2,513 matches
-
de doina voinicului celui pribeag: {EminescuOpIV 36} Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars și bătrân, Visat-a de glasul tău dulce, de cîntu-ți de dorure plin. Cum lebăda știe că glasul ce iese din luciul adânc Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se plâng, Astfel România, ea știe că glasul tău dulce divin Italia, sora ei numai putut-a să-l aibe în sân. Ea dară acum te salută, ea-n visul ei te-a presupus - Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieți-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormînt! Care-i scopul vieții mele, De ce gîndu-mi e proroc, De ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce ușor juca pe valuri, Zâna Dochia se suie deslegînd-o de la maluri Și pe-a fluviului spate ea la vale îi dă drum; Repede luntrea aleargă spintecând argintul apei, Culcată pe jumătate, Dochia visa, frumoasă, Și la luntrea ei bogata lebede se-nham-acum. Dar din ce în ce coboară râul lat, el s-adîncește În păduri întunecate, unde apa-abia sclipește, Mai agiunsă de a lunei raze doar din când în când; Tot mai nalți trunchii pădurii ca stâlpi mari și suri se urcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Luna sântă, stele de-aur, soare alb și zâmbitor, Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscură Și mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de flori - Astea numai le cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se-ndoaie gâtul lor, iară pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează - Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
NOU NĂSCUT (Arab) Plângând tu ai venit pe-acest pământ; Amici, ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind, Dar să trăiești astfel, încît când te vei stinge Să părăsești zâmbind amicii, ce te-or plânge. IMITATORII (Pfeffel) Și prefăcut în lebădă la Leda Zeus pornește; Ar vrea să fac-asemenea un tânăr, ce iubește. Amicul nostru cel posac Se duce - ca gânsac. AUTOR ȘI EDITOR (Pfeffel) E. De ce așa de trist, obscur? A. Ah! un nemernic mi-a furat Poemul meu neimprimat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare). REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul naturii care ni dă viață; În orice ființă este, deși nu știi, ascete. Nu poți să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur 10Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văd că de privirea-mi tăcând te înfiori... O marmură, aibi milă de ochi-mi rugători! Aș vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ți scald, În dulcea-nfiorare a sufletului cald, Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt, Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt, Să mor de-ntăia rază din ochii tăi cei reci... O marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorțirea în sufletu-mi amar, Nimic nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
miile de unde, Ce un suflet le pătrunde, Treerînd necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca pasări ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poetul, Ca pasări ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a stimulat că doarme. Lipsa tandreții înalță ospicii. Măcar o pisică să aibă nevoie de tine. Libertatea - acest țel amiral al lui homo sapiens. Pilonul fundamental al frumuseții și al profunzimii rămâne simplitatea. Este dreptul oricărui artist să se considere lebădă în lacul lui. Greu nu e să lupți. Ci să știi pentru ce.. Omul a fost proiectat punte, nu abis. O stradă are farmec, dacă te atrage și când vrei să ajungi nicăieri. Au scris tulburător despre viață cei cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îmbolnăviri pot fi subtile telegrame existențiale. Se poate trăi fără suflet și se poate muri de prea multă inimă. Nu ștreangul m-ar speria, cât discursul care ar preceda execuția. Ce păcat că, în preajma morții, oamenii nu reușesc să devină lebede. Până la urmă, medicamentele ucid bolnavul, nu boala. Canibalii se bucură când sunt vizitați de misionari. Își mai diversifică și ei meniul. Ultimul meu cuvânt va fi : Pământ! Agonisește cât mai multe bunuri, dacă vrei ca urmașii să nu-ți cânte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
avertizați din timp. S-ar putea ca nici mort să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții poate transforma Pământul într-o planetă de somnambuli. Cele mai infiorătoare sunt totuși maxilarele căscate ale pământului. Fă-mă, Doamne, lebădă! Când o să mi se apropie sorocul. Viața această acoladă între zone de întuneric. Coborâm în pământ, dar biografiile și agoniseala rămân în mâinile urmașilor. A ajuns, în sfârșit, în centrul atenției tuturor. Doar sunt funeraliile lui. Primul mare filosof român
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
altfel și ilustratele le-am folosit aiurea. De pildă, să vă spun ce am făcut cu una dintre ele, ce reprezenta castelul Monrepos, baroc târziu, pe fundalul unui amurg KODAK, de aur și purpură, cu un lac alături, plin de lebede AGFA, cu penetul ca sideful. în hotel cu noi stătea echipa de fotbal Eintracht Frankfurt, sosită într-un autobuz monstruos pe care scria EINTRACHT FRANKFURT. Fotbaliștii, uimitor de tineri (și mi-am amintit de un vers din J.R. Colombo: "e
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
