2,048 matches
-
1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de persoane, care le dețineau în devălmășie, logofătului Tăutul. Cu siguranță este vorba de Marele logofăt Ion Tăutul (d. 1511), care se afla în fruntea boierilor țării pe timpul lui Ștefan cel Mare. A fost singurul boier care a ocupat vreme de 35 de ani aceeași dregătorie. A îndeplinit numeroase solii: a fost trimis de Ștefan cel
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
nu au mai ajuns mari dregători: Petru (d. 1494, înhumat la bis. Bălinești); Teodor, (d. 1494, înhumat la bis. Bălinești); Vasilca, (d. 1495, înhumată la bis. Bălinești) Magda ; Maria, (d. 1501, înhumate la bis. Bălinesti); Nastasia s-a căsătorit cu logofătul Toader, altă fiică cu marele paharnic Dragotă Săcuianu, iar o nepoată a sa - cu Petru Huhulea. Urmașii săi au alcătuit familia Tăutu, care se număra la începutul sec. al XVIII-lea printre familiile boierești din Moldova. La 9 decembrie 1728
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
de țări europene la acea vreme. Potrivit mărturiilor epocii, această construcție a fost una dintre cele mai arătoase din Bucureștii primului sfert al secolului al XIX-lea. La început, clădirea i-a aparținut boierului Filip Lenș, vornic, mare vistiernic și logofăt al dreptății, pentru ca după moartea lui să se instaleze aici o unitate militară, apoi "Ministerul de război". În anul 1886 edificiul a devenit proprietatea unui politician al vremii, Gună Vernescu, la solicitarea căruia arhitectul Ion Mincu a efectuat o restaurare
Casa Vernescu () [Corola-website/Science/305911_a_307240]
-
cinstitului nostru boier, jupan Ianachie postelnic, dreptile lui ocine și cumpărături, din dreptele lui direse: satul Stolniceni pe gîrla și satul Scumpia care este în ținutul Iași, care acest sat i-a fost cumpărătura de la Păscălina cheaghina lui Lupul Stoici logofăt și de la fiul lui Ionașcu Stoici, pentru opt sute și cincizeci de ughi de galbeni... Și deasemenea satul Cucueații în ținutul Iași pe care la cumpărat de la Coste și de la sora lui Ticea, copiii Agafiei și a lui Nasture, nepoții lui
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
să le fie lor dispre toate părțile după vechile lor hotare, pe unde din veac au fost folosite. Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului noi Io Radu Mîhnea voievod și credința boierilor noștri: Dumitrașco Ștefan logofăt, Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan postelnic, Simion gheuca spătar, Curt Celebi paharnic, Neculai stolnic, Hrize vestier, Mihăilă Furtună comis ”. Aceasta danie făcută
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Rudolf I de Habsburg, care a devenit Sfânt Împărat Roman în 1273, a revocat de facto statutul de independență acordat cantoanelor Uri, Schwyz și Unterwalden. Aceste cantoane zise „forestiere” au pierdut, astfel, statutul de independență și au fost guvernate de logofeți (germană: "Vogt"). În 1291, cantoanele Uri, Schwyz și Unterwalden au decis să fie unite, să apere pacea până la moartea împăratului Rudolf I de Habsburg. Unirea lor, nucleul Vechii Confederații Elvețiane, este înregistrată în Carta Federala, printr-un document scris, probabil
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
loc de frunte printre cei care au contribuit la formarea statului român modern. Generalul Magheru, în urma celor două căsătorii cu Ancuța Pleșoianu și Maria Caramalău, are 5 copii in care numai 3 ajung la maturitate. Alexandrina(1825-1877) se mărită cu logofătul Dimitrie Haralamb, un apropiat al familiei Magheru. Gheorghe (Ghiță) Magheru (1828-1875), fiul mai mare, se dedică științelor juridice. Mai întâi profesează ca avocat în Caracal, apoi magistrat, ajungând consilier la Curtea de Apel din Craiova. Este numit prefect de Gorj
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are un etaj deschis prin patru arcade în arc frânt, acolo aflându-se clopotnița. Din punct de vedere al arhitecturii, edificiul este asemănător cu Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți, ctitorită de logofătul Gavriil Trotușan în 1522. Pridvorul deschis al bisericii din Baia este asemănătoare astăzi cu cea a bisericii din Părhăuți, construită cu 10 ani mai devreme decât cea din Baia. După cum a rezultat în urma cercetărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
