4,839 matches
-
nu afectează fonetic și gramatical continuitatea, astfel că româna rămâne latina evoluată în sine. Această imagine a limbii române constituie obiectul cercetărilor istorice, iar tot ce apare ca nelatin pe lângă această continuitate (sub aspect fonetic, gramatical și mai cu seamă lexical) constituie împrumuturi care nu au perturbat firea latină a limbii române. Spre deosebire de Philippide la care baza psihofiziologică a autohtonilor a preluat latina transformând-o în română, iar ulterior a românizat tot ce i-a ieșit în cale, la S. Pușcariu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spune că „avem, cum era firesc, și împrumuturi făcute de albanezi din română”, aducând în acest scop ca exemple cuvintele ghindură, cucută, grâu, mioară, scutar „mai marele peste ciobani”, puică, cornută, cârlig, mămăligă etc. În sfârșit, autorul remarcă în plan lexical „izbitoarea asemănare în tratarea elementului lexical de origine latină”: cuscru și krushk (lat. consocer), a urî și urrenj (lat. horrere), ospăț și shtëpi „casă” (lat. hospitum, ngr. σπίτι), împărat și mbret (lat. imperator), a mâna și mënoj (lat. admaneo). Aici
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și împrumuturi făcute de albanezi din română”, aducând în acest scop ca exemple cuvintele ghindură, cucută, grâu, mioară, scutar „mai marele peste ciobani”, puică, cornută, cârlig, mămăligă etc. În sfârșit, autorul remarcă în plan lexical „izbitoarea asemănare în tratarea elementului lexical de origine latină”: cuscru și krushk (lat. consocer), a urî și urrenj (lat. horrere), ospăț și shtëpi „casă” (lat. hospitum, ngr. σπίτι), împărat și mbret (lat. imperator), a mâna și mënoj (lat. admaneo). Aici se înscrie, spune Pușcariu, și evoluția
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
asemănătoare: a merge și mërgoj „a exila, a îndepărta” (lat. mergo „a plonja, a se scufunda în apă”, pădure și pyll (lat. palus, -udis), a ura și urój (lat. oro „a vorbi, a spune”) etc. (p. 261 urm.). Toate grupele lexicale împreună cu minuțioasele și complicatele analize fonetice care însoțesc cuvintele discutate ca dovadă a raporturilor dintre română și albaneză sunt superflue. Ele își pierd orice valoare cognitivă dacă privim evoluțiile etnolingvistice din spațiul est european ca rezultat al suprapunerii fenomenului lingvistic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evoluțiile etnolingvistice din spațiul est european ca rezultat al suprapunerii fenomenului lingvistic flexionar adus de latini pe formula lingvistică aglutinantă a autohtonilor din jumătatea de est a Europei. Toate limbile din acest spațiu sunt evoluții noi sub toate aspectele - fonetic, lexical, gramatical. Ele au comun doar continuitatea materialului lingvistic în plan zonal, european și euro-afro-asiatic. Problema elementelor germanice are aceeași premisă falsă a originii comune a limbilor i.-e., în timp ce limbile germanice sunt și ele rezultatul specific al evoluției locale a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca și ostrogoții înaintea lor, au trecut și Dunărea, stabilindu-se în nordul Peninsulei Balcanice” (p. 269). În pofida contactului cu atâtea neamuri, considerate germanice, nici strămoșii autohtoni ai românilor și nici latinii > românii nu au lăsat în limba română urme lexicale certe. Pornind de la ideea că „n-ar fi nici o mirare dacă conviețuirea strămoșilor noștri cu popoare vechi germanice ar fi lăsat urme în limba noastră”, S. Pușcariu citează forma brutis „noră” pentru Dalmația, nasture, a cotropi și alte câteva cuvinte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nouă sub toate aspectele, originea latină a acesteia: „Aspectul slav pe care i l dau limbii române cuvintele de origine slavă e mai mult o afirmație impresionistă decât o realitate”; „Dealtfel nici nu trebuie să ne închipuim că înlocuirea elementelor lexicale latine prin cele slave (avena cu ovăz, avica cu gâscă, finis cu sfârșit, honor cu cinste, nudus cu gol, semita cu potecă etc.) s-ar fi întâmplat într-o anumită epocă de simbioză intensă cu slavii și de bilingvism româno-slav
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a ramificațiilor acesteia; 2) anihilarea substratului preindoeuropean și, deci, a continuității materialului silabic și aglutinant în formula flexionară a limbilor așa zise i.-e. Consecințele teoriei arborelui genealogic implică spargerea unității comunicative a limbii în trei componente: fonetică, gramaticală și lexicală, cărora li se atribuie existență și evoluție independentă. Demascarea neogramaticii ca epocă perimată a gândirii istorice este înso ită de recunoa terea constituirii și evoluției limbii române ca limbă vie cu identitate proprie sub toate aspectele (fonetic, gramatical și lexical
