1,894 matches
-
și este echivalentă cu explicitarea Moromete mă anunță că la noapte o să plouă și că, dacă așa va fi, o să facă mult grîu. Ceea ce Bălosu, În calitatea lui de receptor, trebuie să facă, În continuare, este să compare pertinența semnificației literale a explicitării cu prezumția sa de pertinență, cu așteptările sale generate de enunțul pe care tocmai l-a produs. Semnificația literală a explicitării nu răspunde acestor așteptări (preferințelor, dorințelor sale care au generat schimbul), fapt pentru care el nu o
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mult grîu. Ceea ce Bălosu, În calitatea lui de receptor, trebuie să facă, În continuare, este să compare pertinența semnificației literale a explicitării cu prezumția sa de pertinență, cu așteptările sale generate de enunțul pe care tocmai l-a produs. Semnificația literală a explicitării nu răspunde acestor așteptări (preferințelor, dorințelor sale care au generat schimbul), fapt pentru care el nu o va accepta ca sens al enunțului. În baza principiului general al cooperării (Grice) și a prezumției de pertinență, enunțul optim pertinent
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fost pusă. Bălosu a inițiat schimbul verbal cu un anumit scop - pentru a afla dacă Moromete are de gând să mai taie salcâmul și să i-l vândă lui. Moromete refuză, aparent, să-l ajute În Îndeplinirea acestui scop. Semnificația literală a enunțului său nu produce, direct, nici un fel de efecte contextuale interesante pentru Bălosu ( În acest moment, nu-l interesează dacă o să plouă sau nu, sau dacă, la vară, Moromete o să facă mult grîu). De aceea, el trebuie să meargă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Reconstituirea premiselor implicitate ale unui enunț echivalează cu „recunoașterea cauzelor manifeste care l-au determinat pe locutor să creadă că enunțul său va fi optim pertinent pentru receptor” (traducerea mea). În urma decodării enunțului, pornind de la o ipoteză desprinsă din semnificația literală a acestuia Moromete a schimbat subiectul de discuție pe care i l-am propus. Bălosu poate accesa următoarea premisă generală Când interlocutorul schimbă tema discuției Înseamnă că nu dorește să vorbească despre ea. Tot din enunț rezultă ipoteza Eu i-
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de mai sus, ar putea avea loc. După ce 326 i-a dat Startului un răspuns maxim pertinent, Startul, după o pauză de câteva secunde, produce un enunț a cărui interpretare nu este la fel de simplă. Utilizând doar ipotezele rezultate din semnificația literală a frazei enunțate, 326 ajunge la concluzia că enunțul este adresat: 1) tuturor piloților aflați În aer, inclusiv lui. Aceștia nu pot găsi decât maxim pertinentă comanda de a veni la aterizare (aterizarea fiind etapa finală a oricărui zbor ei
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ar ajunge la aceleași concluzii implicitate? Așa cum am precizat deja, În viziunea teoriei pertinenței, construirea contextului psihologic al unui individ este dependentă strict de capacitățile sale perceptive, raționale și mnemonice. Cum contextul În care se judecă ipotezele rezultate din semnificația literală a enunțului este determinant În recuperarea mesajului locutorului, rezultă că fiecare interpret va construi propria concluzie. Comunicarea reală ne oferă cazuri care confirmă această ipoteză și cazuri care o infirmă. Cu siguranță, o mare parte dintre profesorii care trăiesc În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
interlocutorul s-a putut gândi la o altă semnificație a termenului privilegiu decât cea pe care el, locutorul, a dorit să o transmită) P: Bun. Ei, atunci e bine! (vocea, și expresia feței, confirmând, de data asta, acordul cu semnificația literală a propoziția exprimate). ...Poate ... Eu v-aș propune, ca imagine În legătură cu .. ce ... discutăm, cu acest subiect, v-aș propune să Înlocuim cârtițele cu șobolani. De ce? (ton coborâtor, semn că urmează să ofere explicații, nu că dorește să afle răspunsul de la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
dar poate că acestea au și un sens ascuns. Ele pot fi înțelese la un prim nivel, dar poate că trebuie să căutăm un altul. Ele pot fi conotate, semnificate în diferite moduri. Pe scurt, trebuie să trecem de la sensul literal la sensul real, adică să interpretăm. După cum spunea ducele de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon: Când vorbiți cu cineva, ascultați ceea ce gândește acesta, nu ceea ce spune". Sensul real se descoperă în lumina contextelor socioculturale, personale și literare care înconjoară
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
