3,597 matches
-
astfel de torturi. Poate mai vinovați decât cei din administrația închisorilor (dacă putem stabili grade de vinovăție) au fost studenții din lotul inițial de agresori, conduși de Eugen Țurcanu și Alexandru Popa. Deși simple instrumente, de care comuniștii s-au lepădat cu prima ocazie pentru a așterne tăcerea definitivă peste acest subiect, toți agresorii care au aderat la această mișcare fără a fi fost bătuți, toți cei care au acceptat să își bată, tortureze, batjocorească și omorî colegii doar pentru a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
muncitoare care a dus în mod firesc la realizarea Partidului Unic-Muncitoresc. Câte șicane n-am avut noi de suportat din partea titeliștilor înainte de 10 martie 1945. Eram considerată organizație comunizantă, condusă de interesele Partidului Comunist. Dar chiar după ce partidul s-a lepădat de această clică trădătoare, elementele de dreapta care au mai rămas, n-au încetat nici o clipă să ne lovească ori de câte ori au putut. Noi nu ne-am lăsat, însă, abătute de pe calea cea bună. Iată de ce am ajuns astăzi în preajma unificării
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
foc (1973) nu este decât o încercare (mai mult conjuncturală) de a se integra unei colectivități, căreia, de fapt, nu-i aparținea: „Alăturea de oameni în toamnele pe creste / suim printre mulțimi izbânda vremii noastre / săpând în piatră nume și lepădând veșminte / cu ochi aprinși de steaua orelor albastre” (Printre mulțimi). Lumea lui C. apusese, iar tentativa eșuată de a se adapta alteia este evidentă când, în același volum, reapar laitmotivele liricii sale anterioare: singurătatea, sentimentul iminent al morții și, mai
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
În: Flacăra, nr.14 (17), 5 apr. 1951 Tovarășe poet, ascult-aici! E primăvară, da, și ramuri bat. Dar pentru viața asta noi am mai luptat Și nu uităm nimic cum bine zici. Treizeci de ani doar nu-s de lepădat, De când Partidul ne-a crescut, de mici, Și iată-ne și liberi, și voinici Străbatem Cincinalul multvisat. Veghează Stalin din Kremlin. Ne-nvață Eu, becuri, tu poeme. Iar oțel Avem destul și știm ce-i de făcut cu el, Când
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și libertatea de conștiință promovată, pentru profunda și absolut necesara libertate de alegere a căii de înălțare spre divinitate a fiecărui om. Biserica noastră - scria filosoful de la Königsberg - va trebui în fine să se gândească în ce fel să se lepede de tot ce poate împovăra și apăsa conștiința. În teritoriile cucerite de la turci (ne referim acum exact la placa turnantă invocată mai sus, prilejuind, pentru o lungă perioadă, disputele între cele trei imperii ale căror granițe, dar și interese se
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cu lentoarea și placiditatea. Subiectul vrea să se odihnească. Este pasiv și lasă evenimentele să treacă pe lângă el degrabă decât să participe sau să le decidă cursul. În sfârșit, termenul «șopârlă» arată uzura, separarea, ruptura, la fel cum șopârla își leapădă vechea piele, dezvăluindu-și fragilitatea și vulnerabilitatea. Licornă Animal legendar, licorna intervine ca un semn pozitiv în vis. Ea aduce o dimensiune magică sau spirituală vieții și așteptărilor subiectului. Cornul este atât un simbol de abundență, cât și un atribut
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sfârșit). Ieronim Ieronim Își expune părerea asupra logion-ului În Scrisoarea 42, către Marcella, redactată, la Roma, În 385. Marcella Îl consultase cu privire la acest subiect, deoarece fusese intrigată de afirmația categorică a lui Novațian: numai creștinii apostați, cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor, au păcătuit Împotriva Sfântului Duh. Ieronim dă un răspuns grăbit și destul de Încâlcit, contradictoriu, dat fiind că, pentru el, păcatul Împotriva Duhului Sfânt nu poate fi dezlegat de păcatul Împotriva Tatălui și Fiului. Singurul contraargument care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
