3,247 matches
-
victorieni, tradiția renascentistă se păstrează, ci, mai degrabă, felul de a-și trata subiectele "obișnuit, modest, chiar umil [...] lipsit de fastul neorenascentist al stilului artistic oficial"85, ignorând datele istoriei contemporane și concentrându-și atenția asupra subiectelor livrești cu caracter legendar, consideră Nicole Tuffelli. Faptul cotidian, indiferent de decupajul contextual al acestuia și oricât de banal, este înnobilat, valoarea adăugată în acest caz este una de rezonanță simbolică, care solicită o transcendență, o dimensiune proiectivă în exemplar, în ideal. După destrămarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unul dintre pionierii acestei problematici. Soluția dată de Bachelin era stilizarea artei populare după tehnicile oferite de decorativismul Art Nouveau, rețeta fiind la îndemâna oricărui artizan român. Cu alte cuvinte, temele și motivele artei populare cu personajele de basm, sau figurile legendare, cu obiceiurile strămoșești exotice și pitorești, cu sensibilitatea peisageră, puteau fi trecute în registrul stilistic al Art Nouveau-lui întru edificarea unei arte decorative moderne, păstrând în același timp specificul național. Apcar Baltazar se va distanța de această soluție plecând din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parte atunci din gustul epocii 1900. "În culori suave, zâne și feți-frumoși evoluând printre copaci și flori, constituiau frumoase ilustrațiii de carte, dar nu încă pictură. Tot cam atunci el expune și un proiect pentru fresca Ateneului, plin de personaje legendare sau alegorice, concepute cam în același spirit decorativ-simbolic"221. Cele douăsprezece fete de împărat ilustrează elocvent în ce constă decorativismul simbolist. Totul concură la edificarea unei atmosfere feerice, fetele de împărat pășesc pe o suprafață-oglindă similară unei săli de bal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sintaxă monstruoasă, creatură bicefală, femeia-Melusină relevă cele două ipostaze ale sale. "Cele trei motive principale torsul uman, șarpele și capul uman sunt atât autonome din punct de vedere visual și legate printr-o corespondență organică, precum aceea a unei fiare legendare. Din cauza configurațiilor falice, o interpretare exclusiv feminină a "Păcatului" devine dubioasă, mai precis pentru că falusul, în general, corespunde puterii după care se presupune că femeile tânjesc ca o dovadă a slăbiciunii și incompletitudinii lor. Chiar și femeia fatală este ultimativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chipul Salomeei într-o mască a seducției, tematizarea privirii apare ca un reflex al unei alte revalorificări mitologice decadente, a măștii Meduzei 533. Schimarea de registru este numaidecât sesizabilă la un poet precum Jules Laforgue, care abordează tema în Moralități legendare (1887). Salomeea acompaniindu-se de o liră ține un discurs fantast oaspeților. Odată "livrat" capul sfântului Ioan, nimfeta îl supune unei serii de "operații estetice", sfârșind prin a plasa în gura Sfântului o piatră prețioasă, un opal. Salomeea încearcă revificarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se mai organizează. Sir Gawain oferă, astfel, reprezentări ale diverselor ritualuri de vânătoare, ale obiceiurilor culinare, de distracție și, bineînțeles, ale relațiilor amoroase curtenești. La toate acestea, se adaugă tradițiile celtice practicate de regele Arthur, care luptă pentru păstrarea libertății legendarei cetăți Camelot, și practicile, încă și mai vechi, de magie "albă". Sir Gawain este o figură compozită, după cum am arătat, o combinație de elemente culturale preme-dievale și medievale, de credințe păgâne și creștine populare în lumea medievală țărănească și aristocrată
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
romanești în care ne întîmpină galeria personajelor atît de enigmatice al căror nume stă sub semnul aceleași litere: Pașadia, Pantazi, Pirgu, Pena, Pomponel, Păuna, Pulcheria, Papura Jilava... Pașadia pare a fi amintitor al Pașa din Vidin (Pașa Dii-ului) devenit legendar prin sîngeroase fapte de insubordonare, Pantazi sugeră accesul la o totalizare a existențele posibile, Pirgu e o mască grotescă a unui balcanic Chimiță, Pena poate fi un nume derivat de la cel al zeiței romane a săracilor și cerșetorilor Penia, Pomponel
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
yet the Oak dies aș well aș the Lettuce but Its Eternal Image & Individuality never dies. but renews by its seed" (E: 555). Argumentația lui Blake își trage sevele din tradiția platoniciana și se referă, precum Eminescu mai tarziu, la legendarii archei sau principiile primare ale lucrurilor. Mai mult, ideea că individualitatea este nepieritoare poate fi pusă în relație deschisă cu credința lui Platon în omnipotenta Formelor eterne. Abia acum ni se deschide panoramă integrală a sistematicii blakeene, fiindcă artistul declară