vizează însă un fapt de conștiință raportabil la conștiința lingvistică. Eugen C o ș e r i u261 arată că prin sintagma competență lingvistică se redă un corespondent pentru ceea ce în spaniolă se spune saber lingüístico, care s-ar traduce literal prin știința lingvistică, dar cu folosirea lui știință cu înțelesul popular de "faptul de a ști, de a avea cunoștințe". Coșeriu este de părere că nu se poate numi această realitate conștiință și, desigur, are dreptate, căci conștiința este organizarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
textul original, se întîlnește propoziția: Daher ist die Transzendental-Philosophie eine Weltweisheit der reinen bloss spekulativen Vernunft, pe care Eminescu o transpune în formularea: De aceea, filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunii pure speculative, traducînd, prin urmare, cuvîntul compus Weltweisheit (literal, înțelepciune a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie, încît propoziția devine: De aceea, filozofia transcendentală nu este decît o filozofie a rațiunii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a ... ne referim la o putere discreționară. Statul tiranic este liber să conducă după propria dorință, iar aceasta înseamnă că își privează supușii de libertățile lor. Cu siguranță, absența impedimentelor exterioare despre care vorbea Hobbes nu trebuie luată în sens literal; astfel, sugerează revendicări anarhice. Absența restricțiilor nu înseamnă eliminarea tuturor restricțiilor. Pretindem de la libertatea politică protecția față de puterea nelimitată ( absolută) și arbitrară. Prin situație de libertate înțelegem o situație de protecție care permite guvernanților să se opună eficient abuzurilor de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Ceea ce se întâmplă, adică faptul, este existența stărilor de lucruri atomare“ și de 2.04: „Totalitatea stărilor de lucruri atomare care există este lumea“, coroborate cu un fragment din 4.023: „Propoziția este descrierea unei stări de lucruri atomare.“ Înțelegerea literală a acestor pasaje va conduce la punerea pe același plan a stărilor de lucruri atomare care există cu faptele precum și a propozițiilor elementare cu propozițiile. Avem prin urmare bune temeiuri pentru a contesta atât afirmația că propozițiile elementare sunt „imagini
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
359716 • Fax: 0232/230197 euroedit@hotmail.com • http://www.euroinst.ro 1 La dracu! (ital.) 2 Nume antic al Siciliei. 3 În limba italiană, te iubesc poate fi spus fie ti amo, fie ti voglio bene, expresie a cărei traducere literală este te vreau bine/ îți vreau binele, considerându-se că ti amo trimite mai mult către implicare fizică, pasională, în timp ce ti voglio bene mai mult către sentimentele fără conotații intime. 4 Atitudinea de a savura plăcerea stării de inactivitate. 5
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
noștri văd la fel. Iar alegoria nu era un obicei local italian, ci o metodă general europeană" (T.S.E.). Pentru Dante, citim în Il Convivio (Banchetul), în plăsmuirea poetică, așa cum va aplica mai tîrziu în Divina Commedia, sînt patru sensuri suprapuse: literal, alegoric, moral și anagogic. Ce înțelege poetul prin fiecare dintre aceste sensuri, redă pe larg Edgar Papu în Estetica lui Dante (Editura Princeps Edit, 2005): "Mai întîi, sensul literal este acela ce urmează exclusiv litera textului, așa cum îi arată și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
va aplica mai tîrziu în Divina Commedia, sînt patru sensuri suprapuse: literal, alegoric, moral și anagogic. Ce înțelege poetul prin fiecare dintre aceste sensuri, redă pe larg Edgar Papu în Estetica lui Dante (Editura Princeps Edit, 2005): "Mai întîi, sensul literal este acela ce urmează exclusiv litera textului, așa cum îi arată și numele. Sensul alegoric, la rîndul său, cuprinde adevărul care se ascunde sub masca anumitor ficțiuni frumoase. Sensul moral privește învățăturile, normele de conduită practică, ce se pot deduce din
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
masca anumitor ficțiuni frumoase. Sensul moral privește învățăturile, normele de conduită practică, ce se pot deduce din relatările textului. În sfîrșit, sensul anagogic este ceea ce Dante numește un supra-sens, apărînd în împrejurări cu totul speciale. Bunăoară, în anumite scrieri, sensul literal nu se mărginește numai la redarea unor ficțiuni frumoase, ci exprimă nemijlocit, un înalt adevăr spiritual. În cazul de față, sensul anagogic deține rolul de a adînci și de a amplifica cele spuse direct în litera textului". Edgar Papu propune
