986 matches
-
scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de urmărire. Îndată ce ajunge la putere, fură sume considerabile din tezaurul Statului, fără șovăire. Numai la Credit Lyonnais avea un depozit de mai multe milioane; el a organizat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sare pe o bancă și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila lui voce: "Soldați, hai să facem revoluția! Baionetele voastre și glasul meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere cuvântul, și recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o comemorare pătimașă, de permanentă revenire, care mă face Întotdeauna să abordez acea masă de ospăț din exterior, din inima parcului - nu dinspre casă - de parcă, pentru a se Întoarce acolo, mintea ar fi spăsită ca un fiu risipitor, gata să leșine de emoție. Printr-o prismă tremurătoare, deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fără sadism, dar și fără să stea pe gînduri vreo clipă, așezîndu-i-le pe o piatră, pentru a le reteza dintr-o singură lovitură de macetă și pentru a cauteriza pe loc rana cu lama unui cuțit Înroșit În foc. Mendoza leșină de durere În ambele ocazii, avu febră și amețeli două zile la rînd, Însă În cea de-a treia trebui să se pună pe picioare și să fie din nou gata să lucreze douăsprezece ore pe zi, dacă nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vei fi prins ca un iepure... Oberlus nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să o privească fix, ca și cum ar fi vrut s-o hipnotizeze. - Nu te uita așa la mine, Îi atrase ea atenția. Nu mă mai sperii. La Început leșinam numai cînd te vedeam, dar cu timpul m-am obișnuit cu fața ta... Ți-am spus vreodată că ești cu adevărat Înspăimîntător? Și, mai mult decît prin sluțenie, atragi atenția prin aceea că În tine există ceva inuman... Oricît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care le proferasem în cazul acestei fete. Dispăruseră, pentru a fi înlocuite în aceeași clipă de străpungerea sfredelitoare a dorinței, atât de intensă că am fost nevoit să-mi plec capul din cauza unei amețeli bruște, de teamă să nu leșin. Șocul era absolut: oare cum de putusem să mă încred în mesajele bizare pe care mi le striga fiecare nerv din creier și din corp: că o fată pe care o cunoscusem - nu, nici măcar nu o cunoscusem, cel mult o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la mine la sonerie. Îmi tot alunecă semnalul și-ncep să fac greșeli. Domnu’ Chipstead a zis că s-o iau încet azi că am fost bolnavă, deci pot să plec acuma? Mereu mergea cu ea chestia asta. Odată a leșinat Sheila și când i-au verificat chitanțele de la casă, vânduse o grămadă de vin și de chestii pe cam două lire în loc de vreo cincizeci. Își stinsese scanneru’ și băga manual prețurile și n-a fost Sheila niciodată omu’ care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afară. Melania Lupu, bosumflată, se ciupi ușor de bărbie. ― Hai, fetița mea, nu te posomori! Toată viața a trebuit să te descurci singură, e destinul tău... Deci povestea cu telefonul nu e serioasă. Să vedem mai departe. Faptul că ai leșinat în fața ușii când bietul șofer încerca să scape... Vai de mine și de mine! Cine și-ar fi putut păstra cumpătul asistând la o astfel de dramă? Și apoi erai chiar acolo, cum să-ți spun, pe loc. N-ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întoarcere. Cristescu clătină capul: "Degeaba! A prevăzut totul matematic, pas cu pas, mutare cu mutare". Căruntul dădea semne de oboseală și maiorul se ridică. ― Da, plec îndată. Aș mai avea o singură întrebare: Dacă doamna Melania Lupu nu ar fi leșinat în fața ușii era posibil ca șoferul să scape? ― Știu eu? Probabil. Adevărul e că trăgeam orbește, nu mai vedeam aproape nimic. Desigur, bătrâna a constituit o piedică, care mi-a mai dat o șansă. Întâmplarea... ― Sînteți sigur că a fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
