2,054 matches
-
proteinelor care au o regiune variabilă capabilă de a oferi potențialități pentru o mare diversificare structurală, pe când regiunile constante sunt mult mai limitate ca potențial de diversificare și, în consecință, asigură un spectru mai limitat de funcții efectoare atât în limfocitele B, cât și în limfocitele T (Lewin, 2000). Celulele T produc două tipuri de TCR: αβ și γδ. TCR de tip αβ este un heterodimer alcătuit dintr-o catenă α cu o regiune variabilă (Vα) și o regiune constantă (Cα
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
variabilă capabilă de a oferi potențialități pentru o mare diversificare structurală, pe când regiunile constante sunt mult mai limitate ca potențial de diversificare și, în consecință, asigură un spectru mai limitat de funcții efectoare atât în limfocitele B, cât și în limfocitele T (Lewin, 2000). Celulele T produc două tipuri de TCR: αβ și γδ. TCR de tip αβ este un heterodimer alcătuit dintr-o catenă α cu o regiune variabilă (Vα) și o regiune constantă (Cα) și o catenă β, care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinice. Ei se află localizați pe unele celule ale sistemului imunitar precum fagocite (macrofage și monocite), granulocite (neutrofile și eozinofile) și limfocite ale sistemului imunitar cum sunt celulele natural killer (NKC), precum și pe celule ale sistemului imunitar adaptativ, așa cum sunt limfocitele B. Receptorii Fc permit acestor celule să se lege la coada Fc a anticorpilor care sunt atașați la suprafața microbilor sau a celulelor infectate cu patogeni. Prin această legare a Fc la regiunea Fc a imunoglobulinelor se induce activarea celulelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
oncogenă celulară care a condus la instalarea condiției de transformare malignă din leucemia cu celule T. Există dovezi că gena TDT este localizată în vecinătatea TCL3, la nivelul benzii 10q23-q24. 9.3. GENERAREA DIVERSITĂȚII RECEPTORULUI DE ANTIGEN AL CELULELOR T Limfocitele T sunt implicate deopotrivă în imunitatea celulară și în imunitatea umorală. Aceste celule iau naștere în măduva osoasă, dar se diferențiază, în forma lor matură, în timus. Se cunosc trei tipuri principale de limfocite: T citotoxice, T helper și T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
denumiți limfokine sau citokine. Limfokinele stimulează proliferarea celulelor B și sinteza anticorpilor specifici față de antigenul stimulator. Rolul celulelor TS este acela de a supresa răspunsul celulelor B și ele ar putea să participe și la menținerea toleranței imunologice față de autoantigene. Limfocitele T și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
citokine. Limfokinele stimulează proliferarea celulelor B și sinteza anticorpilor specifici față de antigenul stimulator. Rolul celulelor TS este acela de a supresa răspunsul celulelor B și ele ar putea să participe și la menținerea toleranței imunologice față de autoantigene. Limfocitele T și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la menținerea toleranței imunologice față de autoantigene. Limfocitele T și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH). Spre deosebire de anticorpii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH). Spre deosebire de anticorpii produși în mare cantitate de limfocitele B și care sunt secretați, RCT-urile sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH). Spre deosebire de anticorpii produși în mare cantitate de limfocitele B și care sunt secretați, RCT-urile sunt totdeauna reținuți la suprafața acestor celule. RCT-urile sunt asemănătoare anticorpilor legați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH). Spre deosebire de anticorpii produși în mare cantitate de limfocitele B și care sunt secretați, RCT-urile sunt totdeauna reținuți la suprafața acestor celule. RCT-urile sunt asemănătoare anticorpilor legați la membrană, atât ca structură cât și ca funcție de recunoaștere a antigenului. Moleculele cu rol de RCT sunt heterodimere și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aceluiași individ. Celulele T și celula care prezintă antigenul trebuie să aibă molecule CMH identice (trebuie să aparțină aceluiași organism sau unor organisme inbred). Acesta este fenomenul de restricție (de limitare) al interacțiunilor celulare, condiționat de identitatea moleculelor CMH ale limfocitului T și ale celulei țintă. Astfel, celulele T realizează deopotrivă recunoașterea antigenului nonself și a selfului. Discriminarea exactă și eficientă între self și nonself este mediată de moleculele COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE (CMH). Pentru activarea celulei T este necesar un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cuaternar, format din molecula CMH, epitopul antigenic, RCT și molecula CD. Moleculele CMH clasa I se găsesc pe suprafața majorității celulelor somatice. CTL-urile recunosc și leagă epitopii de pe suprafața unei celule țintă, asociați cu o proteină CMH clasa I. Limfocitele T H leagă epitopii asociați cu moleculele CMH clasa II, care se găsesc pe celulele specializate pentru înglobarea, prelucrarea și prezentarea antigenelor exogene. Aceste celule sunt reprezentate de macrofage, celule B și celule dendritice. Cunoașterea organizării structurale a genelor codificatoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de macrofage, celule B și celule dendritice. Cunoașterea organizării structurale a genelor codificatoare pentru RCT este rezultatul tehnologiei ADN recombinant și a tehnicii Southern blotting asupra clonelor cADN și hibrizilor acestora cu fragmente ADN care au suferit rearanjări genice în limfocitele T. Inițial s-a izolat gena care codifică pentru subunitatea β a moleculei heterodimerice a RCT. Ulterior s-au izolat genele pentru subunitatea α a RCT și pentru catenele γ și δ. Genele codificatoare ale catenelor RCT s-au dovedit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
controlează răspunsul organismului la antigene specifice se grupează în două grupe: gene lincate locusului pentru regiunea constantă a imunoglobulinelor și gene lincate locusului pentru complexul major de histocompatibilitate (CMH). Genele Ir acționează primar, prin produșii lor, în realizarea colaborării dintre limfocitele B și limfocitele T. Evidențierea genelor Ir a fost posibilă în urma efectuării unor experiențe de imunizare la șoareci, prin utilizarea eritrocitelor de oaie (Biozzi, 1970; Biozzi și colab., 1972), experiențe care au permis selectarea a două linii de șoareci: una
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la antigene specifice se grupează în două grupe: gene lincate locusului pentru regiunea constantă a imunoglobulinelor și gene lincate locusului pentru complexul major de histocompatibilitate (CMH). Genele Ir acționează primar, prin produșii lor, în realizarea colaborării dintre limfocitele B și limfocitele T. Evidențierea genelor Ir a fost posibilă în urma efectuării unor experiențe de imunizare la șoareci, prin utilizarea eritrocitelor de oaie (Biozzi, 1970; Biozzi și colab., 1972), experiențe care au permis selectarea a două linii de șoareci: una care răspunde bine
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de macrofage. Gene Ir au fost descrise la diferite specii de vertebrate (găină, cimpanzeu etc.) și se admite că ele există și la om, intervenind în mod specific în determinarea intensității (modulare cantitativă) reacției față de antigene, modulând reacțiile caracteristice ale limfocitelor T. Este acum unanim acceptată existența mai multor gene autozomale dominante care controlează răspunsul imun față de antigene simple. Indivizii care posedă aceste gene în stare dominantă răspund viguros la antigene corespunzătoare, pe de o parte, prin producerea de anticorpi și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reprezentate de diferite alele Ir -1A, Ir -1B, Ir - 1C etc. La șoarece, s-a stabilit că locusul Ir-1A este localizat în cromozomul 17, în regiunea H-2, adică în locusul major pentru histocompatibilitate, deținător al informației ereditare ce controlează interacțiunea limfocitelor în reacțiile imune față de antigene și alotransplanturi, precum și în transformarea malignă. La animalele cu răspuns imun amplu, anticorpii au heterogenitate restrictă, mulți dintre aceștia având caracter de idiotipuri ereditare, cu grade de confidență variabile, atât pentru capacitatea pentru răspuns, cât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clase de molecule. Unele linii de șoareci cu răspuns imun redus produc factorul celulelor T, dar nu și acceptorul celulei B, pe când altele au acceptorul celulei B, dar nu pot produce factorul celulelor T. Genele care controlează determinanții activatori ai limfocitelor (Lad) s-au numit inițial genele determinanților limfocitari, fiind simbolizate gene LAD. În cadrul sistemului major de histocompatibilitate de la om s-au identificat doi loci care codifică pentru determinanții activatori ai limfocitelor. Locusul LAD „puternic” se cartează în afara locusului secund al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
