3,802 matches
-
vești, iar eu n-am căutat-o. Apoi mi-a scris o scrisoare scurtă, foarte evazivă. Îmi spunea că avea nevoie de o perioadă de reflecție. Nu i-am răspuns. N-am simțit pasiune, gelozie, nostalgie. Mă simțeam golit, lucid, limpede și curat ca o tingire de aluminiu. Am mai stat un an În Brazilia, dar simțindu-mă de-acum pe picior de plecare. Nu l-am mai văzut pe Agliè, nu i-am mai văzut nici pe prietenii lui Amparo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trompetei. Trompeta cere mai mult suflu și o bună conformație a gurii - ați văzut, aceea ca un fel de bătătură rotundă care se formează pe buze, ca la Armstrong. Dacă ai format bun al gurii economisești suflu și sunetul iese limpede și curat, fără să se audă respirația - pe de altă parte nu trebuie să-ți umfli obrajii, e vai și-amar! asta se-ntâmplă numai În ficțiune și În caricaturi”. „Dar trompeta?” „Trompeta o Învățam singur, În după-amiezile de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cea durdulie, nevasta adormitului, ardentă ca o starletă porno, cu straiele ei subțiri muiate de transpirație și mulate ațâțător pe trup, de la excitare intensă și de la eforturile combinate, prin mișcarea spasmodică a mai multor pachete de mușchi antrenați, cu scopul limpede al realizării contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește pe Boss pitit, ghemuit peste coșul său, sub masă. Prea târziu! Hai, hai, hai, regulează-mă! Fă-mi felul! Trage-mi-o, handicapatule! Trompistule! țipă Lili răgușit, în pragul acuplării
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
disprețuia mijloacele acestea de-a încurca pe săteni cu apă chioară bătută-n piuă. Țăranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atrăsese atenția lui Boerescu să nu piardă vremea cu vorbe și mai bine, printr-o consultare limpede și sinceră, să caute a afla nevoile și dorințele oamenilor, din care să vadă ce se poate satisface și ce nu, iar promisiunile să nu rămână vânt, ci să se transforme imediat în fapte. Prefectul n-a vrut, în ruptul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât în timpul strecurării prin canalul strâmt. Se-ntreba ce-o fi sub picioarele lui, la ce distanță și ce-ar fi dacă s-ar rupe cablul. Calm, Kane, își zise. Gândește-te la diamante. Sclipicioase, enorme diamante cu fațete multiple, limpezi și fără cusur și doldora de carate barosane. Și nu la bezna asta de, mormânt în care te învârti. La cețurile de pe celălalt tărâm cu miasme de fantome stranii și de amintiri și... Fip-ar al naibii! Iar îl apucă. ― Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răsuflând din greu. Nici urmă de ciorchini osoși, chirciți pe pereți, nici de tumoare pe anatomia "execului". Ash nu mințise când afirmase că apăruse o schimbare substanțială în starea lui. Ofițerul executant era așezat pe platformă cu ochii deschiși și limpezi, funcționând în armonie cu creierul. Fața i se întoarse spre grupul celor sosiți. ― Kane! (lui Lambert nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ușă. Pe drumeagul care cobora din munții îndepărtați și se oprea în fața ușii mele venea o fetiță. Părea cuminte și bine crescută cum înainta, cu funde mari la codițe și cu gurița umedă, înspre ușă. Pereții borcanului deveniseră drepți și limpezi ca de cleștar și brusc am simțit o spaimă irațională, o teroare cum nu mi-a fost dat să mai încerc vreodată. Fetița ajunsese în fața ușii și începu să bată cu pumnii mici, sidefii, în cristalul gros. De spaimă, mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pneumonie.) Ieșeam cu ea și mergeam uneori la solar, un loc cu nisip. Acolo, scobind în nisipul din ce în ce mai ud, am dat odată de niște broaște râioase enorme, tăvălite prin nisip de arătau ca niște prăjiturele mișcătoare, dar cu mari ochi limpezi, omenești. Ne mai jucam de-a roata, apucîndu-ne unul pe altul de picioare și rostogolindu-ne astfel, când pe spinarea ei, când pe a mea, până ce făceam numai șanțuri în bazinul cu nisip și ne intra nisipul în gură, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până acum. El ne povestea ca din carte în fiecare noapte câte un capitol din Băieții din strada Pal; tot el avea o coropișniță uriașă, de vreo zece centimetri lungime, pufoasă ca vata ,acoperită cu blană și cu ochi rotunzi, limpezi ca rubinul, pe care o ținea într-un borcan de sticlă. Când ne întorceam de la masa de seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede, plin de reverberații, apa picura dintr-o stalactită cu țeava de metal în interior. Am urcat scările spre parter. Tot holul era plin de lumină. Prin geamurile înguste ale intrării se vedea, în noapte, scânteia albastră a vreunui troleibuz, îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Intră în cutie și, cu un gest care m-a surprins, își lipi obrazul de trupul gros și solzos al șerpilor uriași. Luă capul triunghiular al anacondei în palme și îl privi concentrată. Chiar și de sticlă fiind, ochii roșii, limpezi, ai reptilei erau fascinanți. De data asta a trebuit s-o trag eu pe Gina mai departe, printre șerpii veninoși și crocodilii turtiți, cu burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
smarald se înalță acum la câteva mii de metri deasupra apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită cu păpădii galbene, părăluțe și gura-leului sălbatice. Fluturi și libelule, cu ochi limpezi, imenși, se rotesc deasupra florilor. Mai încolo e un crâng de tineri copaci înfloriți, încă de aici miroase a coajă de copac. Am să-ți povestesc niște lucruri petrecute prin anii 1960 sau '61, când eram încă o fetiță, nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat, nu mai dați lecții particulare? Antim întoarse capul și o privi, încercînd să pară surprins, își scoase batista, și-o trecu, absent, pe frunte, apoi rămase cu ea în mână. - E adevărat, spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zi și să-i asculte, să îi înțeleagă și să le dea sfaturi la momentul potrivit. Vă propun o altă “dependență” care vă va ajuta mai mult decât aceasta și anume dependența de libertatea de a trăi sănătos, cu mintea limpede, apt de a lua decizii benefice pentru tine și familia ta, pentru societate, în general.
