2,625 matches
-
nescrisă a Daciei, a ocupației romane, a "Țărilor" Române, de fapt a României, pe un fragment de timp de aproape șapte mii de ani. LOCUL SATULUI ÎN DEPRESIUNEA BRANULUI Comuna Moeciu sau Moieciu, și-ar trage numele, după cum apreciază renumitul lingvist, Sextil Pușcariu, brănean de origine, de la prenumele Moise, destul de frecvent folosit la botezarea copiilor, până la mijlocul secolului trecut, sau, după alții, de la prozaica îndeletnicire de înmuiere a rufelor murdare în apa râului, sub o piatră, ca apoi "să fie date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
brăneni, el însuși rămânând toată viața cu suflet de brănean, afirmă cu fermitate în "Brașovul de altădată" că:"În Bran n-au fost niciodată unguri, decât câte un cizmar sau alt locuitor pripășit printre români" Nu întâmplător, așa cum au constatat lingviștii, limba literară românească s-a format "în partea de sud a Transilvaniei și în nordul Țării Românești", nu întâmplător primul document ce ni se păstrează în frumoasa limbă românească a rămas "Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
aceasta, starețul începe să-și pună problema, dacă nu cumva soluția de limpezire a sensurilor din aceste texte ar fi o traducere cu totul nouă. În jurul lui se strâng călugări cultivați, copiști,eliniști, slavoniști de elită, o adevărată echipă de lingviști care avea să constituie nucleul Școlii de Traducători de mai târziu de la Neamț. Paisie însuși muncește enorm. Ziua și-o dedică ucenicilor, noaptea cărților. Urmează același program de asceză fantastică deprins la Athos. Ucenicii, și ei, sunt cu totul absorbiți
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care va fi păstrată mult după dispariția lui, până în 1950. Pe poarta mănăstirii Neamț intră la 14 august 1779. Aici va rămâne ultimii săi cincisprezece ani de viață. În acest răstimp va valorifica toată experiența sa de monah, stareț și lingvist, și ca rezultat, Neamțul va ajunge în această perioadă cea mai înfloritoare citadelă a Ortodoxiei din estul Europei. Experiența sa de organizator strălucește în crearea unei obști de isihaști la fel de activi pe tărâmul rugăciunii cât și al muncii. Mănăstirea întreține
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
povestirile acestora despre Sfântul Munte Athos, va părăsi și Muntenia, în 1746, pentru a se îndrepta spre Athos. Aici la Sfântul Munte, va petrece șaptesprezece ani de viață, de căutări, de formare a sa ca monah, păstor de suflete și lingvist, și se va face pregătirea în mintea și sufletul său pentru marea sa operă de mai târziu. Va învăța greacă bizantină, va descoperi texte ale tradiției patristice în bibliotecile mănăstirilor athonite și va deveni călugăr cu numele de Paisie și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și alte câteva texte de o însemnătate inestimabilă, atât pentru teologi, cât și pentru istorici ai culturii monastice, cum ar fi Așezămintele de la Dragomirna (1763) și Secu (1778), Alcătuirea despre Rugăciunea Minții (1770), completată de Adeverirea pentru Rugăciunea Minții (1793). Lingviștilor li se oferă și lor un material uriaș de studiu prin scrisorile adresate lui Theodosie și prefața la ediția din 1812 a „Cărții lui Isaac Sirul”, în care starețul Paisie își descrie pe larg metodele de traducere și soluțiile găsite
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
analiza lingvistică. Prima generație de discipoli ai lui Fortunatov, între care Dimitrii Ușakov, Jan Viktor Porzezinski și Nikolai Durnovo formulează teoria dialectelor limbii ruse, prin studiul cărora se ajunge la teoria alternanței poziționale. De aici pornind, a doua generație de lingviști ai Școlii de la Moscova, între care Ruben Avanesov, V. Sidorov, Aleksander Reformațki sau Piotr Kuznețov dezvoltă teoria fonemului, un episod ce avea să se dovedească de-a dreptul fondator pentru fonologia modernă, înțeleasă ca domeniu de sine stătător. Școala Formală
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
opozițiilor semantice și a trăsăturilor de diferențiere elaborat de Roman Jakobson și aplicat la sistemul cazual al limbii ruse. Troubețkoy pune tot atunci bazele identificării domeniului morfologiei fonetice ca disciplină individuală, sub titulatura de MORFONOLOGIE, lansând de fapt în lumea lingviștilor problema generală a studiului interrelațional. Desigur, teoria fonemului elaborată la Praga avea să difere de cea existentă deja pe același subiect, la acea dată, la Moscova. Semnificativ rămâne faptul că cei mai importanți specialiști ai Cercului Lingvistic de la Praga au
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
