1,920 matches
-
întâmpinări critice, Constantin Stoenescu • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e pe măsura reprezentărilor: cuvinte dure, pământoase, bolovănoase, colțuroase, zgrunțuroase, țepoase, deseori clocotitoare, vuitoare. Frecvente sunt neaoșismele suculente, regionalismele cu înfățișare de bărăgan bălărios și bulgăros. În versurile din cărțile următoare provincialismele se răresc, fără a dispărea. Cu asemenea material
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
din toate domeniile, ceea ce explică, fără îndoială, extraordinara lor putere de seducție. Adesea, antropologia se lovește de dificultăți care țin de vocabular, deoarece ea trebuie să reziste dorinței de a-și canoniza definițiile conceptuale, menținând un efort de rigoare. Termenii lexicului antropologic se dovedesc prea rigizi când contribuie la fixarea obiectelor de care încearcă să țină seama. Alți termeni, prea polisemici, cer imediat lămuriri, precum cuvintele "rituri" și "ritualuri". Pentru anumiți autori, orice acțiune repetitivă și stereotipă (deschiderea Parlamentului din Londra
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
développement mental, la crise, anxiété, dépression, suicide În seria Psihologie au mai apărut (selectiv): • Aproape de ,,sufletul" animalelor. O sinteză de psihologie animală și etologie, Mihai-Iosif Mihai • Comportamentul agresiv, Pahlavan Farzaneh • Humorul ca sentiment vital, Harald Hoffding • Istoria Psihologiei, Mihai-Iosif Mihai • Lexic de psihanaliză, Frédéric de Scitivaux • Memoria autobiografică, Ticu Constantin • Negocierea și medierea perspective psihologice, Ștefan Boncu • O psihologie a educației, Gabriel Albu • Orașul. Studii de psihologie enviromentală, Corina Ilin • Procese interpersonale, Ștefan Boncu • Psihologie politică, Laurențiu Maricuțoiu • Psihologia utilizării noilor
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
românesc. Reprezentativă în acest sens este lucrarea Pologne et Roumanie... Tema de bază o constituie relațiile lingvistice, situate într-o perspectivă comparatistă mai largă: istoria, geografia, civilizația, cultura, literatura și chiar mentalitățile celor două popoare. Studiul se axează pe domeniul lexicului, și în cadrul acestuia pe împrumuturi, a căror cercetare contrastivă îi oferă autorului elemente sugestive atât pentru descrierea și explicarea unor transformări lingvistice în cele două limbi, cât și pentru înțelegerea „vieții interne a națiunilor” care le vorbesc, a contactelor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
ca redactor-șef al publicației „Romanoslavica” și ca director al Editurii Academiei. Debutează în volum în 1960, publicându-și teza de doctorat, Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic. Cuvintele sud-slave împrumutate, afirmă M., certifică importanța componentei slave în lexicul românesc, alcătuită din vocabule vechi sud-slave și răsăritene, termeni cărturărești din slava bisericească și împrumuturi din limbile slave actuale. Având în vedere nu numai etimologia și alcătuirea unui dictionnaire raisonné, ci și „funcționarea” cuvintelor, autorul cercetează repartiția lor teritorială pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
ultimă oră, bine puse la punct, în inima textelor literare, nu o dată extrem de dificile, chiar ermetice. Remarcabilă este și calitatea expunerii, care, atunci când e făcută în românește, adaugă preciziei și sobrietății științifice o suplețe a frazei și o bogăție a lexicului ce atestă un exercițiu îndelungat, participare afectivă și, pe alocuri, chiar o „contaminare” beletristică. Evidente sunt aceste calități și în tălmăcirile realizate de C., îndeosebi în aceea a lucrării lui Hans Robert Jauss, veritabilă performanță, dat fiind stilul complex, bogat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
semne care exprimă idei [...]; vorbirea este un act individual de voință și de inteligență, în care trebuie să distingem combinațiile prin care vorbitorul utilizează codul limbii pentru a-și exprima propriile gânduri” (idem:42,43). Limbajul este, prin urmare, limba (lexic și reguli gramaticale) ca sistem de semne instituite social, actualizată sau concretizată în vorbirea fiecăruia. Cu alte cuvinte, locutorul folosește, în procesul comunicării, un lexic și o serie de reguli gramaticale pentru a-și construi spusele, vorbirea sau secvența discursivă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