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Danis Claudiu, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2031]
-
stabilitate, care eliberează spiritul, lăsându-l să se dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas și șnurul lor tras după ureche, Profesorul își destinde în scaun trupul uscățiv, lăsând privirea îmblânzită să îi alunece prin ferestrele limpezi și mari ce dau spre terasa cu clematite. Un cer prea curat, prea intens albastru ca să fie al toamnei, o lumină mierie și moale în care, din când în când, scânteiază metalic coroanele aurii ale pomilor din grădină. Căldura perversă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unui usturător reproș. Devenit deodată stacojiu, tânărul Ialomițeanu își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând doamnei o elegantă plecăciune de scuză. Cât despre Profesor, el a rămas de mai multă vreme cu ochii întorși spre terasa cu clematite. Prin geamurile limpezi, ca o apă de cristal, corolele de catifea albastră, deasupra cerul dulce - verde, roz, opalin. Și, la fel ca în primele ore ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doar ceea ce privirea care se oprește asupra ta va reține. De ce însă ne uităm la frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îi aparține acestui geniu artilerist, Stancu (azi, loco tenent - anul viitor, cine știe, general de brigadă și ministru al Apărării sau Împărat al armatei), care m-a responsabilizat emițînd această ironie, În timp ce belea la mine o pereche de ochi albaștri, limpezi, sticloși, de vițel - din care ieșeau niște fulgere de vițel. Dar Înțeleg, din felul În care toată lumea rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din găurile În care au stat vîrÎți, acoperiți cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și sînt singurul care nu a avut cum să-și acopere urechile cu mîinile. Toată zgîlțîiala scoate la suprafață o amintire limpede: Stancu În persoană m-a numit servant 3. SÎnt convins că a făcut-o intenționat. Bun, cam asta a fost. Ungem tuburile golite de proiectile cu vaselină, le punem Înapoi În cutii și ne regrupăm În formație undeva În spatele tunului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de a expune evidentul, de a înfățișa lucrurile cele mai apropiate. Dar ceea ce pare a fi cel mai apropiat este, de fapt, cel mai îndepărtat. Jinduia să poată trăi obișnuit, să poată vedea lucrurile cu simplitate, cu ochi calmi și limpezi. O luciditate simplă îi apărea mereu accesibilă și totuși niciodată nu o putea realiza. Jinduia după gânduri liniștite, repauzante. Trăise atâta amar de vreme în sânul problemelor printre care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
paturi în dormitor, acoperite cu cuverturi albe, întocmai ca aceea pe care o șifona acum Hattie, șezând pe ea (lucru care n-ar fi trebuit niciodată să se întâmple.) Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spusese Hattie, noaptea fusese doar o amăgire. O mierlă cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse. Hattie se cutremură și gemu. Apoi spuse: — Eram atât de fericită la Papuc. Mi-ai luat-o pe Pearl. Și acum îmi iei tot restul. Hattie îi dăruise lui John Robert „ziua“ pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușa. Se deschise, lăsând să răzbească în coridor zgomotul apei care curgea prin robinetele deschise. Intră iute și închise ușa după el. Scena era aproape aceeași ca și la prima lui vizită. Pe ferestrele cu geamuri jivrate pătrundea o lumină limpede, sidefie. Era o zi însorită. John Robert zăcea întins pe pat, îmbrăcat, de astă-dată, într-o cămașă de noapte albastră, aparținând Camerelor Ennistone, care-i acoperea în întregime protuberanța pântecelui. Era culcat pe spate, cu o mână pe piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Trecuseră aproape cinci ore de când se întorsese de la râu cu legăturica plină cu peștișori. Noaptea a avut un vis. Se făcea că maică-sa răsturnase batista cu pești într-o cratiță cu apă. Grămăjoara de pești se vedea, prin apa limpede, ca o moviliță întunecată pe fundul cratiței. Ducu a privit intens acea grămăjoară nemișcată de pești morți așteptându-se ca ceva să se întâmple. Și-a ținut respirația atât de mult încât a simțit că se sufocă. Ceva s-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]