datorate lui Șahmatov la Moscova, precum și cele ale lui Pedersen despre procesele fonetice din limba protoslavă care au condus limba spre palatalizare și silaba deschisă, au premers atât teoretic, dar și ca studiu aplicat, cercetările în domeniul elementelor suprasegmentale ale lingviștilor praghezi și prin ei, dezvoltarea de mai târziu a generativismului american privind structura arborelui silabic și legile de funcționare ale elementelor suprasegmentale. În Școala LINGVISTICĂ DE LA KAZAN, inițiatorul și fondatorul acesteia, Jan Ignatii Necesțaw Baudoin de Courtenay pune accent deosebit
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
1918-1941) Glasul Bucovinei, redactorii, colaboratorii și cititorii au avut prilejul să se confrunte și cu alte amărăciuni care pot fi aflate numai recitindu-i paginile... * Publicat în 1965, Dicționarul enciclopedic român, operă a Academiei R.P.R, scrie: Sextil Pușcariu (1877-1948) lingvist și 115 filolog român. A fost profesor la Universitatea din Cluj și membru al Academiei Române. A întemeiat Muzeul limbii române și revista Dacoromânia. A condus, între 1906 și 1940, colectivul de elaborare a Dicționarului Academiei Române... Deși este consemnat că „a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cele șase cutii mari care constituie Arhiva SW, alături de întreaga corespondență științifică și personală primită sau emisă de Wikander, scrisorile de la Eliade reprezintă corpusul cel mai consistent, mai consecvent și mai cu grijă păstrat. I-ar urma, poate, corespondența cu lingvistul danez Kaj Barr sau cu Otto Höfler. În cazul lui Wikander, scrisorile dintre anii 1951 și 1955 (14 la număr), cărora li se adaugă și singura scrisoare trimisă de Gunnel Wikander în numele soțului său (Lund, 12 aprilie 1952, reprodusă în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tradiția manuscrisă și încearcă o traducere cu mai mult sens decât cele publicate până acum în Europa. Ca orișice savant asiatic, traducând un text sfânt al propriei sale religii îi intuiește mai organic conținutul decât ar face-o un erudit lingvist european”2. Este destul de surprinzător, dar mediul teologic de la sfârșitul secolului al XIX-lea românesc este poate singurul care intermediază pe un segment mai larg, prin cursurile de la Facultatea de Teologie ale părintelui Irineu Mihălcescu și cele de istorie universală
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de la Uppsala avusese ca temă „numele metalelor”. În Arhiva SW (box 1470) s-a păstrat una dintre ciornele preliminare formei finale, intitulată „Indo-europeiska metallnamn”, manuscris dactilo, de 18 pagini, cu foarte multe corecturi și pasaje distruse. 3. Kaj Barr (1896-1970): lingvist danez. A studiat la Copenhaga și Göttingen. Începând cu 1935, a fost rectorul Universității din Copenhaga. Profesor de filologie iraniană până în 1945, unul dintre prietenii foarte apropiați lui Wikander. În Arhiva SW, doar corespondența primită de la Kaj Barr poate fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Mi-a fost clar de la început că în inscripția DECEBALVS PER SCORILO avem de-a face deopotrivă cu două nume proprii dacice și un nume comun dacic (per = latinul puer). Nu am dat o argumentație strict lingvistică, eu însumi nefiind lingvist decât într-o foarte modestă măsură. Părerea mea spontană a fost susținută de prietenul meu Emil Petrovici și de I.I. Russu, elevul și colaboratorul meu de la Cluj. Profesorul Decev de la Sofia îmi spune într-o scrisoare că este de acord
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
alte forme de solidaritate de ceilalți români. Din perspectiva actuală, sunt români, fără Îndoială. Dar din propria lor perspectivă, cu secole În urmă? În problema Încurcată a originii românilor, există totuși un punct fix, pe care nu Îl contestă nici un lingvist: faptul că limba română Își are originea În limba latină. Este o limbă romanică, Întocmai ca italiana, franceza, spaniola și portugheza, prezentând Însă originalitatea (una dintre multiplele originalități românești) că a evoluat nu În vestul continentului, ca celelalte, ci În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
antiteză perfectă! „Școala ardeleană“ s-a prelungit În secolul al XIX-lea, și nu numai În Transilvania, ci pe Întreg teritoriul românesc, prin curentul latinist, aflat În poziție dominantă până după 1870. Cel mai influent dintre exponenții săi, istoricul și lingvistul August Treboniu Laurian (1810-1881) — de remarcat prenumele latine, așa Își botezau ardelenii copiii, cu nume latinești —, Își Începea Istoria românilor, publicată În 1853, de la fondarea Romei (753 Înainte de Cristos), adoptând și sistemul cronologic corespunzător. Istoria românilor se Înfățișa ca o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o populație amestecată, aduși, după cum scria În secolul al IV-lea istoricul Eutropius, „ex toto orbe Romano“ (din Întreaga lume romană). Liantul Îl