3,144 matches
-
constante ale scrisului feminin. Numai că - și aici e punctul cel mai interesant al discuției - modelul teoretic conturat se dovedește incongruent cu aplicațiile critice pe care tot Lovinescu le face. De observat, mai întâi, că elogiul prozei obiective și negarea lirismului în roman par caduce în raport cu teoria și practica modernismului epic, romanul subiectiv fiind bine ilustrat în deceniul patru de Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade ori M. Blecher. Apoi, criticul, nerefuzându-și satisfacția de a constata evoluția Hortensiei Papadat-Bengescu în
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
al mâinilor care-i va sista cariera de practician. Cele trei povești nu propun o terapie convențională, nimic definitiv nu se poate face pentru Michelle, pentru a scăpa de vocile și prezențele care o sperie, medicația are limitele ei, însă lirismul ca muzică putând să redea stările de transă și să moduleze anxietățile constituie o soluție acceptabilă. Pentru Marie, în afara limbajului nu rămâne decât muzica, sunetul pur modulat magistral, singurul pe care memoria îl păstrează, iar pentru Thomas, chirurgul pe cale de
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
este vorba de Caravaggio sau de Michelangelo, pentru a înțelege armonia de orgă celestă și cor de îngeri care este creierul. Pentru că nu poți face abstracție de muzica corală care însoțește acest film despre lucruri grave spuse banal, fără emfază. Lirismul se varsă în imagine în filmul poetic al polonezilor Joanna Kos-Krauze și Krzysztof Krauze, Papusza, lirism care-și are propria tradiție în filmografia poloneză, chiar și dacă ne gândim numai la Brezina al lui Andrezj Wajda. Aici însă, imaginea decupată
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
de îngeri care este creierul. Pentru că nu poți face abstracție de muzica corală care însoțește acest film despre lucruri grave spuse banal, fără emfază. Lirismul se varsă în imagine în filmul poetic al polonezilor Joanna Kos-Krauze și Krzysztof Krauze, Papusza, lirism care-și are propria tradiție în filmografia poloneză, chiar și dacă ne gândim numai la Brezina al lui Andrezj Wajda. Aici însă, imaginea decupată asemeni unor tablouri de o mare încărcătură emoțională, face adesea referire și la cinematografia rusă. Apariția
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
al lui Andrezj Wajda. Aici însă, imaginea decupată asemeni unor tablouri de o mare încărcătură emoțională, face adesea referire și la cinematografia rusă. Apariția unei autentice vocații poetice la țiganca Papusza (The Doll), formă de sublimare, de elevație a unui lirism prezent din plin în muzica țigănească constituie subiectul filmului. Acest fapt intră în contradicție cu forma tradițională de expresie prin muzică a sentimentelor țiganilor și cu poezia ei naivă și sentimentală, o contradicție pe care modernitatea formulei lirice alese de
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
poezia ei naivă și sentimentală, o contradicție pe care modernitatea formulei lirice alese de Papusza o creează. Maniera idilică, cu o doză apreciabilă de kitsch în care este înfățișată viața țiganilor este dublată de o poezie a pitorescului și melancoliei. Lirismul suprimă logica narațiunii, în ciuda interesului documentar și a relevanței istorice pe care regizorii încearcă să le confere filmului prin cronologie și reflecțiile asupra situaț iei politice. Literatura și muzica se întâlnesc și se despart în acest film al imposibilității conviețuirii
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
ca editor și Ministerul Culturii, ca... furnizor de bani. Gheorghe Grigurcu este, ca de obicei, în formă, scriind despre poezie. în plus, neinfluențat de ierarhia literară existentă, o propulsează decis - și justificat - pe Nora Iuga printre "vocile de seamă ale lirismului românesc actual". Nicolae Țone are meritul de a promova, în general, cartea de poezie elegantă, cea de acum fiind numai unul dintre exemplele posibile. Ministerul Culturii trebuie felicitat pentru clarviziunea cu care finanțează publicarea literaturii de bună calitate. Iar Nora
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
principiile esteticii lui Benedetto Croce, ca și dintr-o linie a criticii franceze ce a culminat cu "identificarea" lui Georges Poulet, i se par "depășiți", bieți "impresioniști" loviți de caducitate, întrucît n-au înțeles a adera la expiatoarea interpretare a lirismului ca "act semiozic", ca "practică semnificantă". Un rictus de profund dispreț scolastic se așterne pe figura lui Marin Mincu. Cum mai e cu putință, pare a se mira fără încetare d-sa, ca, ocupîndu-te de poezie, să nu repudiezi sentimentul
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