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Pe de altă parte, dialectica lui Blake se poate revendică, în egală măsură, de la credință pauliciana în clivajul dintre bine și rău167. Acești gânditori religioși poartă numele de maniheeni în tradiția autorilor bizantini 168. Potrivit lui Malcolm Barber, persanul Mani, fondatorul legendar al acestei secte, este influențat, în chip decisiv, de Marcion, gânditor care respinge realitatea ebraicului YHWH. Astfel, Mani își creează propria versiune dualista, potrivit căreia materia este, în mod inerent, rea, iar Dumnezeu însărcinează "evocările" să genereze o lume materială
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rând o feminitate carnală, demonică, dar există și o feminitate vaporoasă, de legendă. Dimensiunea care prevalează este însă cea mitică, dimensiune în care este depășită imaginea civică a feminității. Iubirea carnală este subminată în cele din urmă de dimensiunea ei legendară. Imaginea ambivalentă a feminității, așa cum se conturează ea în creația eminesciană, în poezii precum Venere și Madonă sau Înger și demon, este una tipică romantismului. De fapt, așa cum observa G. Călinescu în Opera lui Mihai Eminescu, ideea salvării prin femeie
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
a lui Carlos Fuentes: "În 1913, scriitorul american Ambrose Bierce, mizantrop, ziarist al grupului Hearst și autorul unor nuvele celebre despre războiul de Secesiune, trimitea scrisori de adio prietenilor săi, în care se declara bătrîn și obosit, în ciuda vigorii sale legendare. În toate aceste scrisori, își revendica dreptul de a-și alege moartea. Boala și accidentul să cazi de pe o scară, de exemplu îi păreau nedemne de el. În schimb, să fii doborît în luptă... Ah, scria în ultima lui scrisoare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Preferința pentru personajele tragice și spațiul mai mare manevră pe care i-l oferă textul romanesc îl determină pe scriitor să spere în realizarea unei construcții grandioase imposibil de înfăptuit fără "învingători învinși". Aceștia sunt fie eroi ai unei istorii legendare, precum conducătorul Bodea sau preotul Manea, fie intelectuali puși în situația de a-și atinge limitele ca bucovineanul Filimon Palea sau ardeleanul Corbei. Romanul Din bătrâni (1902) se deschide cu o "mărturisire" pe care autorul o consideră absolut necesară în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
că fiecare dintre aceste "constelații" mitologice poate răsări din cele mai îndepărtate puncte ale orizontului politic, poate fi așezată "la dreapta"și "la stînga", după opțiunea momentului. Să ne gîndim doar la constanta ubicuitate a temei Conspirației evreiești sau la legendarul Om providențial. Nu-i mai puțin adevărat că dincolo de delimitările pe care ne-am obișnuit să le considerăm decisive, sîntem în prezența unor ansambluri structurale de o reală omogenitate și de o specificitate constantă. Rolurile atribuite acestora au putut varia
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de la începutul secolului îi desemnau pe iezuiți. "Oameni negri, de unde ieșiți?" întreabă unul dintre cele mai celebre cîntece ale lui Béranger. Răspunsul vine imediat: "Noi ieșim de sub pămînt." Subterana sau echivalentul său, criptă, cavou, cameră închisă, joacă, într-adevăr, în legendarul simbolic al conspirației, un rol esențial. În primele pagini din Joseph Balsamo, AlexAndré Dumas adună conjurații ce-și propun să răstoarne vechea ordine monarhică într-o sală subterană, ale cărei ieșiri ascunse cu grijă se deschid la nivelul podelei. Polemica
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
amprenta unui dublu eveniment: în ce privește cronica politică, e vorba de învestitura de către Adunarea Națională a lui Antoine Pinay în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri; în planul istoriei imaginarului s-a produs erupția concomitentă a unui non-personaj în spațiul legendar național. Cîteva zile mai tîrziu, François Mauriac, care în cronica sa din "Le Figaro" își permisese cîteva remarci ironice la adresa noului șef al guvernului, s-a grăbit să bată în retragere. "Rămîn consternat, mărturisea el, sînt copleșit de o avalanșă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de alta, e vorba de aventurierul fulgurant care va muri executat la capătul unei perioade marcate de derută. Nu-i mai puțin adevărat că în istoria imaginarului politic francez cei doi provin, în cele din urmă, dintr-un același univers legendar: acela al Omului providențial, al Conducătorului, al Călăuzei, al Salvatorului. Prin aceste personaje simbolice se exprimă viziunea coerentă și completă a unui destin colectiv. În jurul lor se manifestă, prin accese puternice, emoția, așteptarea, speranța, adeziunea. În concluzie, aimîndoi sînt eroi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Unul este eroul normal, celălalt este eroul excepțional. PATRU MODELE Erou normal, erou excepțional... Ne aflăm, în acest caz, la extremitățile aceluiași spațiu mitologic, ceea ce și face interesante cele două exemple. Nu putem uita însă numărul mare de cazuri din legendarul nostru național, care se află între aceste două limite. De aproape două secole, apelul la Salvator se face continuu auzit în istoria noastră. De la Napoleon Bonaparte la Philippe Pétain și la Charles de Gaulle, trecînd prin Boulanger, Poincaré sau Doumergue
