1,837 matches
-
membrilor de partid (1950). A facut întruna cereri să fie reprimit. Gheorghiu-Dej și-a dat acordul, însă mai tinerii membri ai Biroului Politic s-au opus. Cel mai virulent a fost Nicolae Ceaușescu. „Primul secretar al Partidului a pus problema literaților într-o ședință a Biroului Politic (BP), în 10 mai 1962. Argumentele lui Gheorghiu-Dej păreau întemeiate. «Eu cred că este bine să mergem în întâmpinarea dorinței acelor intelectuali, oameni de știință, oameni de vază, care doresc să fie membri de
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
prima cerere, din 26 martie 1960. L-au admis aceiași tovarăși care l-au respins, cu doi ani înainte. Dar anii de «penitență» i-au spălat păcatele lui Stancu.” Recent, un oarecare proces de reabilitare a fost început de câțiva literați, intelectuali și autori marcanți. Astfel, Valeriu Râpeanu într-un articol din "Curierul Național" din 2012 afirmă: Criticul Alex Ștefănescu scria în 2002 în "România literară": Despre opera Zaharia Stancu, Nicolae Manolescu a afirmat: ... iar despre omul Zaharia Stancu: O sumă
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. A fost fiul lui Ștefan Iosif, directorul gimnaziului român din Șcheii Brașovului și al Paraschivei, fiica preotului Mihălțeanu și nepoata lui G. Munteanu, profesor și literat, primul traducător în românește al "Suferințelor tânărului Werther". A urmat studiile gimnaziale la Brașov și cele liceale la Sibiu și București, luându-și bacalaureatul în anul 1895. A început de două ori Facultatea de Litere și Filosofie la București (1895
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
într-o manieră postmodernistă sau ironică. Printre ei se numără Dan Lungu, care, conform criticului Andrei Terian, a făcut aluzie la narațiunea-cadru din "Hanu Ancuței" pentru conceperea romanului " Paradisul găinilor" din 2004. În 2001, un sondaj de opinie realizat printre literați de revista "Observator Cultural" a enumerat șase dintre romanele sale ca făcând parte din cele mai bune 150 de romane românești. Mai multe opere ale lui Mihail Sadoveanu au circulat și în străinătate. Acest fenomen a început încă din 1905
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
înscrie pentru a studia dreptul, care trebuia să servească drept pregătire la cariera diplomatică dorită de părinți. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, pe atunci sediul artiștilor din Paris, ducând mai mult o viață boemă în cercurile de literați și artiști ai Parisului unde s-a îndatorat peste măsură. Se crede că tot atunci a contractat sifilisul. La îndemnul mamei sale și, mai ales al tatălui vitreg, care între timp a devenit general, acceptă în iunie 1841 o călătorie
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
celebră. Deși era împreună cu Jeanne Duval a adorat din 1852 până în 1858 în anonim prin scrisori iscusite și poezii pe Apollonie Sabatier, o femeie frumoasă, fermecătoare și inteligentă, care era metresa unui bancher al unui salon pe unde treceau mulți literați și artiști. Auguste Poulet-Malassis publică prima ediție din "Les Fleurs du mal" și veghea apariția cărții. În luna august, are loc procesul "Florilor răului" cu un rechizitoriu susținut de același procuror care în anul precedent se ocupase de "Madame Bovary
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
retrage definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a românilor. În anii 1902-1904 a fost student la Facultatea de Litere și Filozofie, în timpul decanatului eminentului profesor Ioan Bogdan. Bun cunoscător al operei unor iluștri literați germani (R. Wagner, Stefan George, Hugo von Hoffmanstall, Maeterlinck), francezi (Alfred Vallette, St. Mallarmé), englezi (Moore, Lord Tennyson), ruși (Turgheniev, Lev Tolstoi, Pușkin, Lermontov) și maghiari (Al. Petöfi), din care a efectuat traduceri. A utilizat pseudonimele literare Stephan Petică, Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
citează din ele și mai târziu, în ”Divagări utile” (apud Constantin Călin, Cronologie - Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25). Un merit deosebit în conservarea și verificarea ulterioară a manuscriselor literare îl are profesorul băcăuan și literatul Grigore Tăbăcaru, primul său biograf (în 1924). 20 ianuarie 1877 - se naște primul simbolist autentic din România, Ștefan Petică, poet, jurnalist, dramaturg - fiul Catincăi și al lui Ianache (Gr. Tăbăcaru: „Tatăl său, pe lângă ocupațiile de agricultor, a avut și servicii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
un entuziasm general. Se sinucide în același an, la 8 aprilie, în Paris, în timp ce lucra la un "Manual al perfectei fericiri". La zece ani de la moarte, prietenii francezi publică volumul "Poèmes choisis", iar în 1964 și 1965, tânărul grup de literați "Pont de l'épée" adună într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În 1972, la editura Minerva din București apar, sub îngrijirea lui Sașa Pană, două volume de "Poeme alese". Articole biografice