limbii pentru a-și exprima propriile gânduri” (idem:42,43). Limbajul este, prin urmare, limba (lexic și reguli gramaticale) ca sistem de semne instituite social, actualizată sau concretizată în vorbirea fiecăruia. Cu alte cuvinte, locutorul folosește, în procesul comunicării, un lexic și o serie de reguli gramaticale pentru a-și construi spusele, vorbirea sau secvența discursivă. G. Guillaume face o distincție asemănătoare cu cea dintre limbă și vorbire la Saussure, dar în loc de termenul vorbire el va utiliza termenul discurs. Acesta jucând
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
un sistem coerent și consistent de enunțuri, dar asta nu înseamnă că acestea sunt și adevărate. 2.5. Direcția de adecvare semn - semn În enunțarea unei fraze, cu alte cuvinte în construcția unei secvențe discursive, noi plecăm de la un dat: lexicul sau vocabularul unei limbi și regulile de utilizare a acestuia în situațiile concrete de comunicare. Regulile gramaticale, adică reguli morfologice de bună formare a cuvintelor și de clasificare a lor în părți de vorbire, și reguli sintactice de combinare, înlănțuire
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
actualizare a limbii într-o anumită situație, și nu la nivelul limbii ca sistem de semne lingvistice. Trebuie să mai precizăm că nu discutăm, aici, originea limbii sau contextul apariției ei, ci plecăm de la premisa limbii ca dat - avem un lexic și o serie de reguli gramaticale, morfologice și sintactice -, cu alte cuvinte prin naștere luăm contact cu acest dat (posibil de îmbogățire, deci nu un dat rigid și închis) pe care-l putem actualiza ca discurs în orice situație de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Problema contextului și efectelor sale asupra sensului și referinței unei unități lingvistice intervine datorită dihotomiilor între sens literal (fundamental) și sens figurat (contextual), între semnificația convențională și semnificația locutorului (P. Grice). Contextual, sensul literal și semnificația convențională, ce țin de lexic sau de limba ca sistem static, pot fi actualizate în discurs într-un mod particularizant, cu sensuri adiționale (contextuale) și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pretenția la universitate a “rațiunii naturale”, căreia nimic nu trebuie să-i scape. Descriind limba de lemn, autoarea va încerca să-i arate principalele caracteristici. În primul rând, aceasta poate fi reperată printr-o serie de criterii formale: sintaxă artificială; lexic sărăcit în care cuvintele nu-și extrag sensul din contactul cu realitatea ci dintr-o “tratare prealabilă” a acesteia, în care avem de a face cu un anumit număr de cuvinte-cheie sau ideiforță; stilul (mai degrabă non-stilul) rămâne identic în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
făcute: biografie externă și internă, fixarea momentului istoric, politic și literar, influențe literare sau numai sincronități, descrierea operei cu ample citate, ideile generale, ideile estetice, mitologia, universul poetic, momentele poetice tipice, listă de teme, listă de epitete, listă de metafore, lexicul și gramatica, versificația și fonetismul liric etc. Un oponent la critica mea poate ataca acest sistem obiectiv al recepției. Ar putea descoperi lecțiuni greșite ale textelor (obiecție filologică), rea interpretare a ideilor, unilaterală folosire a documentelor, producîndu-se altele care ar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în 1559, și cu un Tetraevanghel, românesc și el, în 1560, după care urmară felurite tipărituri naționale și slavone. Coresi se folosea de texte mai vechi. Limba română, așa cum apare din aceste întîie monumente lingvistice, e latină în structura și lexicul ei fundamental. Tot ce privește situarea omului pe pământ și sub astre, ca ființă liberă, civilă, cu instituții și viață economică elementară, categoriile existenței în fine, intră în această zonă. Noțiunile de Dumnezeu, de țară, de cetate, de lege sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bambul, Bobul, Bumbul, Ghițul, Gogul, Ciuntul, Dondul, Huțul, Sfârcul, Bălăban, Găvan, Giolban, Gogoman, Goleman, Călăban, Zăgan, Cârlig, Covrig, Ciormoi, Dîrboi, Șoșoi, Colbei, Cornei, Hărgău, Janalău, Butea, Cercea, Șperlea, Țintea, Dodea, Gîrlea, Baroreu, Boroșmîndru, Buluț, Ciurilă, Papuc, Papară, Tandaler, Burlă, Căcîga. Lexicul de idei reprezintă și el o adevărată orchestră burlescă, întemeiată mai ales pe onomatopee. Cacîga aruncă o bebee, Gogul tocorosește, Goleman se născocoară, Bobul n-a mâncat știrigoaie, focul scoate bobătaie, țiganii sunt ciuhoși, sunt dârdale, se cocorăsc, fac nătării
