2,105 matches
-
cu noroc. Nu a lui Slavici? Ești un dobitoc! tună Grațian. Nu se supără. Era obișnuit cu limbajul violent al lui Grațian. Ce face un regizor de film? Are o pâlnie și strigă În ea. Și? În mintea sa destul de leneșă altfel, se Înfiripă pe neașteptate ideea unui spectacol năstrușnic care nu avea nimic cu viața aspră de pe platourile de filmare. O aiureală provocată de un om care strigă Într-o pâlnie. Ție Îți place să strigi? Du-te dracului, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi prea mult. Chiar și pentru El. 11. Petru o pândea răbdător, cuminte, prudent, cum Îi era felul, la barul din colțul opus berăriei care, cu ani În urmă, văzuse cu ochii ei cum plutea deasupra pieței Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi la Început, apoi mai mici, tot mai mici, și, la un moment dat, a intrat În pământ asemenea unui vârtej cu vârful În jos și duși au fost. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea le alunga pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese de ele fără menajamente, așa că veneau acolo doar când insista Esau. Nu era mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea atâtor fii sănătoși. Dar nici măcar Lea nu era suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese de ele fără menajamente, așa că veneau acolo doar când insista Esau. Nu era mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea atâtor fii sănătoși. Dar nici măcar Lea nu era suficient de bună pentru Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am devenit mult mai ocupate decât fuseserăm vreodată la Teba. Majoritatea bărbaților care munceau în vale erau tineri și aveau neveste la vârsta procreării, așa că ne duceam cam la zece nașteri într-o lună. Shif-re nu mai avea niște musafire leneșe de hrănit și curând s-a trezit cu mai multe fleacuri drăguțe și bucăți de in decât ar fi știut ce să facă cu ele. Menna era mândru să aibă femei așa de respectate în casa lui și mă trata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-a spus cum îl cheamă, și nici Auta nu l-a întrebat. Asinul îl ducea pe soldat alene și călărețul, scoțîndu-și coiful, ca să-i intre vântul munților în păr, părea că nici nu bagă în seamă zornăitul necontenit și leneș al sabiei sale lovită de scut în pasul măgarului. Fața îl arăta îngîndurat, dar omul pesemne că nu se gândea la nimic. Drumul spre Piscul Sfânt era greu și lung, de la poale până în pisc aveau de mers călare două zile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului de la martiriul sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la picioarele lui, râul Rother se descolăcea leneș curgând spre mare, iar În stânga mlaștinile, În realitate câmpii bogate pe care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață punctată de pâlcuri de copaci și, din când În când, de câte o turlă de biserică. Demult, În Evul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
răsturnate, în noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se și chircindu-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sâni, măsura 34D, pe care James i-i plătise la scurt timp după ce se cunoscuseră, în urmă cu patru ani. Imaginea de ansamblu obținută în final, spera Julia, era aceea de păpușă Barbie cu creier. Julia putea fi considerată leneșă, dar cu siguranță nu era proastă. Știa cum merge jocul și avea întotdeauna grijă să arate fantastic pentru soțul ei. Pentru el, era important să aibă o femeie frumoasă la braț, atunci când mergea la diverse întâlniri de afaceri, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Alison, c-ar face bine să se pună pe treabă înainte ca testiculele să i se micșoreze până la dimensiunile unor gămălii de ace. —Ai spus că ești în pauza de masă. Cu ce te ocupi? a întrebat-o el leneș, ridicând ochii la trapa din tavanul ascensorului. — Sunt asistenta personală a unui director, a spus Alison, fiind rândul ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era fața? Pun pariu că buricul i-a ajuns pe-aici, a spus ea indicând un punct în mijlocul pieptului. Nicăieri n-am văzut mai multe liftinguri decât în orașul ăsta! —Tu ți-ai face un lifting? a întrebat-o James leneș, privindu-și pantofii. Mâna Juliei a sărit în sus ca acționată de-un resort, iar expresia de pe față era aceea a unui copil căruia tocmai i s-a spus că ultimul biscuite din borcan a fost mâncat. —De ce? Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mâinile în șolduri. — Cum ți-am mai spus: nu-l cunoșteai, a răspuns bărbatul accentuând cuvintele și însoțindu-le cu o expresie care sugera că e deranjat de întrebare. —Ei, nu mai spune, a murmurat Julia, culegând, cu un gest leneș, un fir de bumbac de pe cuvertura patului. Eu aș zice c-o cunosc pe SCÂRBA DE DEBORAH destul de bine! La auzul cuvintelor urlate ale Juliei, James a tresărit și s-a ridicat în capul oaselor. —Deborah? Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i așa? Femeia a făcut o pauză ca să-și aprindă o țigară și să sufle fumul în lateral. Cu cât știu că te supără mai tare, cu atât mai mult mă țin pe poziție. Deborah și-a extras cu gesturi leneșe o bucățică de mâncare care-i rămăsese prinsă între cei doi dinți din față. — Dacă ai fi avut o strategie mai deșteaptă și-ai fi pretins că nu ești deloc afectată de prezența mea, atunci mă îndoiesc că prietenia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar nici mie și nici lui David parcă nu ne vine să ne ocupăm de chestia asta. —Luca nici măcar nu s-ar gândi să bage rufele la spălat. Din punctul ăsta de vedere, el e mai tradiționalist. — Vrei să spui leneș. Alison n-a contrazis-o. —Oricum, m-am gândit să te sun să văd cum mai ești. Am fost un pic îngrijorată din cauza ta după ce ne-am despărțit ultima dată. În urmă cu câteva zile, cele două femei se întâlniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
același ticălos" Luca a mușcat cu poftă din croissantul cu migdale și l-a înghițit cu o gură de cappuccino. Era o dimineață din mijlocul săptămânii, dar masa era pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca, The Times, se odihnea pe un colț, după ce fusese pliat cu mare atenție. —E foarte drăguț, a bolborosit el cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de club, dar, abia după accident Alison simțise c-o cunoaște destul de bine pe Susan ca s-o sune. —Hei! Îți vine să crezi că sunt încă în pat? —Ești bolnavă? a întrebat-o Alison îngrijorată. Nu, nu, sunt doar leneșă! a izbucnit Susan în râs. Cum a fost în Marrakech? —Dezastruos! Sofia l-a sunat pe Luca să-i spună că Paolo și-a rupt mâna, iar Luca a alergat la avion înainte să poți să zici „fără sex cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răbdare. O să vezi c-o să rămâi gravidă. Doamne, sper din tot sufletul, altfel s-ar putea s-ajung la tribunal acuzată c-am furat copilul altcuiva din fața supermarketului. Atât sunt de disperată! Ei, oricum, te las să te îmbraci, iapă leneșă ce ești! Vorbim mai încolo. Susan a pus receptorul în furcă și, din nou, a mulțumit Cerului pentru toate bucuriile de care avea parte. —Mami? Milly revenise în dormitor, îmbrăcată numai în pantaloni scurți. —Eu vreau să-mi iau puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată atingerile pielii și pielea, țesând modele inegale pe trupurile surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată atingerile pielii și pielea, țesând modele inegale pe trupurile surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cerkasov își trăia cea mai mare parte a vieții cu o doză mai mult decât suficientă de marijuana curgându-i prin sânge, fapt care îi accentua expresia lui naturală, lipsită de viață. Nu-i deschisese nici o ușă a minții sale leneșe, ci îl ajutase doar să se scufunde și mai tare în șirul de gesturi anacronice care-i alcătuiau viața. Aleksandr Cerkasov nu-și părăsise niciodată cu adevărat domeniile sale rusești. își îndeplinea funcțiile în K cu un minimum absolut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor a ridicat problema crucială a originilor - și a lui Grimus -, s-a ales doar cu o privire împietrită și declamarea doctrinei oficiale. Lucrurile asteaă puah! a pufnit Moonshy. Nu contează. Scuip pe ele. Importante sunt privilegiile lui Cerkasov, mâzgălelile leneșe ale lui Gribb, pe care muncitorii săraci sunt obligați să le susțină, și sinecura oferită femeii pe nume Liv, pe motivul bolii ei mintale. Nu e nebună și nici talentată. E un pasager. Iată care sunt lucrurile importante. Dar continuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iată de ce fata aceea, Media, îl fixase atât de insistent. Iată de ce Iocasta îl urâse instinctiv. Trăia în spatele chipului unui alt om, culegând și avantajele și neajunsurile personalității lui. Iată de ce. — Văd că se explică, rosti Liv sec. Se întinse leneșă pe pat. — Ce fascinant e să urmărești adevărul lucrând în oameni! adăugă ea. — Adevărul, murmură Vultur-în-Zbor. — Și acum o să-ți spun adevărul despre mine. O să ți-l spun pentru că ești însetat de adevăr. Iată adevărul despre Liv: ea îl urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
satelit În mijlocul ținutului Dales. E Jack Abelhammer, clientul american pe care mi l-a dat Rod ca premiu de consolare pentru că nu mi-a mărit salariul. Vocea lui e plină de dispreț tipic WASP (yankeii nu pot Înțelege obiceiul britanicilor leneși de a-și lua o Întreagă săptămână liberă Între Crăciun și Anul Nou). Încă nu l-am cunoscut pe domnul Abelhammer, dar, după voce, i se potrivește numele 1 și se pare că eu voi fi cea strivită. Pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]