factorul celulelor T. Genele care controlează determinanții activatori ai limfocitelor (Lad) s-au numit inițial genele determinanților limfocitari, fiind simbolizate gene LAD. În cadrul sistemului major de histocompatibilitate de la om s-au identificat doi loci care codifică pentru determinanții activatori ai limfocitelor. Locusul LAD „puternic” se cartează în afara locusului secund al HLA-A, pe când, locusul „mai slab” se cartează în vecinătatea primului locus HLA-A, din cromozomul 6. Pentru a se defini polimorfismul Lad-urilor, la nivelul locusului dominant, au fost utilizate celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mai slab” se cartează în vecinătatea primului locus HLA-A, din cromozomul 6. Pentru a se defini polimorfismul Lad-urilor, la nivelul locusului dominant, au fost utilizate celulele homozigote HL-A, prelevate de la copii rezultați din căsătoria verișorilor primari. Intensitatea reacțiilor limfocitelor mixte (MLR) se află sub control genetic, fapt evidențiat, pentru prima dată, de către Yunis și Amos (1971) care au denumit gena răspunsului culturii mixte de limfocite, de la om, gena MLR-R. Această genă reglează Lad-urile lincate HLA-A. Există gene care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
șoarece, locusul Ir-1A este situat în interiorul regiunii H-2, din cromozomul 17, imediat în stânga locusului Ss Sip ce controlează producerea unei β-globuline serice, și la dreapta extremității H-2K. Cei trei loci genici Ir-1A, Ir-1B și Ir-1C controlează expresia aloantigenelor de pe suprafața limfocitelor B, desemnate antigene Ia, precum și de pe suprafața anumitor tipuri de limfocite T, a macrofagelor, a celulelor epidermice și a spermatozoizilor. Sub controlul genelor Ir se află hipersensibilitatea întârziată față de polipeptide sintetice. Capitolul 11 UTILIZAREA MARKERILOR GENETICI ÎN ANALIZA BOLILOR AUTOIMUNE
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genetic la boală). Producerea de superantigene și mimetismul molecular pot crește incidența anumitor boli autoimune. Mecanismele care pot explica aceste corelații au la bază următoarea succesiune de evenimente: infecțiile recurente sau trenante, producerea de superantigene de către gazdă, activarea policlonală a limfocitelor B, producerea unui număr mare de anticorpi cu specificități diferite, dintre care cele potențial autoreactive pot iniția atacul asupra self-ului. Două dintre asocierile pozitive raportate sunt între infecțiile cu Klebsiella pneumoniae și spondilita ankilopoietică și între virusurile coxsackie B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se încearcă identificarea relației de cauzalitate dintre acești markerii și bolile autoimune. Proteinele codificate de genele din aceste regiuni pot altera funcționarea sistemului imunitar și, implicit, pot genera riscul apariției bolilor autoimune, prin participarea la selecția timică și la maturarea limfocitelor (stabilirea repertoriului de TCR), discriminarea self-ului de non-self sau de self-ul alterat, procesarea și prezentarea centrală sau periferică a antigenelor etc. Regiunea CMH este caracterizată prin linkage-ul puternic dintre genele din regiune. Această particularitate face dificilă identificarea marker-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
infecțiilor microbiene prin apoptoza celulelor imune;- Sindromul APECED (endocrinopatia poliglandulară autoimună cu candidoză și displazie ectodermală) este determinat de mutațiile în gena care codifică pentru proteina AIRE care este un reglator autoimun. Această proteină participă la reglarea etapelor timice (selectarea limfocitelor T și dezvoltarea toleranței centrale timice la antigene periferice) și a toleranței periferice. Boala este caracterizată prin imunodeficiență și autoimunitate. - APS-1 este un subtip de DZ determinat de mutațiile în gena AIRE. Această boală autoimună debutează la tineri. - IPEX este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fost reconfirmate. Principala genă candidat din regiunea IDDM18 este IL12B. IL-12 este un heterodimer alcătuit din catenele p40 (IL12 B) și p35 (IL12 A) legate prin punți disulfidice. IL12 este considerată genă candidat pentru DZ, deoarece participă la reglarea diferențierii limfocitelor Th-1 și a funcționării sistemului imunitar. 11.3. SINDROAME GENETICE ÎN SIMPTOMATOLOGIA CĂRORA POT FI PREZENTE ȘI MANIFESTĂRI AUTOIMUNE Sidromul deleției 22q11 (sindromul velocardiofacial, DiGeorge, Shprintzen). Severitatea acestui sindrom multisistemic descrește de la forma descrisă de DiGeorge, la forma velocraniofacială. Sindromul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]