cu voioșie tuturor tentațiilor", e conștient E. Negrici că G. Țărnea "ar putea rămâne în conștiința istoricilor literari drept autorul de plugușoare de pe vremuri". (p. 7) Și asta, în ciuda abilităților artistice reale ale poetului și al unui farmec inerent al lirismului inspirat de sentimentul iubirii care, crede criticul, ar putea face din poezia lui G. Țărnea o alternativă la "mizeralismul exasperant"al tinerilor poeți de azi. E. Negrici constată cu amărăciune - și, din păcate, are dreptate - că "asaltul zonelor tabuizate în
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
Monica Petrică, leagă o idilă pusă în valoare de două duete de mare frumusețe, deplin puse în valoare de cei doi interpreți. Remarcăm mai întâi revenirea în dansul contemporan la o temă etern omenească, fără stridențe și șocuri, cât și lirismul cald al lui Răzvan Mazilu, de o sinceritate interpretativă pe care nu am mai regăsit-o până acum în creațiile sale scenice. La fel, dramatismul solo-ului său final, nu mai este doar unul pornit din vigoarea sa fizică, ci
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
orelor) Supremul ideal rămîne acum muzica. Repetițiile și revenirile sunt uneori dublate de aliterații care transformă poezia în melodie de neuitat, aproape independentă de cuvinte. în murmurul bătrîn al acestor ultime poezii macedonskiene se filtrează de cinci ori esența unui lirism muzical și simbolist. Chiar dacă doar cîteva dintre rondeluri se ridică la nivelul marii poezii, ansamblul operei finale a fost gîndit ca o structură armonică. După sute de poezii romantice, satirice, descriptive, concluzia la care poetul Macedonski pare a fi ajuns
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
imediat ce îmbracă haină străină devine convențională. Cruditățile de limbaj și exotismul poemelor românești se șterg. Ceea ce jenează în versurile poetului francez Macedonski (iar situația se va repeta în roman) este relativa inabilitate lexicală, utilizarea neologismelor latine savante în contexte de lirism intens, provocînd scăderea bruscă a patosului. Peisajelor somptuoase din versurile românești le corespunde aici luxul rece de tip Leconte de Lisle; doar rareori temperatura toridă pătrunde și în textul galic, precum în acest final de sonet (Crépuscule romain), unde sexualitatea
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
celei de a treia religii născute din Biblie (celelalte două fiind iudaismul și creștinismul). În această carte sfântă se găsesc versiunile, "remake-urile" personajelor și întâmplărilor biblice: Iar Al Hadia, tradiția legendară para-coranică a literaturizat și mai mult, cu fantezie și lirism, capitolele din Biblie. Personajul preferat din Al Hadia este Ismael, fiul lui Ibrahim (Avraam) care ar fi trebuit să fie sacrificat de tatăl său ca semn al credinței în dumnezeul unic, Alah; Suleiman (Solomon) înțelegea glasul păsărilor și al plantelor
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
literatură arabo-spaniolă, scrisă într-un dialect spaniol arhaic cu caractere arabe: Legende despre sacrificiul lui Ismael, Legende despre înțelepciunea lui Suleiman, Legenda lui Ayub (Iov), Ișa în timpul calvarului discută cu un tovarăș de suferință, ș.a.m.d.: găsim fantezie, miraculos, lirism, patetism; stranietatea unei limbi arhaice a făcut ca această literatură de proveniență biblico-coranică (iudeo-arabică) să repună în circulație variantele euro-asiatice ale unor episoade biblice prelucrate de Coran, apoi folclorizate, însă de circulație restrînsă. Realitate și fantezie romantică În istorie nu
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
Adam Puslojiš se întîlnesc dezinvolt locuri, timpuri, regnuri, forme, sonuri, culori venite dintr-o diversitate de direcții ce ascund poate o nostalgie a insuficientei fixări într-un mediu anume, o indeterminare, o indecizie percepțională și morală ce se dovedește propice lirismului. Mobilitatea e o trăsătură perpetuă a producției în chestiune. O neliniștită deambulare, un nomadism sui generis vizibil și-n localizarea poemelor "în tren spre", "în drum către" justifică o atare impresie. Aproximațiile de limbă întăresc, la rîndul lor, aerul genuin
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
Balcic nu ca într-un loc obișnuit de odihnă, ci ca într-unul ieșit din scara umană, dacă nu de-a dreptul sacru. De la abandonul definitiv al Sultanei, așa cum era alintată, afectuos, de către localnici, Regina Maria, la percepțiile de un lirism exaltat și neobișnuit al unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografii I. Simionescu și G.Vâlsan, la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și pînă la imortalizarea în imagine realizată de pictori, la