da chiar pe scaunul dumneavoastră. Șerbănică o măsură confuz. ― Dar am afirmat același lucru, draga mea! N-ai fost atentă. I s-a făcut rău și a alunecat de pe scaun. ― O natură impresionabilă, sugeră maiorul. ― Fleașcă! se strâmbă Miga. Una-două leșină! Am avut și cu ea de tras o porție bună. ― Ghinionul șoferului. Altfel ar fi izbutit să scape. ― Hm, discutabil! Ăla trăgea ca un nebun. ― Mda... Mă voi referi acum la un alt moment. Dar femeia nu-l mai asculta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închipuindu-mi ce probă îngrozitoare ar fi ridicat hârtiuța aceea împotriva ta. Așadar, domnul maior Cristescu încearcă să reconstituie momentele-cheie." ― Într-adevăr, destul de neinteresant. ― Nu? Și apoi ce rost are să-și bată capul răsucind alternative!? Dacă doamna Melania Lupu nu leșina în fața ușii, șoferul ar fi putut scăpa? Adică mai avea Scarlat timp să-și regleze tirul? ― Dumnezeule! se sperie bătrâna. Asta n-am știut-o. ― Ce adică n-ai știut? ― Că din cauza mea... Începu să plîngă: Deși nu văd legătura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Să vă povestesc încă o dată amănunte pe care dumneavoastră le cunoașteți, pe care le-ați gândit zile de-a rîndul? Să vă istorisesc cum ați profitat de telefonul acela întîmplător, pentru a da indicații complicilor? Să vă reamintesc cum ați leșinat oportun în fața ușii împiedicîndu-l pe șofer să fugă? Sânt sigur că asasinatul nu intra în calculele dumneavoastră, dar ați găsit o soluție promptă într-o situație imposibilă. Ce Dumnezeu, toate astea sânt prea proaspete pentru a le fi uitat. Bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asigur că la analiză pe cioburile de sticlă se va descoperi otrava. Paharul i-a căzut din mână și s-a spart. Nimic mai firesc. Patul e înalt, iar dușumeaua, goală. Valerica Scurtu se cutremură. Ieși din cameră gata să leșine. Bătrâna își admira opera. ― Cred că n-am omis nimic. Se întoarse spre ceilalți: Mi-aș îngădui acum, evident, dacă-mi permiteți, să-mi exprim câteva păreri. Grigore Popa clătină din cap fără să comenteze. ― Întâi să trecem în hol
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa mai bine Decât să mor eu pentru tine. Puiule, când te-am fost sărutat Pământul să fi crăpat, Să mă fi-nghițit peșin Iar nu acum să leșin, De câte ori te-oi vede Să-mi fie inima rea, Unde te văz, moriu, mă-ntinz Și ca iarba mă aprinz, Unde te văz frumușică Eu mă pierz ca o furnică, Unde te văz subțirică Mă cuprinde-o mare frică. No. 34
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în lumea lui Dostoievski, care poate fi ecranizată cu mare succes în genul tele novelei naturaliste, dat fiind că marele rus abuzează de psihologia lui „dintr-odată“, care împinge pe mai toată lumea să pățească brusc ceva de ordin irațional, să leșine, să devină brusc palid, să urle ca scos din minți și să plece cuprins de un acces irepresibil de nebunie, să râdă în hohote pentru ca imediat să izbucnească în plâns... Dacă nu aș fi fost mai tot timpul abțiguit, nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
scriitoare. Omul care traversase Dardanelele înot la douăzeci și unu de ani, celebru cum nimeni altul în vremea aceea, notează în registrul unui hotel de lângă Geneva: „Byron. Vârsta: o sută de ani.