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
prezentat rezultatele Academiei, a mers în Transilvania, cea mai mare subregiune a Austro-Ungariei locuită de români. A cercetat arhivele din Bistrița, Brașov și Sibiu, a făcut un progres major prin stabilirea adevăratului autor a cronicilor valahe nesemnate, Stolnicul Cantacuzino, un literat și agitator politic din secolul al XVII-lea, ale cărui cronici au servit ca surse istorice primare pentru mult timp. A publicat mai multe cărți în 1899: "Manuscrise din biblioteci străine" (două volume), "Documente românești din arhivele Bistriței" și o
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
în străinătate etc. Câteva din publicațiile mai importante: "Studii și documente cu privire la istoria românilor", în 25 volume (1901-1913), "Istoria imperiului otoman" în 5 volume (apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), "Istoria românilor" în 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice ("Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi" și altele), volume memorialistice ("Oameni cari au fost", "O viață de om, așa cum a fost"). În 1903 a preluat
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
ca avocat la compania de asigurări "Allgemeinen Unfallversicherungsanstalt für das Königreich Böhmen" (1908-1922). A părăsit rareori Praga, a călătorit în Italia, Germania, Franța și Elveția și a vizitat orașul Arad. A frecventat până către sfârșitul vieții un „cerc strâmt” de literați praghezi. Cei mai apropiați prieteni i-au fost sora sa Ottla, scriitorul Max Brod și actorul evreu Ițhak Löwy. În 1909, Kafka a debutat literar cu o colecție de opt schițe ("Contemplare"), publicate în revista literară "Hyperion" din München. A
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în Occident: mai întâi în Tyrol în 1909, apoi, împreună cu Max Brod, la Paris în toamna anului 1910 sau la Zürich, Lugano și din nou Paris în 1911. În jurul lui Kafka și Brod se cristalizează un grup de scriitori și literați -- "Der enge Prager Kreis" ("Cercul strâmt praghez"), cum îl numește Max Brod—care îi include pe Felix Weltsch, Oskar Baum sau Franz Werfel. La sfârșitul anului 1911, soțul lui Elli, Karl Hermann, și Kafka devin parteneri ai primei fabrici de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
autor ceh, Gustav Janouch, publică la Frankfurt un volum, "Conversații cu Kafka" ("Gespräche mit Kafka") în care consemnează discuții purtate cu scriitorul evreu la începutul anilor 20. Deși Max Brod și Dora Diamant au crezut în autenticitea acestei cărți, unii literați, precum Milan Kundera, o consideră scriere apocrifă. Din paginile sibilico-aforistice ale "Conversațiilor" nu reiese însă un portret prea diferit de ce se știe deja despre Kafka și de aceea cartea este privită astăzi, dacă nu cu încredere, măcar cu indulgență. Conform
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Musil și Rainer Maria Rilke l-au remarcat, ultimul preferând, în mod surprinzător, povestirea " Fochistul", în detrimentul unor lucrări ca "Metamorfoza" și "Colonia penitenciară". După moartea scriitorului și publicarea volumelor postume, Kafka a devenit, chiar din anii 20, obiectul admirației unor literați germani precum Thomas Mann, Hermann Hesse, Kurt Tucholsky sau Walter Benjamin. Hesse numește "Procesul" în 1925 « țesătură compusă din cele mai delicate filamente ale visului », iar Thomas Mann folosește epitetele « înfricoșătoare, coșmarescă, fidelă sieși și morbidă » pentru a descrie proza
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în aceste slujbe, astfel până în anul 1902, conform cu George Călinescu, totalizase doar 18 luni de serviciu public, deoarece mentalitatea sa de fecior de fost ministru îl făcea să aspire doar la marile roluri. Macedonski considera o rușine ca un mare literat să se „osândească” la funcționarism: La 20 ianuarie scoate primul număr al gazetei „heliadiste” "Literatorul", ziar de opoziție "Junimii" și "Convorbirilor literare" care, după părerea poetului, acaparaseră fără o justificare obiectivă pozițiile culturale cele mai însemnate ale epocii. Conducerea revistei
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Ana Rallet-Slătineanu, coborâtoare din familii boierești de vază, care îi aducea o dotă substanțială. Împreună au șase copii: George născut în 1884, care moare la vârsta de doi ani, Alexis, viitorul pictor, Nikita, inventatorul sidefului artificial, Pavel, viitor ziarist și literat, Constantin-Hyacint, viitor actor și fiica Anna. Deși în discursul "Asupra mișcării literare din ultimii zece ani", din 1878, Macedonski îi aducea elogii lui Eminescu, relațiile dintre cei doi s-au schimbat o dată cu schimbarea viziunii politice a lui Macedonski, devenit din