un Ambrozie sau un Augustin Își construiesc reflecția În jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât În mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta În Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această versiune. Nu Înseamnă că s-au lepădat și de limba greacă, ca vehicul cultural și spiritual. Nu. Trebuie să Încercăm să ne punem o clipă În atmosfera secolului I sau al II-lea după Cristos, În Palestina, Siria
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
decât În mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta În Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această versiune. Nu Înseamnă că s-au lepădat și de limba greacă, ca vehicul cultural și spiritual. Nu. Trebuie să Încercăm să ne punem o clipă În atmosfera secolului I sau al II-lea după Cristos, În Palestina, Siria, Antiohia sau Egipt. Deși limbile vernaculare continuau să fie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
el încearcă să li se împotrivească, ea îi poruncește, plângând: „Deschide aripile! Numai de noi depinde să nu acceptăm.” Motivul somnului și al dorinței de repaos, cu vechi rădăcini în poezia românească, de la Eminescu la Blaga și mai departe, își leapădă crusta de temă literară, se îmbogățește cu o varietate de sensuri, adesea divergente, își regenerează substraturile și redobândește o nouă, surprinzătoare prospețime la Ana Blandiana. Numeroase titluri alese din ultimul ei volum pot figura în orice antologie a acestei teme
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
1972) și Noapte cu privighetori (1973) reiau, într-o disciplină stilistică matură, temele copilăriei, satului, familiei, tratate fără frivolități neosămănătoriste, cu un real fior elegiac. Poetul știe că, inevitabil și ireversibil, s-a rupt de acea lume: „De ce te-ai lepădat și tu, Ioane?/ Cine mă strigă?/ Cine reînvie?/ E numai satul din copilărie.” Mitologia personală, cea locală sau cea elină devin pretexte de meditație asupra originilor, timpului/trecerii („drumul invers”) și cunoașterii. Resuscitarea trecutului, a vestigiilor istorice, fie că e
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
acum, Iași, 1844; Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, București, 1845; Drepturile românilor către Înalta Poartă, București, [1848]; Question économique des Principautés Danubiennes, Paris, 1850; Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, îngr. și pref. A. I. Odobescu, București, 1878; ed. îngr. Alex. Lepădatu (Românii sub Mihai-Vodă Viteazul), București, 1908; ed. (Românii supt Mihai-Voievod Viteazul), I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Paul Cornea, București, 1967; ed. îngr. Andrei Rusu, pref. G. C. Nicolescu, București, 1970; ed. îngr. Maria Platon, Iași, 1988; ed. îngr. Andrei
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Scriitorul s-a exprimat fără menajamente împotriva acelor teologi care condamnă „legea trupului”, căci viața e „aur nemuritor” (Fața de lumină a creștinismului). Un aur, însă, bătând în cenușiu, căci existența este considerată o „vâltoare”, care macină puterile și-i leapădă pe oameni, zdruncinați și sfârșiți. Așa termină Iosif Rodean (din Arhanghelii), unul dintre cele mai puternice caractere pe care le-a dat romanul românesc. Ca preot, autorul vede în instinctul vieții singura forță spirituală și etică. Toate personajele expresive ale
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
cam spart de apă. Dacă se farmă sania, n-am la îndemână măcar o secure. Și cum mă crămăluiam așa, numai, iaca, văd toporul ista din mâna dumitale uitat pe-o cioată. Că era încă tăiere în parchet și muncitorii lepădaseră sculele, să facă amiaza. - Taman de tine am nevoie, zic eu, și, nici una nici două, haț ! înșfac toporul de coadă. Scula bună face cu ochiul. Să vezi, dumneata, poznă, că-n nes iarnă cât pe ce să facă și de la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