“ În holul hotelului, o anume doamnă Hervey, autoare de romane, leșină la vederea zeului-poet. (Isabel Clarke, Byron and Shelley, 1933.) * Moartea nu are vină, moartea este impresarul de geniu al durerii. * Deși te învață muțenia, ratarea provoacă urletul tuturor celulelor din tine, urletul de groază că li se vor interzice alergarea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fie făcute bucăți, cea mai mare parte carbonizate, Nu știu dacă voi putea suporta, În stadiul în care vă văd, nu veți suporta, Sunt un laș, Lașitatea nu are nimic de-a face cu toate acestea, domnule primar, eu am leșinat prima oară, Mulțumesc, faceți ce puteți, Să stingem ultimul tăciune, adică nimic, Cel puțin veți fi aici. Murdar de funingine, cu fața neagră de sânge coagulat, primarul o luă, anevoie, spre casă, îl durea tot corpul, de alergătură, de tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cineva. El mă paște În pășuni verzi ... Făcu din nou o pauză și păru să prindă privirea lui Lauren. Pentru o clipă, amândoi au rămas cu ochii fixați unul la altul. — Și mă duce la ape de odihnă... ZDRANG! Lauren leșinase. — Mda, oftă Salome fără pic de compasiune, În timp ce o privea pe Lauren căzută În strană. Avea acest efect și asupra tuturor fetelor de la școala pregătitoare. — Seamănă atât de mult cu 1987 aici, Îmi place foarte mult, zise Salome, când intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bune metode de sărutat dintre toți tipii cu care am fost până acum. A fost atât de plăcut, că am crezut că am o experiență În tunelul dintre viață și moarte. Totul a devenit alb și cred că am și leșinat pentru vreo două secunde. Cunoști sentimentul ăsta? — Oarecum... am evitat răspunsul. Nu reușeam să găsesc energia de a râde Împreună cu Lauren. Nu am scos decât un suspin adânc. — Vocea ta sună ca naiba. Ce ai pățit? Întrebă Lauren. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
umană s-au scurs pe bancheta din spate a mașinii mele. — Și de șters, cine șterge? — Eu. E în fișa postului. Atunci ține minte un lucru, tinere, zicea Harry apăsându-și fruntea cu dosul mâinii, ca o divă pe cale să leșine. Când o să vii să lucrezi cu mine, o să constați că din cărți nu curge sânge. Și categoric nici fecale. — Dar am și momente bune, adăuga Tom, nedorind să-i lase lui Harry ultimul cuvânt. Clipe de grație de neuitat, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și nu pot să fac mai mult decât să caut resturile unei zile care nu există pe deplin. Ea începe cu sosirea lui Al junior și Al senior, la ora nouă. Tom e încă sus, în camera cu Buster Keaton, leșinat după zbenguiala de-o noapte cu Honey. Lucy și cu mine ne-am trezit de la opt și tocmai ieșim din han ca să mergem la plimbare, când cei doi Wilsoni își fac apariția în convoiul lor de două mașini: un Mustang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acum înainte, fiecare bătaie de inimă îmi era îngăduită printr-un arbitrar gest de îndurare. Pe la zece și jumătate, patul gol a fost ocupat de Rodney Grant, un meșter de acoperișuri în vârstă de treizeci și nouă de ani, care leșinase în timp ce urca treptele în dimineața aceea. Colegii de muncă chemaseră ambulanța și iată-l în hălățelul sumar de spital, un negru masiv, cu musculatură amplă și chip de copil, înnebunit de-a binelea de frică. După interviul cu doctorul, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-a întors, câteva minute mai târziu, mi-a zâmbit și mi-a spus: — Misiune îndeplinită. La ora două, asistenta a tras perdeaua și l-a informat că urmau să îl transfere sus, la cardiologie. Dat fiind că nu mai leșinase niciodată și că nu i se pusese niciodată vreun diagnostic mai grav decât pojarul și o alergie ușoară, tânărului i-a venit greu să înțeleagă. — Situația e destul de gravă, domnule Grant, i-a spus asistenta. Știu că acum vă simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la Roma, o venerabilă doamnă ședea în salon și-odată îl vede deslușit pe soțul ei, care era plecat la Milano, cum apare la ușă, o cheamă pe nume și-apoi dispare ca un abur risipit de vânt. Doamna a leșinat și, după cum au primit apoi depeșă, exact în același moment, la Milano, bărbatu-său murise subit. Pavel a povestit în șoaptă un lucru la modă, mai ales între servitori, despre fata în casă care-i spusese stăpânului ei cum a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]