Mihăileanu (sprijiniți de intelectuali olteni melomani, precum Gheorghe Chițu și Pera Opran), au stimulat difuzarea către public a genurilor muzicale ale vodevilului, operei și operetei. În repertoriul primei stagiuni apar vodevilurile: "Muza de la Burdujeni", "Carantina", "Nuntă țigănească", "Rudele nevestei mele", "Logofătul satului", "Un amor romantic", s.a. Vodevilul a fost mijlocul cel mai eficace de stimulare a interesului pentru spectacolul cu muzică, pentru operă și operetă mai târziu. Se creează o orchestră proprie și se solicită prezența unor mari dirijori și compozitori
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
(n. ? - d. 1511) a fost un mare logofăt moldovean în timpul domnitorilor Ștefan cel Mare (1457-1504) și Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517). A avut misiuni diplomatice în Polonia, Veneția și Turcia. Numele logofătului Tăutu a fost consemnat în letopisețul lui Grigore Ureche și în legendele relatate de
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
(n. ? - d. 1511) a fost un mare logofăt moldovean în timpul domnitorilor Ștefan cel Mare (1457-1504) și Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517). A avut misiuni diplomatice în Polonia, Veneția și Turcia. Numele logofătului Tăutu a fost consemnat în letopisețul lui Grigore Ureche și în legendele relatate de Ion Neculce. Conform relatării lui Grigore Ureche, în anul 1497, înaintea bătăliei de la Codrii Cosminului, Ștefan cel Mare i-a trimis pe logofătul Tăutu și pe
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
și Turcia. Numele logofătului Tăutu a fost consemnat în letopisețul lui Grigore Ureche și în legendele relatate de Ion Neculce. Conform relatării lui Grigore Ureche, în anul 1497, înaintea bătăliei de la Codrii Cosminului, Ștefan cel Mare i-a trimis pe logofătul Tăutu și pe vistiernicul Isac cu solie la regele Poloniei, Ioan Albert. Regele polon i-a primit pe soli, a acceptat darurile trimise de voievodul moldovean, dar nu a divulgat planurile de atacare a Moldovei. După ce regele polon s-a
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
a trimis din nou pe cei doi soli cu daruri. Craiul a acceptat darurile, i-a luat prizonieri pe cei doi soli și i-a trimis la Liov. Ion Neculce consemnează în "O samă de cuvinte" (1732) legenda conform căreia logofătul ar fi fost împroprietărit de către regele Poloniei , după încheierea păcii între Polonia și Moldova în 1499. El a fost răsplătit datorită succeselor sale pe plan diplomatic, fapt confirmat în stăpânirea sa asupra unei părți importante a Țării de Sus, probabil
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
din partea domnitorului. Centrul acestor moșii se afla la Bălinești, lângă Siret, unde se află ruinele curților sale și Biserica "Sf. Nicolae", ctitoria sa. În iulie 1504, după moartea lui Ștefan cel Mare, domnitorul Bogdan al III-lea a trimis pe logofătul Tăutu cu solie la sultanul Imperiului Otoman pentru a închina țara și a plăti tribut. ""Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
domnitorul Bogdan al III-lea a trimis pe logofătul Tăutu cu solie la sultanul Imperiului Otoman pentru a închina țara și a plăti tribut. ""Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi"" . Tot Neculce relatează în "O samă de cuvinte" despre misiunea
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi"" . Tot Neculce relatează în "O samă de cuvinte" despre misiunea logofătului la Înalta Poartă unde, după descrierea vestimentației și îndeosebi a încălțărilor turcești, a covoarelor care erau așternute pe podea, pomenește de faptul că solului moldovean i s-ar fi oferit o cafea fierbinte. Neștiind ce băutură este și cum să
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