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
lipsuri materiale, poetul deschide liste de subscripție pentru a-și publica volumele, organizează festivaluri literare și apelează la diverse metode de cerșetorie deghizată pentru a se susține financiar. Se naște Pavel, fiu al poetului, în anul 1893, viitor ziarist și literat. La 28 decembrie 1893 are loc premiera piesei "Saul", scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu. Piesa are succes datorită talentului lui Constantin Nottara, care pune în valoare versurile poemei. Scoate, la 5 aprilie 1894, ziarul "Lumina" în care republică o
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva și mai presus de necesitatea oricărei rațiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor și învie din morți prin el însuși. Pentru aceasta trebuie schimbată formația clasică a teologilor și literaților, lipsiți de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Aceste lucrări, în care Erasmus trimite la studiul izvoarelor originare ale creștinismului, au făcut să fie considerat deschizător de drum al reformei protestante, deși el a rămas tot timpul un catolic consecvent, cu
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
cu cea a episcopilor și abaților, și după ce a reinstalat disciplina în cadrul clericilor, ce fusese tolerantă sub merovingieni, Carol cel Mare a sprijinit deschiderea de școli episcopale și mânăstirești și a făcut apel, pentru ridicarea nivelului cultural al clericilor, la literați originari din regiunile unde se menținuseră importante focare de cultură latină, deci din regiunile care nu decăzuseră din punct de vedere cultural la sfârșitul perioadei merovingiene așa cum se întâmplase cu cea mai mare parte a Galiei france care pierduse tot
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
sosit maeștri vestiți din Italia-Petru din Pisa și Paulin din Aquileea, istoricul Paul Diaconul, din Spania-teologul și gramaticianul Theodulf , care a fost investit mai apoi ca episcop de Orléans, din Irlanda-astronomul Dungal și geograful Dicuil, din Britania anglo-saxonă-filosoful, teologul și literatul Alcuin de York (Albinus Flaccus 735 - 804 ), care a fost însărcinat să organizeze învățământul. Cu ajutorul acestora au fost reînființate școlile publice după modelul vechi roman, încercându-se astfel să se înlăture practica germanică de educare a tânărului în familie cu ajutorul
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
în latină. Traducerea Bibliei în limbile specifice diferitelor popoare a fost declarată prohibită începând de la sfârșitul secolului al XII-lea prin scrisorile emise de papa Inocențiu al III-lea, apoi de mai multe concilii la începutul secolului al XIII-lea. Literații se exprimau tot în latină. Limba universităților este latina, încă de la crearea lor pe la sfârșitul secolului al XII-lea. Intelectualii Evului Mediu își scriu tratatele în latină. "Enciclopedia" (pentru a folosi un termen contemporan) scrisă de Vincent de Beauvais, "Speculum
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
Această direcție urma să dea naștere la ceremonia ceaiului în perioada Muromachi (1333-1568). Etimologic, cuvântul se trage din verbul "wabu" („a duce dorul”) și adjectivul "wabishii" („singuratic”, „neconsolat”), care denota inițial durerea unei persoane care a dat de vremuri grele. Literații perioadelor Kamakura (1185-1333) și Muromachi au dezvoltat conceptul, dându-i un sens mai pozitiv, făcând sărăcia și singurătatea sinonime cu eliberarea de griji materiale și emoționale, și interpretând lipsa de frumusețe aparentă ca o frumusețe de o calitate superioară. Aceste
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
fost împărțiți în trei clase principale, fiecare cu diferite grade. Ordinul a avut ramuri în mai multe țări de pe continental european; chipurile a avut în jur de 2.000 de memberi în decursul a zece ani. Organizația avea atracție pentru literați, ca Johann Wolfgang von Goethe și Johann Gottfried Herder, și chiar pentru ducii de Gotha și Weimar. Weishaupt a modelat grupul său spre extinderea în francmasonerie, și multe filiale Illuminati au adus membri din loji masonice existente. Neînțelegerea din interior
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
stau sub semnul artei cu scop financiar, executând desene umoristice și caricaturi pentru reviste ilustrate. Doi ani mai târziu se stabilește în ""Bateau-Lavoir"" din Montmartre. Atelierele din Bateau-Lavoir erau în acest timp locul de întâlnire al multor tineri pictori și literați. Acolo se întâlnește cu Pablo Picasso și Georges Braque, precum și cu Guillaume Apollinaire, André Salmon și Max Jacob. Juan Gris începe cu adevărat să picteze spre sfârșitul anului 1910, si este cucerit de manieră cubista, concentrându-se pe stilul analitic
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]