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și zisei: - Să mă ierți, sfinția-ta, Eu n-am venit aici dă voia mea! Autorul va excela, împreună cu atâți alți scriitori români, în scenele de psihoză cruntă, pe care le va trata cu toată seriozitatea, singurul element umoristic rămânând lexicul violent pitoresc în notarea tuturor chipurilor de lovire și sluțire: Într-aceea Găvan pe Ghițu-l omoară, Cocoloș pe Titirez deculă, Costea lui Zăgan capul sboară, Iar Pipirig a Dodii căciulă Taie în două și capu-i despică, Din creștet până în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce va forma nota particulară a lui Bolintineanu. Bogata producție ce a urmat e foarte inegală. Reveriile sunt pline de concepte, de locuri comune, într-o limbă abstractă, chiar trivială. Florile Bosforului, un fel de "orientale", nu satisfac, nici prin lexic, nici prin senzații, setea noastră de exotic. Puerilitatea și dulcegăria stăpânesc. Însă Bolintineanu cunoștea direct Orientul, și unele imagini, fără a avea plastica de smălțuitor a lui Th. Gautier, sunt interesante, dovadă aceea a Ioanei, "romînă macedoană": Are-n meși
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zac robii. Pornind de la letopiseț, Odobescu narează cronologic și abstract, romanțând istoria, iar plăcerea literară e numai de ordin stilistic. Scriitorul e un peisagist de dimensiuni mari și un bun scenarist arheologic, cu grija coloarei locale. În Doamna Chiajna, și lexicul, până aci moderat, e mai cromatic. Chiajna e "muiere capeșă și dăunoasă", oamenii sunt "zăbavnici" și plini de "zăcășie". Descrierea palatului domnesc e mai mult decât un tablou pentru plăcerea ochilor, e un studiu de arhitectură istorică, o întîie încercare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu lupul în dreptul Grumăzeștilor, văietînduse de baba sa. Chiar comentarea pierderii frânghiei pare a fi făcută după un program de vorbire în cazuri de accident. Ca și Anton Pann, însă cu mai multă spontaneitate, Creangă aduce în scrierile lui mult lexic țărănesc, dar mai cu seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă decât mine, Dulce sunt - ca mierea de albine, Ca ramura de viță, mlădioasă, Plăcută ca un zâmbet, ca un dar, Ca falnicele corturi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la forță în aceeași măsură în care tranzacțiile financiare se realizează fără recursul la aur"35. Într-un studiu dedicat justificării întemeierii "tipului" de text politic, Eugen Coșeriu 36 subliniază că sintagma "limbajul politicii" poate fi înțeleasă în trei accepțiuni: * lexicul politic vizează terminologia referitoare la desemnarea noțiunilor și instituțiilor politice, specifică fiecărei țări în parte. * modul de utilizare, adică uzul lingvistic determinat de atitudini și ideologii politice (cu precizarea că nu se referă la "limbaje speciale", nici la "schimbări" în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în cadrul căreia aspectul politic se prezintă ca dimensiune esențială a limbajului însuși, dimensiune care, la rândul ei, se manifestă în și determină atitudini și activități politice ("politica limbajului")"37. Pe această linie de interpretare, analiza limbajului politicii presupune identificarea unui lexic specific domeniului politic, caracterizarea modului particular de folosire a semnelor lingvistice în cadrul discursului politic și, nu în ultimul rând, identificarea ansamblului de procedee retorice specifice acestuia. Cea de-a doua dimensiune a analizei vizează explicitarea modului în care atitudinile și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atâta timp cât înnoirile populației și modificările profunde ale condițiilor de existență nu alterează personalitatea colectivă pe care o simbolizează"67. O astfel de viziune poate explica existența unui nucleu dur al limbajului politic de-a lungul timpului, așa încât o comparație între lexicul politic românesc din secolul al XIX-lea și cel din secolul al XX-lea nu înregistrează diferențe profunde la nivelul semnificațiilor, ci mai degrabă în ceea ce privește asimilarea unor termeni specifici altor domenii de cunoaștere și comunicare (medical, sportiv, meteorologic ș.a.). Existența
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cele două tipuri de limbaj: folosirea unei terminologii specializate, în cazul comunicării științifice, este în consonanță cu principiul evitării ambiguității (de aici caracterul denotativ, univoc, lipsit de expresivitate al limbajului științific); de cealaltă parte, principiul accesibilității impune emitentului politic folosirea lexicului comun, care nu solicită eforturi deosebite pentru înțelegere. Diferențe se înregistrează și la nivelul problematicii abordate: dacă în cazul limbajului politic emitentul abordează o arie tematică este extrem de largă, în încercarea de legitimare a statutului, comunicării științifice îi este caracteristică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]