simțea chemarea naturii, ne anunța prin interfon și o ajutam să se dea jos din pat și să se ducă la baie. Cea mai simplă cale de a o spune: anii treceau. În afara geamurilor anotimpurile se schimbau, sălciile plângătoare Își lepădau milioanele de frunze, zăpada cădea pe acoperișul plat și unghiul luminii solare se micșora, iar Desdemona rămânea În pat. Tot acolo era și când se topea zăpada și sălciile Înmugureau din nou. Era acolo când soarele, Înălțându-se, Își trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întrebări, pentru că avea impresia că asta indica faptul că era, În sfârșit, ceva În neregulă cu ea, ceva organic, și pentru că nu rata nici o ocazie să colinde prin ținutul copilăriei sale. Pe doctor Îl chema Müller. German prin naștere, se lepăda de rasa sa atunci când venea vorba de mâncare. Cu vinovăție postbelică, condamna bratvurștul, sauerbraten și Königsberger Klopse ca pe niște mâncăruri vecine cu otrava. Erau Hitlerul alimentelor. În schimb, considera propria noastră dietă grecească - vinetele plutind În sos de roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de dezaprobare, din gâtlej. ― Trebuie să facem tot ce e În interesul națiunii noastre. Și apoi Milton Își ridică bărbia și o spuse: ― Să-i ia dracu’ pe greci! În 1974, În loc să-și revendice rădăcinile vizitând Bursa, tatăl meu se lepădă de ele. Forțat să aleagă Între țara sa de baștină și țara ancestrală, o făcu fără ezitare. Între timp noi auzeam de departe, din bucătărie, țipete și o cană de cafea spartă, Înjurături - și În engleză, și În greacă - tropăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
2015, luna noiembrie era caracterizată prin ploi multe și de durată, de vânturi puternice și de temperaturi scăzute. Acum parcă e lună de vară. Copacii încă mai au frunze pe ramuri și nu dau semne că ar vrea să se lepede de ele, florile sunt tot la locul lor și miros frumos, alea care nu au murit din cauza ploilor și care nu au fost modificate de Minister. Tot ce lipsește este ciripitul păsărilor, dar acestea nu se mai avântă afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câteodată le proba trăinicia hainelor cu care erau îmbrăcați. Când erau pe mărimea lui, făcea schimb. Le dădea pe ale lui și le primea pe cele mai sărăcăcioase sau pe cele rupte pe alocuri. Paradoxal parcă, de fiecare dată când lepăda un strai ce fusese anume croit pentru el și îmbrăca ceva banal și jerpelit, de atâtea ori parcă se înveșmânta cu noblețe și bunăstare. Și tot de atâtea ori câștiga bunăvoința și respectul celor din preajma sa! Urca de la etaj la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
știu... Era femeie. — După știința mea, n-a avut. Mi se pare că s-ar fi aflat, nu? — Dar dumneavoastră? — Am avut unul, pe cînd trăiam la Paris, În urmă cu cincisprezece ani. Prima mea intenție a fost să-l lepăd, și ar fi fost mai bine. Sora mea m-a sfătuit să-l las. — Înseamnă că vă Întîlneați În acea perioadă. — M-am dus la ea din cauza asta. Simțeam nevoia să vorbesc cu cineva din familie. Poate să pară hazliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nero. Repetă îndârjit: — Pe Nero. Se încordează din toate fibrele ființei lui. Blestemat să fie acest om! De mii de ori blestemat. Dacă n-ar fi fost el, Vipsania l-ar fi acceptat până la urmă, că doar nu e de lepădat. Dar cum să se lupte cu amintirile ei idealizate? — Tiberius Nero, șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
politica nu sunt totuna. Evreilor le este garantat dreptul de a-și practica legile, însă nu li se permite să câștige adepți în rândul romanilor. Nici n-ar fi posibil! Cei ce trec la credința lor sunt învățați să se lepede de patrie, să urgisească zeii Cetății, ba chiar să-și socotească părinții, copiii și frații ca pe un lucru de nimic. De aceea au stabilit tăierea împrejur, pentru a se recunoaște după acest semn distinctiv. Se cutremură involuntar. Câtă barbarie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Agrippinei afrontul ăsta în vecii vecilor, gândește Tiberius, conducându-și mama la lectică. Bătrâna împărăteasă se întinde tacticos pe perne. Înainte să tragă perdelele, grăiește către comandantul gărzii ce o însoțește: — Trimite pe careva să-i aducă faetonul, că poate leapădă și dă vina tot pe mine! GLOSAR Actium, 30 î.Hr. - bătălie navală în care Augustus i-a înfrânt pe Marcus Antonius și pe regina Cleopatra a Egiptului aerarium - tezaurul de stat Agrippa, Marcus Vipsanius - mare general și administrator, susținător lo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]