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
în prezentul Juliei aducînd cu ea trecutul, suferința, dar în final, și izbăvirea. Culoarea, albastrul melancoliei, intervine permanent de la eclerajul lămpii care se reflectă pe chipul ei în detalii semnificative. Din acest mariaj al muzicii și culorii, regizorul extrage un lirism impresionant, tulburător, simfonic. De la început, Julie se decide pentru un apartament în care nu există copii, însă în curînd descoperă într-o debara un ghem de mici tuberculi agitați, puii proaspăt fătați a unui femele-șobolan - Julie nu va fi capabilă
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
suferă laolaltă cu omul, în chip uman, într-o confuzie ce înghite disparitățile, așa încît nu ne dăm seama dacă omul își proiectează criza asupra materiei sau aceasta și-o prelungește în ființa omenească (din punctul de vedere al evoluției lirismului românesc, avem a face în orice caz cu o prelungire a expresionismului optzecist): "să stea furtună lîngă furtună/ să fie noaptea înfricoșării pietrei/ să aud rădăcinile plîngînd/ să bată ploaia din partea refuzată// să fie noaptea stingerii ochiului/ să fie amiaza
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
de comparație, căci la trei zile distanță am auzit-o din nou în interpretarea mai ponderată a lui Kurt Masur cu Orchestra Națională a Franței) s-a impus - captivantă. De capacitatea lui Jurovski de a spațializa discursul muzical ține intensitatea lirismului din splendidul Adagio, iar darul său de a plasticiza imaginea sonoră dă o excepționala vitalitate scherzo-ului: plăsmuiri sfârtecate, grimase grotești pline de sarcasm (câtă asemănare cu scherzo-urile ,rele" ale lui Șostakovici!) dobândesc o violență neîndurătoare. Mai puțin i-
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
a avut de la început și de câștigat și de pierdut din înregimentarea sa temporară în sămănătorismul lui Iorga. E. Lovinescu îl va discuta cu insistență în sintezele sale în funcție de această apartenență, sub semnul unui romantism funciar ale cărui indicii sunt lirismul, naturismul, paseismul și eroismul. Desprinderea sa de această imagine se va realiza greu și niciodată definitiv. Nu ar fi exagerat să așezăm debutul lui Mihail Sadoveanu printre miturile noastre culturale de consacrare senzațională și insolită a unui scriitor, alături de debutul
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
de gînduri care liniștesc..., cărți de care acest ciclu inedit se apropie foarte mult. Încă de la debutul din 1991 cu Obiecte mișcate, criticii au remarcat la formula poetică a lui Iustin Panța o dualitate - la început bine mascată - între un lirism autobiografic și reflecția prozaică contingentă, tendință care s-a conturat tot mai vizibil cu Lucruri simple sau echilibrul instabil (1992), într-un amestec evident de poezie și proză. Cornel Regman a vorbit de-a dreptul despre poeme în proză și
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
proză și despre o "poetică a prozaizării", de o extragere a poeziei din proză (care îl apropie și mai mult de Mircea Ivănescu) mergînd însă pe o linie mai livrescă a comparației și a corespondențelor ample. Nevoia de a abandona lirismul și de a face trecerea către excursul eseistic în cadrul aceluiași poem îl constrînge pe poetul sibian la elaborarea unei noi formule de expresie cum este cea din Manualul de gînduri... (2001), un fals jurnal plin cu meditații, reflecții poetice, aforisme
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul unei neînchipuite/ singurătăți de foame” (Cîmp de maci). Găsim astfel dovezile unei
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
să capete viață, iar altele, ca Moralia, se nasc moarte! La fel ca văicăreala din Altoi, la fel ca Ornic... Aspectuosul volum din 1972 cuprinde totuși, și cele mai multe poeme definitorii ale încă tinerei mele maturități! Cel dintâi, Fântâna dă măsura lirismului la care speram să ajung, fie și din când în când; glasul îndârjit al eului liric domină visarea și îi dă viață: Dus de vis ca vălul miresei în joc, dus de vis peste goluri, pe unde talpa-i ușoară
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
text, încăpător, al realității cu adevărat devoratoare. Altceva dă, însă, farmec povestirii, în întregul ei. E vorba de erotism și senzualitate. Mai bine zis, de erotismul acvatic (prezent și în cel mai recent roman al său - Femeile insomniacului), de un lirism aparte: marea, „frecându-și, leneș, trupul de malul nisipos” sau „În apă, ființa mea se împrăștie și se adună continuu, fiecare moleculă mi se transformă într-o gaură de pește care aspiră și filtrează apa. Uneori, apa mă cuprinde cu
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]