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai mult e moarte.// Dar ajungînd la poala-unei coline,/ acolo unde se sfîrșea cea vale/ ce-mi înfricase inima de-a bine,/ privind în sus, văzui spetele sale/ ornîndu-i razele bunei planete/ ce duce omul drept pe orice cale". "Sensul literal este cel pe care îl arată litera textului, adică rătăcirea poetului într-o pădure sălbatică și întunecoasă, care-l umple de spaimă, pînă cînd, în sfîrșit, reușește să iasă într-un luminiș. Sensul alegoric ne indică substratul ce se ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se multiplică din cauză că un cuvînt semnifică mai multe, ci din cauză că acele lucruri semnificate prin cuvinte pot să fie semne ale altor lucruri. Așadar, nu se produce nici o confuzie în Sfînta Scriptură, deoarece toate sensurile sînt întemeiate pe unul, adică cel literal, și numai din acesta singur se poate extrage argumentul, nu din acelea care, cum spune Augustin (Contra Vincentium donatistam, 93). Totuși nu din această cauză va pierde ceva Sfînta Scriptură, căci nimic din cele ce au sens spiritual ce-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Augustin (Contra Vincentium donatistam, 93). Totuși nu din această cauză va pierde ceva Sfînta Scriptură, căci nimic din cele ce au sens spiritual ce-ar fi necesare credinței nu lipsește din cele ce Scriptura proclamă în mod evident prin sensul literal. 2. La a doua obiecție spun că acele trei sensuri: istoric, etiologic și analogic, țin de acel unul sens literal. Este istorie, cum spune Augustin mai sus, atunci cînd ceva este pur și simplu expus. Este etiologie atunci cînd se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
au sens spiritual ce-ar fi necesare credinței nu lipsește din cele ce Scriptura proclamă în mod evident prin sensul literal. 2. La a doua obiecție spun că acele trei sensuri: istoric, etiologic și analogic, țin de acel unul sens literal. Este istorie, cum spune Augustin mai sus, atunci cînd ceva este pur și simplu expus. Este etiologie atunci cînd se exprimă cauza, ca atunci cînd Dumnezeu a explicat cauza pentru care Moise a permis evreilor repudierea soțiilor, din cauza asprimii inimilor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
analogia atunci cînd se subliniază că adevărul unui pasaj din Scriptură nu contrazice adevărul altuia. Rămîne doar alegoria, între cele patru, care ține locul celor trei spirituale. 3. La a treia obiecție spun că sensul parabolic este inclus în cel literal. Căci prin vorbele folosite se semnifică ceva în sens propriu și ceva în sens figurativ și în acest caz este literal nu numai sensul figurii (de stil), ci și ceea ce ea reprezintă". În Estetica lui Dante, Edgar Papu prezintă ce
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care ține locul celor trei spirituale. 3. La a treia obiecție spun că sensul parabolic este inclus în cel literal. Căci prin vorbele folosite se semnifică ceva în sens propriu și ceva în sens figurativ și în acest caz este literal nu numai sensul figurii (de stil), ci și ceea ce ea reprezintă". În Estetica lui Dante, Edgar Papu prezintă ce înțelege florentinul prin Poezie, apelînd la De vulgari eloquentia (Despre arta vorbirii în limba vulgară) unde Dante afirmă: "că o poemă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
principiu al tensiunii polare ordonează matca originară astfel încât antinomiile de bază ale structurii lexicale portante opun periodic în cursul istoriei literaturilor sacrul și profanul, scrisul și oralitatea, autonomia și heteronomia ș.a.m.d. Opțiunile fundamentale ale lui M. sunt nominaliste, literale și culturale. Mai exact, autorul se ocupă exclusiv de realitatea termenilor care acoperă sfera literaturii, demonstrează că literalitatea predetermină originar literaritatea și insistă emfatic asupra legăturii genetice dintre literatură și cultură: aceasta din urmă impunându-se drept valoare primordială care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
partid și de stat, literatura se depărtează radical de polul specifist, estetic și autonomist până într-atât încât nu mai subzistă decât înțelesul său prim și ultim de text tipărit. Metodologic se verifică astfel încă o dată că acest etimon - cel literal - constituie elementul fundamental, permanent și inatacabil al literaturii. Și totuși, reducționismul scăpat din frâu și împins la limită are un antidot, cu rădăcini în aria matricială: continuitatea prin clasicizare. Acesteia îi este consacrat volumul următor al Biografiei... . În perioada reducționismelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
am să dispar și eu. (...) Dar eu nu vreau să mor. Moartea e prezentă În Jurnalele Sylviei Plath - dar nu prezentă În exces. Ea pătrunde În pagină mai ales prin aproximațiile ei - transformând textul Într-o vastă anticameră Îndoliată. Chiar dacă, literal, sinuciderea e pomenită doar de câteva ori, ea plutește ca o uriașă aripă neagră deasupra Întregului text. Sub forma timidității excesive, maladive, la Început („Mă simțeam bolnavă. Nu puteam vorbi dacă Îmi adresa cineva cuvântul. Vocea Îmi era Înțepenită În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]