orice nedumerire, înhaț prima vedere din teanc, o întorc după ce am contemplat o clipă arhitravele și ochii-de-bou ai părții de est-nord-est a castelului, cu un sector de lac seniorial și cu, încadrate î la Toulouse-Lautrec, trei corpuri și gâturi de lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ci una negativă, statuând diferența iată de curentul precedent. Termenul postmodernism nu spune despre noul curent "cum este", ci doar că este altceva. El nu este, propriu-zis, un nume, ci marca unei absențe de nume. Dacă numim modern (lacul cu lebede, parcă și o rață sălbatică, poduleț cu mascaroane de ipsos). 2. Cum altfel putem califica interesul pe care anumite cercuri literare românești pare să-l acorde așa-zisului postmodernism decât prin binemeritatul cuvânt "diversiune"? Orbi la dramaticele transformări prin care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trei goluri ale partidei palpitante de la Belgrad, Împotriva unei apreciate echipe a Iugoslaviei; ei bine, apreciată ca bătând oricum Scoția. Apoi o perioadă de uitare urmată de Încă o selecționare Împotriva Irlandei de Nord În timpul sezonului 1990-91, cântecul lui de lebădă. Asta a fost ultima lui șansă să mai facă ceva, când Everton și Sunderland, după părerea generală, au făcut niște oferte respinse de conducerea „ambițioasă“ care, asemenea lui Tom, a mai petrecut câțiva ani În pragul iadului fără să câștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în timpul verii, ele sosind de regulă când începe perioada de vegetație la plante. Se apreciază că învelișul vegetal al tundrei este distrus de păsări în procent de 50 80%. Cele mai cunoscute păsări din tundră sunt: gâștele sălbatice, rațele roșii, lebedele, păsări răpitoare (șoim călător, șorecar încălțat). Reptilele aproape lipsesc din tundră, amfibienii sunt foarte slab reprezentați, în schimb insectele au o răspandire mai mare (in special țânțarii și muștele în timpul verii). III.3.1.3. Învelișul de soluri Solurile tundrei
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
dar și mediul fundamental În care are loc comunicarea cuminecare. Liniștile topesc chemările În Împăcare. Dealtfel, Înclinarea lui Blaga pentru virtualitățile magice ale tăcerii este mărturisită și cu alte ocazii. Despre sine spune adesea: “Lucian Blaga este mult ca o lebădă” sau “tăcerea mi-este duhul”. Această dispoziție este Însă responsabilă de capacitatea sa de a surprinde tîlcurile lucrurilor. Discernămînt care dezavuează Înțelesurile rudimentare, simplist deduse din consecințe logice sau pragmatice: “TÎlcul florilor nu-i rodul, TÎlcul morții nu e glodul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
meditație mai profundă. Scena este aceea a unui sfîrșit anunțat, iar creionul fără vîrf are implicații mult mai serioase și mai directe În sfera umană. Așa mut, abdicînd față-n față cu iarna, autorul pare să intoneze un cîntec de lebădă. Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Maria Tirenescu Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la Înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din spate, nereprezentativi și nedelegați, în starea în are se aflau, ca să spunem așa, și in situ (nu doar efigia lui Ho Shi Min opusă efigiei lui Johnson sau Nixon). Un război pentru reporteri și fotografi poate cântecul lor de lebădă. De atunci, videosfera i-a pus pe profesioniștii imaginii la dietă, în șomaj tehnic: ea nu mai are nevoie decât de "figuri emblematice", câte una pentru fiecare sex, categorie socială, profesie sau disciplină. Această escamotare a multiplului prin unic este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
distincția de sex are o mai mare importanță economică: femela face pui, dă lapte sau ouă. Pentru animalele sălbatice, acest lucru este mai puțin important; de aceea, la unele animale nu există cuvinte diferite pentru a diferenția cele două sexe (lebădă, râs etc.). Această situație o continuă pe cea din latină. Faptul este cu atât mai interesant cu cât numele indo-europene ale animalelor domestice nu precizau sexul, erau cuvinte epicene (același cuvânt desemnează ambele sexe). Masculul nu avea nume în vocabularul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
există it. guardare, fr. garder, sp., port. guardar. În alte cazuri, limbile romanice au împrumutat ulterior un cuvânt din latină (subliniez că au împrumutat, nu au moștenit cuvântul din latină): nume de plante (podbeal, bujor, pelin) sau de animale (râs, lebădă), ca și termeni abstracți (prilej, pricină, vrajbă), care sunt de origine slavă în română, au, în limbile romanice occidentale, corespondente împrumutate din latină. Până la proba contrară, putem crede că unele tipuri lexicale latine s-au dovedit incapabile să reziste în fața
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
culinară antică, creând astfel premisele Renașterii gastronomice italiene, aflate și la originea bucătăriei franceze clasice), iar nobilimea francă ori cea ungară se înfrupta cam din aceleași feluri de mâncare: vânatul mare (mistreț, cerb) era la mare preț, păsări precum fazanul, lebăda, păunul fiind și ele la modă; gătirea se făcea la proțap, dar deseori carnea era mai 102 întâi fiartă (gătirea prin mai multe tehnici, succesive, era o trăsătură caracteristică a acestei bucătării). Treptat, mesele încep să cunoască o gramatică mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]