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lexicală, cărora li se atribuie existență și evoluție independentă. Demascarea neogramaticii ca epocă perimată a gândirii istorice este înso ită de recunoa terea constituirii și evoluției limbii române ca limbă vie cu identitate proprie sub toate aspectele (fonetic, gramatical și lexical), limbă în care atât latina cât și traca și-au pierdut identitatea. Strădania științei tradiționale de a prezenta limba română ca pe o continuitate a latinei afectate în evul mediu de năvala populațiilor barbare se cere a fi înlocuită cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi înțeles de pe pozițiile științei române oficiale. El era cu un pas înaintea acestei științe întrucât abandonase viziunea trecutului exclusiv latin al limbii române și urmărea integrarea acestui trecut într un spațiu lingvistic mult mai larg, spațiu în care coincidențele lexicale, și formale parțial, ale limbii române cu lexicul altor zone lingvistice marchează cu totul altceva decât sursa de împrumut a cuvintelor românești. Aceste coincidențe sunt văzute de insolitul gânditor ca dovadă a unui trecut îndepărtat comun, ceea ce însemna o vagă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
est a Europei, și din care au rezultat, alături de romanitatea orientală, și alte fenomene etnolingvistice. El a rămas la convingerea că slavii, maghiarii și turcicii au venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de care au profitat și sub aspect lexical. Iată de ce Scraba se străduiește să reducă numărul cuvintelor considerate de tradiție împrumuturi din limbile acestor populații. Dincolo de eclectismul viziunii sale asupra istoriei limbii române, Scraba este unul dintre puținii cercetători care au încercat să perceapă această limbă nu ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
onora promisiunea. Latinismul deșănțat a fost anulat de evoluția firească a limbii române, locul lui fiind însă luat de teoria arborelui genealogic care mistifică devenirea limbii române sub influența substratului prin continuitatea «latina populară → română», continuitate afectată ulterior de influențe lexicale heteroglote. Conformându-se acestei teorii, Hasdeu renunță la substrat și își blochează astfel retrospectiva traco-latină. Din poziția socială dominantă pe care reușise să se situeze, el nu va putea face mai mult decât să caute căi pentru diminuarea importanței pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reflectate de substantiv. Aceste ipostaze sunt de subiect, de obiect sau de circumstanțe. Toate aceste valori gramaticale, date de ipostazele reale ale lucrului, se constituie în categoria gramaticală a cazului. Gramaticalizarea stărilor de gen (sex), număr și caz are implicații lexicale (tată - mamă), morfologice (nun, nuni - nună, nune) și sintactice (un om - mamă bună), în sensul că substantivul transmite categoriile sale gramaticale cuvintelor subordonate. Limbile care au evoluat din baza traco-latină, bază în care au venit în contact limba aglutinantă a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
comparație a substantivului din limbile fostului spațiu tracic, inclusiv limba maghiară, poate oferi un exemplu de evoluție și de gramaticalizare a limbii în urma contactului traco-latin. Aici se impune precizarea că noile limbi nu au urmărit copierea modelului latin. Folosind materialul lexical propriu, fiecare limbă și-a structurat o morfologie și o sintaxă inconfundabile. O comparație sumară, cum e cea care urmează, are rolul de a proba analiza comparativă pe baza categoriilor și de a incita la extinderea acestei metode de lucru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de a proba analiza comparativă pe baza categoriilor și de a incita la extinderea acestei metode de lucru. Categoria genului. Nu este gramaticalizată în limbile aglutinante, situație moștenită din tracă de limba maghiară, în care sexul se exprimă prin mijloace lexicale: férj „soț - feleség „soție”, apa „tată” - anya „mamă”; sau compuse ca: sógornö „cumnată” față de sógor „cumnat”, apat rs „cuscru” (tată tovarăș) - anyatárs á „cuscră” (mamă tovarăș). Lipsa genului la substantive este corelată cu lipsa genului la pronumele personale de persoana
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ „țară - țări - două țări”; slovo - slovesla - slovesĕ „cuvânt - cuvinte - două cuvinte”; la demonstrative: tŭ - ti - ta „acel - acei - cei doi”, fem. ta - tî
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sunt scăzute, zone denumite, din nevoia cauzei ideologice, "contra-cultură" (jazz, cinema, SF, romane polițiste etc.), "transferul de legitimitate" realizându-se prin simplul împrumut al tehnicilor "ritualizate" ale rutinei școlare, ale discursului de celebrare importat din câmpul culturii legitimate, prin "inflație lexicală cu referințe multiple", prin comparații cu cele mai ilustre nume (cutare personaj e beckettian, cutare își trage seva din Rabelais, Proust ori Céline etc.), care să stabilească o filiație între cultura savantă și banda desenată, pentru a-i conferi acesteia