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și limbajul lor. Primul model e acela al lui Cincinnatus, iar în istoria recentă este în special cel al lui Doumergue în 1934, al lui Pétain în 1940 și, în bună măsură, cel al lui de Gaulle în 1958. Imaginea legendară este în acest fel aceea a unui bărbat în vîfstă care s-a evidențiat în alte vremuri prin ceea ce a făcut în timp de pace sau în vremea războiului. A îndeplinit cu demnitate mari însărcinări, ordine importante, apoi a ales
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Curți. De fapt, referința la istorie, povara amintirilor joacă aici un rol esențial: numai trecutul un trecut al ordinii și al gloriei este chemat să ajute prezentul, un prezent al confuziei și al înfrîngerii. De aici și faptul că în legendarul de acest fel locul principal îl dețin principiile de continuitate și de stabilitate, valorile de permanență și de conservare. Este invocat pămîntul, pămmtul "care nu moare", neschimbător, hrănitor, matern, izvor al vieții renăscute ("Cel care e francez să aibă rădăcini
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
stîncă înaltă, la zece mii de picioare deasupra lumii", de unde, poate, într-o zi, destinul îl va chema înapoi. Acest Napoleon din textul balzacian, care trece dintr-o ordine a umanului într-una a sacrului, nu se confundă totuși, în memoria legendară, cu o altă imagine a împăratului: aceea a legislatorului, a fondatorului unei noi ordini instituționale. Iconografia din vremea Consulatului și a Imperiului pare a privilegia generalul învingător, cuceritorul cu privirea arzătoare. Cu toate acestea, nu uită să ni-1 arate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fel de impuls sacru, își călăuzește poporul pe calea viitorului. () privire inspirată traversează opacitatea prezentului, un glas care vine de undeva de sus sau de undeva de departe dezvăluie ceea ce trebuie văzut și recunoscut drept adevărat. Încă o dată, Napoleon cel legendar din Sfînta Elena, trecut pe jumătate în umbră, anunță eliberarea popoarelor și ascensiunea naționalităților. Și, mai aproape de noi, este generalul de Gaulle, cel puțin așa cum îl vede după moartea sa André Malraux 25, oșteanul a cărui măreție misterioasă nu ține
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mari artiști; Goethe și Hugo și-au muiat pana în sîngele vărsat de Napoleon 30..." Pe un plan oarecum diferit, putem aprecia că pentru o întreagă societate un studiu cît de cît atent al imaginii eroilor săi salvatori și al legendarului lor istoric va face să apară cu deosebită claritate "modelele autorității" inerente și caracteristice oricărei societăți. În cazul Franței contemporane, mai cu seamă, se impune să menționăm încărcătura de responsabilitate și de respectabilitate socială cu care au fost învestite două
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unei ordini, a unei societăți, a unui tip de civilizație. E ordinea, armonia socială, e cultura și civilizația pe care copilul din Ferma Judecătorului le-a glorificat și cărora a visat să le asigure continuitatea. Sînt imagini ale unui trecut legendar, sînt viziuni ale unui prezent și ale unui viitor definite în funcție de ceea ce a fost sau de ceea ce se consideră a fi fost. Într-adevăr, o istorie a ideologiilor franceze ar părea trunchiată dacă n-ar ține seama de aceste imagini
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și de a le cataloga... La nivelul cel mai elementar al construcției mitice, analistul vine în contact cu ceea ce se poate numi fie "minunatele vremuri străvechi", fie "frumoasele epoci". Și nu e vorba aici numai de această veche funcție de creativitate legendară pe care au exercitat-o "bătrînii" evocînd timpul care a trecut al tinereții. În societățile noastre numite moderne, aparent dominate de un ritm din ce în ce mai rapid al schimbărilor, nu poate fi neglijat acel fior emoțional, estetic și sentimental în același timp
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
exprimată, în aceeași epocă, în acel curios opuscul cu titlul fără echivoc, Alexis sau Vîrsta de aur, apărut în 1787, și în aceeași descendență rousseauistă 59. Vîrsta de aur, se afirmă aici, nu ține în nici un fel de o fabulație legendară, ea a domnit altădată pe pămîntul oamenilor și era una a transparenței. Omul se vedea pe el însuși în fiecare individ din speța sa pe care îl întîlnea și, cum se credea mai fericit decît oricine altcineva, dorința sa era
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]