reprezenta, firește, folosirea latinei ca limbă de comunicare. S-a isprăvit și povestea „dispariției“ dacilor. La 1860, lingvistul și istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) publica un articol cu titlul provocator: Perit-au dacii? Răspunsul lui era simplu și logic: dacii nu aveau cum să dispară. Descoperirile arheologice au adus apoi și probe materiale În acest sens. Latinismul, cel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dar latiniștii aveau cel puțin argumentul limbii care pleda În favoarea originii romane. „Daciștii“, pentru a fi convingători, trebuiau să demonstreze că româna nu se trage din latină, ci din dacă, ipoteză care nu poate stârni decât indignare sau ilaritate printre lingviști. Mitologia nu cunoaște Însă dificultăți. Unii români au ajuns să se considere daci puri (și par foarte mulțumiți!). Tonul l-a dat Nicolae Densușianu (1846-1911), un erudit fantast, autor al unei masive cărți intitulate Dacia preistorică (publicată postum, În 1913
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românesc, exterminarea dacilor a servit În egală măsură teza imigraționistă: ce argument mai bun decât golirea Daciei de populația ei autohtonă? Și invers, neromanizarea dacilor, susținută de extrema naționalistă a dacismului pur, nu face decât să ofere argumente, În măsura În care toți lingviștii serioși consideră româna ca limbă romanică, ipotezei expansiunii românilor și limbii române din afara spațiului actual al României. Pe ce se bazează imigraționiștii? „Tăcerea izvoarelor“ dă de gândit, fără a fi Însă un argument suficient. Dar asemănările dintre română și albaneză
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au Înmulțit. Imigraționiștilor le este greu să spună cu precizie de unde și când au pornit la drum românii. Istoricii români, susținători ai continuității, au elaborat și ei scenarii destul de diferite. În plus, acordul nu este chiar perfect Între istorici și lingviști. Câțiva lingviști români — și printre cei mai renumiți — au Îmbrățișat chiar teoria imigraționistă (În genere, lingviștii nu pot face abstracție de coloratura balcanică a limbii române). Fapt este că Dacia romană cuprindea În linii mari Oltenia, Transilvania și Banatul. Aici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Imigraționiștilor le este greu să spună cu precizie de unde și când au pornit la drum românii. Istoricii români, susținători ai continuității, au elaborat și ei scenarii destul de diferite. În plus, acordul nu este chiar perfect Între istorici și lingviști. Câțiva lingviști români — și printre cei mai renumiți — au Îmbrățișat chiar teoria imigraționistă (În genere, lingviștii nu pot face abstracție de coloratura balcanică a limbii române). Fapt este că Dacia romană cuprindea În linii mari Oltenia, Transilvania și Banatul. Aici s-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
drum românii. Istoricii români, susținători ai continuității, au elaborat și ei scenarii destul de diferite. În plus, acordul nu este chiar perfect Între istorici și lingviști. Câțiva lingviști români — și printre cei mai renumiți — au Îmbrățișat chiar teoria imigraționistă (În genere, lingviștii nu pot face abstracție de coloratura balcanică a limbii române). Fapt este că Dacia romană cuprindea În linii mari Oltenia, Transilvania și Banatul. Aici s-au petrecut colonizarea romană și romanizarea, premise necesare ale formării limbii și poporului român. Cea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Este, cu siguranță, cea mai originală dintre limbile romanice.<endnote id="10"/> Structurile limbii (morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai complicat, iar polemicile nu au lipsit. Între 1870 și 1879, lingvistul Alexandru Cihac a publicat, la Frankfurt, un dicționar etimologic român (Dictionnaire d’étymologie daco-romane). Rezultatul studiului său era surprinzător (și cu atât mai surprinzător cu cât românii fuseseră educați până atunci În spiritul respectului moștenirii latine). Concluzia era că, din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și o Moldovă. Rude ceva mai Îndepărtate ale românilor se află În Balcani, la distanță apreciabilă de frontiera sudică a României; sunt ultimii supraviețuitori a ceea ce a fost cândva romanitatea balcanică. Româna mai cuprinde — pe lângă limba română propriu-zisă, denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote id="11"/> Asemănarea acestor dialecte cu limba română, incontestabilă pentru lingviști, e mai puțin evidentă În vorbirea curentă; vorbind fiecare În graiul lui, un român și un aromân nu s-ar putea Înțelege. Cam jumătate dintre aromâni sunt răspândiți În Grecia (Îndeosebi În Munții Pindului), ceilalți În Albania, În Macedonia și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]