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dintre copiii extrem de curioși, pentru care șirul de ce-urilor nu se termina prea curând. O continuă mirare, o nevoie permanentă de a intra în dialog, de a afla tot felul de lucruri despre tot ceea ce o înconjoară, o inepuizabilă imaginație lexicală ce dădea naștere unor conexiuni ingenioase și unor cuvinte noi, toate acestea au fost pentru mine ani la rând o sursă cotidiană de încântare. Și, deși uneori mi-ar fi prins bine mai multă liniște, sunt sigură că nimic din
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
de puritate Într-un sens numai al ei; aici pare că există un domeniu de referință foarte curios. De exemplu, pe munte Îmi prezintă un individ jigărit de vreo 60 de ani căruia-i spune Zăpadă, un analfabet ca bagaj lexical și mod de a gândi. Mă rușinez să stau de vorbă cu el. Ea Însă e fascinată de personaj numai pentru considerentul că acesta iubește muntele. „Îți dai seama, el este un pur care Înțelege limbajul muntelui și știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ehrich Weisz. În ceea ce privește prefixul „Mal”, deși ar putea fi suspectat că l-a împrumutat de la Max Breit, un alt mare artist care a performat sub numele de Malini, acesta fusese ales pentru că în limbile de sorginte latină, era rădăcina familiei lexicale a cuvântului „rău”. Acesta era o altă însușire a artei pe care el o practica. Așadar, acum viziona caseta, măsurând în gând unghiuri și căutând locuri în care martorii s-ar putea ascunde, luându-și astfel toate precauțiile necesare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
469-399 î.Cr.), filozoful grec a cărui gândire ne e cunoscută din scrierile lui Platon și ale lui Xenofon Xenofon (c. 430-355 î.Cr.), vestitul militar și istoric atenian. Amor y pedagogía, 1902. Operă a mai sus citatului personaj. Personaj fictiv. Creații lexicale al lui Unamuno: topofobie „ură față de locul unde te afli“; filotopie „plăcerea de a vizita locuri noi“. Duro: monedă valorând cinci pesete. În capitolul IV, Unamuno, printr-un lapsus calami (sau în virtutea unei relativizări rimanești?), va spune că trecuseră doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a vrut să se lipească de mine nimic. O dată pe săptămână ne plictiseam la o oră de curs în care era vorba de spațiu vital și viziune despre lume și viață: sânge și glie... Din astea a rămas un gunoi lexical rezistent, care și astăzi mai poate fi accesat pe internet. Mai limpede, fiindcă e relatabil, îmi este un eveniment din afara frecușului zilnic. Câtorva recruți, printre care și mie, ni s-a ordonat să mergem la conacul care semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
central al Führerului, ca și luptei finale pentru Berlin, un sens care nu asculta decât de demență. Căutarea unui ciobănesc fugit, ce răspundea la numele de Prinz și care era considerat a fi câinele preferat al Führerului, s-a literaturizat lexical în asemenea măsură încât, dintr-o germană incandescent heideggeriană - „nimicul nimicește fără a fi expus ca atare“ - și din limba alcătuită, bolovănos, din substantive, cultivată de comandamentul general, a luat naștere un amalgam a cărui viitură deviată a măturat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ne întreceam în desființarea unor articole de credință. Doi discipoli ai existențialismului, ce nu cunoșteau termenul acesta care tocmai începea să fie la modă sau, dacă da, numai din auzite. Amândoi citiserăm din Zarathustra și culeseserăm de cine știe unde sublime monstruozități lexicale precum „inițialitate“ și „aruncare în lume“. Căpițe de fân nu existau în regiunea asta. Pe urmă, după primul îngheț, când sfecla era gata de cules, ne duceam după lăsarea întunericului pe câmp cu saci și cu coșuri, grăbiți, cu sape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
coloniști spanioli. Este numele dat locuitorilor pampei din Río de la Plata și Río Grande do Sul. Prin extensie, Înseamnă „bun călăreț, ale cărui virtuți și Îndemânare sunt mândria tradiției locale“. De remarcat, ca dovadă a popularității cuvântului, impresionanta sa familie lexicală: agauchado (adjectiv care se referă la cel care a asimilat aspectul și obiceiurile unui gaucho), agauchamiento (asimilarea aspectului și a obiceiurilor unui gaucho), gauchada (ispravă caracteristică unui gaucho), gauchaje (grup sau Întrunire de gauchos), gauchear (a hălădui; a duce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]