a încălțărilor turcești, a covoarelor care erau așternute pe podea, pomenește de faptul că solului moldovean i s-ar fi oferit o cafea fierbinte. Neștiind ce băutură este și cum să o bea și nevrând să se facă de râs, logofătul a dat cana peste cap și și-a opărit limba și gura. Logofătul Tăuru este considerat a fi primul băutor de cafea din Moldova. În anul 1505, logofătul Tăutu a intermediat căsătoria lui Bogdan al III-lea cu principesa Elisabeta
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
că solului moldovean i s-ar fi oferit o cafea fierbinte. Neștiind ce băutură este și cum să o bea și nevrând să se facă de râs, logofătul a dat cana peste cap și și-a opărit limba și gura. Logofătul Tăuru este considerat a fi primul băutor de cafea din Moldova. În anul 1505, logofătul Tăutu a intermediat căsătoria lui Bogdan al III-lea cu principesa Elisabeta, sora regelui Poloniei, cu scopul de a întări relațiile dintre cele două țări
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
și cum să o bea și nevrând să se facă de râs, logofătul a dat cana peste cap și și-a opărit limba și gura. Logofătul Tăuru este considerat a fi primul băutor de cafea din Moldova. În anul 1505, logofătul Tăutu a intermediat căsătoria lui Bogdan al III-lea cu principesa Elisabeta, sora regelui Poloniei, cu scopul de a întări relațiile dintre cele două țări. În urma acestei înțelegeri, domnitorul moldovean a consimțit să cedeze Pocuția către Regatul Polon. Noul rege
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
rege al Poloniei, Sigismund I (1506-1548) a respins însă căsătoria proiectată, păstrând Pocuția. În 1509, au început o serie de tratative pentru încheierea unui tratat de pace moldo-polon. Acest documenta a fost semnat la 22 ianuarie 1510 din partea Moldovei de către logofătul Tăutu, Isac (pârcălabul de Roman) și boierii Ivancin și Petrică. Tratatul a fost ratificat în martie 1510 și de conducătorii celor două țări, Bogdan al III-lea și Sigismund. Logofătul a murit în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
a fost semnat la 22 ianuarie 1510 din partea Moldovei de către logofătul Tăutu, Isac (pârcălabul de Roman) și boierii Ivancin și Petrică. Tratatul a fost ratificat în martie 1510 și de conducătorii celor două țări, Bogdan al III-lea și Sigismund. Logofătul a murit în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești. În perioada 1494-1499, logofătul Ioan Tăutu a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, care a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
Ivancin și Petrică. Tratatul a fost ratificat în martie 1510 și de conducătorii celor două țări, Bogdan al III-lea și Sigismund. Logofătul a murit în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești. În perioada 1494-1499, logofătul Ioan Tăutu a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, care a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei logofătului Tăutu. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
a murit în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești. În perioada 1494-1499, logofătul Ioan Tăutu a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, care a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei logofătului Tăutu. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării construcției, nu și data începerii
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării construcției, nu și data începerii. Textul inscripției este următorul: ""Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, pan Ion Tăutul logofăt a început a zidi această casă (hram) întru numele celui între sfinți, părintelui nostru, arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Ștefan Voievod; și s-a săvârșit în anul 7007, luna decembrie
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
de la 1 ianuarie, iar după această dată stilul bizantin de la 1 septembrie. Ca urmare, anul 7007 reprezintă anul 1499 și nu 1498. Faptul că biserica a fost sfințită abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datorează faptului că logofătul Ioan Tăutu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov. Despre construcția acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]